in Observatorul Cultural

Aroganta de a dicta linia «corecta» sa fi produs atita ignoranta, incit sa nu mai fie intelese lucruri esentiale pentru vremurile in care traim? De pilda, ca nu totul se explica si nu totul se rezolva strict rational. Ca pe lume exista si credinta, iar pentru unii viata se defineste prin credinta. Ca nu toate religiile sint la fel, o apa si-un pamint. Nu sint toate «un fel de crestinism, dar altfel». Nu orice religie accepta modernizarea si reforma. Separarea Bisericii de politic. Democratie si libertatea cuvintului. Interzicerea poligamiei si-a pedofiliei. Drepturi egale pentru barbati si femei. Daca Scriptura crestina nu impiedica, ba chiar cere asemenea evolutii, nu inseamna ca alta nu le interzice cu desavirsire. Iar daca in unele tari din Occident crestinismul a fost impins din spatiul public si a acceptat sa decada aproape pina la disparitie, nu inseamna ca orice religie vrea acelasi lucru. Da, sigur ca se poate ca toate acestea sa nu mai fie intelese. De fapt, e normal. In dialogul cu un credincios, indiferent de religie, ateul are un handicap insurmontabil: lipsa experientei religioase. Iar lucrurile devin infinit mai complicate cind ateii nici nu-si dau seama ca sint atei. Deh, se mai intimpla.