Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural nr. 1317
Pann și lumea lui aparțin unui trecut care nu mai poate fi reînviat, căci a devenit o „ruină venerabilă“ a istoriei, căreia Ion Barbu și Mateiu Caragiale îi vor oficia peste aproape un secol slujba de înmormîntare. Iar cartea lui Cosmin Ciotloș, mai mult decît despre biografia lui Anton Pann, ne vorbește despre inutilitatea oricărui efort de a „rescrie“ trecutul, cu grija autorului pentru fidelitatea reprezentării realiste... Provocator în calitate de critic și istoric literar, Cosmin Ciotloș rămîne la fel de provocator și în calitate de romancier.
Citeste mai mult
Gabriela Adameșteanu, invitată de onoare la Festivalul Artelor Românești din Franța
Una dintre cele mai importante voci ale literaturii române contemporane, Gabriela Adameșteanu, va fi invitata de onoare a ediției din acest an a Festivalului Artelor Românești (FAR). Întâlnirea cu cititorii și publicul francofon va avea loc pe 19 septembrie, de la ora 11:00, la L’Ancien Carmel (99 rue Masséna), Villeneuve-d’Ascq, în cadrul Salonului de Artă al FAR.
Citeste mai multÎn România literară, nr. 32/2026
Romanul Andreei Răsuceanu, Hemiptera (Polirom, 2026), s-a născut sub soarele negru al melancoliei, marea temă care îl străbate, indiferent de epoca în care ne introduce prozatoarea, cea fanariotă, cea a comunismului ceaușist sau a unui postcomunism cu vârste diferite de la tranziția punctată de violențe sociale și mișcări contestatare (mineriade, Piața Universității etc.) la un prezent spectral al unei ere digitale a cărui agendă o fac televiziunile de știri. Din această temă decurge o alta, cea a unui crepuscularism care consonează cu un fin du monde, care la rândul lui rezonează cu locul, un fel de capăt de lume, finis terrae, Ultima Thule, așa cum vede Andreea Răsuceanu această lume românească peste timp, informă, instabilă, nestatornică, neîncheiată sau într-un cuvânt neașezată, precum Bucureștiul ridicat pe terenul mlăștinos care a înghițit de-a valma cadavrele ciumaților, hoiturile câinilor sau gunoaiele epocilor.
Citeste mai multpe hotnews.ro
„Fără scris, aproape că nu știu ce să fac cu mine pe lume”, spune scriitorul Filip Florian, un anunț pe care mulți oameni pasionați, profesioniști din diverse meserii, îl pot face. Într-un dialog pentru publicul HotNews, Filip Florian a discutat și despre actualitatea din România, dar și, pe larg, despre ce poate însemna familia.
Citeste mai multÎn Observator cultural, nr. 1316
În urmă cu trei ani, după o lungă activitate de traducătoare și eseistă care dezvăluia în primul și în primul rînd afinitatea pentru poezie, Angela Martin provoca o adevărată surpriză în spațiul literar românesc cu debutul său editorial ca prozatoare, publicînd cele nu mai puțin de 500 de pagini ale romanului Valentina (2023). Continuarea nu a întîrziat să apară sub forma celui de-al doilea volum, Cartea lui Cezar (2024), iar anul acesta trilogia se încheie firesc și convingător cu romanul Îngerii de bronz.
Citeste mai multîn România literară nr. 31/2026
Meritul esențial al cărții lui Răzvan Bucuroiu rezidă tocmai în știința de a etala puternic altitudinea mesajului paulinic, stringenta lui actualitate, eleganta transcendență a iubirii spirituale – agape. Cu atâta căldură vorbește despre „cel mai important din apostoli“, în opinia atâtora, prețuit exact pentru căldura arătată în toate interacțiunile lui cu adepții antici ai lui Iisus Hristos. Afecțiunea sa eternă cheamă și acum omenirea să-și metamorfozeze, prin alchimia iubirii, negativismul, indiferent de timpurile istorice cu care se confruntă.
Citeste mai multÎn Revista Tomis
Romanul lui Moni Stănilă, Oase strălucitoare (Polirom, 2026), ne invită să traversăm un arc interpretativ – sau un arc herméneutique, în termenii lui Paul Ricœur – de la preînțelegere (ansamblul de așteptări și cunoștințe anterioare cu care cititorul intră în actul lecturii) la explicație structurală (voce narativă, alternanță perspectivală, simboluri) și, în final, la o înțelegere apropiată (experiență umană transformată în sens) posibilă prin suprapunerea lumii romanului asupra propriei vieți. Această mișcare revelează un text care nu oferă o poveste liniară, ci o meditație asupra modului în care narativul configurează identitatea în confruntarea cu timpul, memoria și alteritatea.
Citeste mai multÎn Revista Orizont, nr. 7
Viața de după carte este, în cele din urmă, o colecție de povestiri despre cărți, migălos documentate și scrise cu plăcerea digresiunii controlate. Valoarea ei stă în felul în care transformă bibliofilia într‑o metodă de cunoaștere literară. Gheo citește autografele ca portrete, dedicațiile ca diagnostic al unor relații, însemnările ca începuturi de proză, revistele ca fotografii ale unor epoci și ștampilele ca urme ale unor instituții dispărute. Din obiecte fragile, adesea modeste, el reconstituie o istorie literară laterală, mai puțin oficială, dar de multe ori mai vie și mai plină de semnificații.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1315
Cele 15 povestiri ale volumului funcționează, în bună parte, pe efectul placebo, însă aș spune că mai curînd în cazul personajelor sale. Pentru acestea iluziile sînt cele care funcționează ca pastile placebo, iluzii pe care le construiesc de cele mai multe ori singuri și cu care se hrănesc pentru a „vindeca“ ceva din ei: distanța emoțională mamă-fiu, imposibilitatea de a avea un copil într-un cuplu de același sex, dorul de acasă care vine la pachet cu migrația, pierderea unor persoane dragi și altele. Pentru unele personaje, iluziile dispar și apare lupta cu realitatea ori ignorarea ei în favoarea continuării iluziei: Visul American „expirat“ odată cu conserva de foie gras expirată, xenofobia cu care ești întîmpinat în altă țară, recuperarea memoriei, care duce la înecarea amarului în băutură, printre altele. Prozele Adrianei Neagoe ne arată momentele în care „pastila placebo“ nu își mai face efectul.
Citeste mai multîn Dilema (nr. 124/2026)
Ultima carte a eseistului Ciprian Vălcan (n. 1973) e un fel de roman autobiografic în care autorul a dat liber amintirilor din copilărie și adolescență, puse sub titlul Obiecte, fiinţe, himere. Dedicate în cea mai mare parte anilor de viață de dinainte de majorat, poveștile din carte sînt subsumate unei taxonomii esențializate prin cîte un singur cuvînt (Covoare, Pisici, Ceaușescu, Jucării, Fotografii, Mîncare, Cărți, Fotbal etc.), dar mai ales unei perspective ce revizitează primii ani ai vieții cu tot cu privilegiul candorii. Ea surprinde, treptat, odată cu vîrsta, lumea înconjurătoare, cu tot ce a-nsemnat ea în formarea viitorului adult pasionat de cărți și de scris.
Citeste mai mult