978-630-344-430-7
978-630-344-431-4
2026
Controversatul roman Versetele satanice i‑a adus lui Rushdie premiul Whitbread, o nominalizare la premiul Booker si o condamnare la moarte a carei amenintare inca mai staruie asupra scriitorului. Polemicile legate de posibilele conotatii blasfematorii ale cartii au pus uneori in umbra discutiile legate de meritele literare ale textului si de rolul jucat de acesta pe scena literaturii contemporane britanice. Dar Versetele satanice e de fapt un roman superb despre dezradacinari de tot felul, despre mosteniri care trebuie sau nu acceptate, despre masti, straturi de identitati si istorii. Este in egala masura o carte a regasirilor si una a afirmatiilor, o poveste fascinanta, plina de personaje fabuloase dintr‑o lume aflata la granita dintre iluzie si realitate.
Lui Salman Rushdie i‑a fost decernat recent titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, fapt ce a suscitat reactii violente din partea fundamentalistilor islamici, reactualizind resentimentele pricinuite de publicarea Versetelor satanice.
„Versetele satanice este o carte care isi are locul alaturi de marile alegorii ale identitatii din literatura universala, precum Calatoriile lui Gulliver, Candide sau Viata si opiniunile lui Tristram Shandy, Gentleman.” (The New York Times Book Review)
Salman RUSHDIE s-a născut la Bombay (azi Mumbai) în 1947. La vârsta de treisprezece ani a plecat în Anglia, unde a studiat istoria la prestigiosul King’s College din Cambridge. După absolvire s-a mutat la Karachi, în Pakistan. A avut o scurtă și nefericită experiență în televiziune, după care s-a întors în Anglia, unde și-a construit o carieră de scriitor profesionist. A debutat în 1975 cu Grimus, dar romanul care l-a impus definitiv a fost Copiii din miez de noapte (1981), distins în același an cu Booker Prize și în 1993 cu The Booker of Bookers. I-au urmat volumele Rușinea (1983), Versetele satanice (1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun și Marea de Povești (1990), Ultimul suspin al Maurului (1995), Pământul de sub tălpile ei (1999), Furie (2001), Shalimar clovnul (2005), Seducătoarea din Florența (2008), Luka și Focul Vieții (2010), Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți (2015), Casa Golden (2017), Quichotte (2019), Orașul Victoriei (2023). Pe lângă romanele menționate, a mai publicat culegerea de povestiri Orient, Occident (1994) și volumele de publicistică Patrii imaginare (1992) și Dincolo de limite (2002), precum și jurnalul de călătorie Surâsul jaguarului (1987). În 2012 i-a apărut volumul de amintiri Joseph Anton: Memorii. De-a lungul carierei, Rushdie a fost recompensat cu numeroase distincții literare pe lângă cele amintite mai sus: Golden PEN Award, premiul James Tait Black Memorial, James Joyce Award, Prix du Meilleur Livre Étranger. În 1983 prozatorul a devenit membru al Royal Society of Literature. În 1999, Franța i-a acordat titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. În 2007 i-a fost decernat titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, iar în 2008 a devenit membru al American Academy of Arts and Letters. Din anul 2000, Salman Rushdie locuiește în SUA, în New York City. În 12 august 2022, pe când se pregătea să țină o conferință la Institutul Chautauqua din Chautauqua, New York, a fost înjunghiat de mai multe ori pe scenă de un bărbat în vârstă de douăzeci și patru de ani din Fairview, New Jersey. Scriitorul a supraviețuit, dar a suferit răni grave, în urma cărora și-a pierdut vederea la un ochi și capacitatea de a-și folosi o mână. Despre această experiență traumatizantă scrie în cartea sa Cuțitul. Reflecții în urma unei tentative de asasinat, apărută în 2024.
Foto autor: © 2024, Rachel Eliza Griffiths
