la Radio România Actualități
Subiectul cărții lui Dorin Stănescu este fabrica de șampanie de la Azuga, dar el se dezvăluie abia după ce treci de mai multe straturi de istorie care înconjoară întreprinderea. Și trebuie spus că tot acest ambalaj creat de autor se îmbină foarte bine cu conținutul, îl pune în valoare și îl completează în așa fel încât devine indispensabil pentru tot ansamblul.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Cartea scrisă de David Graeber și David Wengrow este densă și surprinde atât de multe aspecte, fenomene și situații încât face imposibilă condensarea lor în cadrul a câteva pagini. Este tratată în profunzime o perioadă de cinci milenii, surprinsă pe diverse continente, în locuri mai mult sau mai puțin cunoscute, iar argumentația se sprijină pe o cantitate masivă de informații de natură arheologică, antropologică, istorică, psihologică și așa mai departe. Sunt luate în calcul posibilități dintre cele mai surprinzătoare, sunt aduse în discuție și demolate mituri sau ipoteze ce căpătaseră calitatea de certitudini.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 969
O carte inteligentă prin felul în care discută literatura, crudă prin teribilele detalii despre machismul religios violent & violator al musulmanilor, politică prin denunţarea caracterului belicos antioccidental al islamului, carte tristă şi emoţionantă până la indignare despre condiţia femeii musulmane, care, iată, chiar în aceste zile, e dispusă să moară în stradă pentru a trăi demn, decent, liber.
Citeste mai multpe coverstories.ro
10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie este o culegere intimă de exerciții despre prietenie. E un truc pe care-l face Shafak în cărțile ei: îți povestește despre ceva, însă, pe dedesubtul poveștii pe care pune reflectorul, coase cu fir de aur, o altă poveste. Iar cartea asta nu face excepție. E despre Leila, dar e despre prietenie. E și despre curaj, dar mult despre copilărie. E despre regret, dar e de fapt despre ce face viața frumoasă.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Uimitoarele peripeții ale liliacul lui Vico în Mirabelia este o carte despre așezarea cu rost a lumii. Toate ființele sunt importante, fiindcă, având sau nu exclusiv caracteristicile propriei specii, sporesc frumusețea și misterul lumii vii. Nicio ființă nu este mai presus de alta, iar muzica este simbolul suprem al armoniei, arhitectură a desăvârșirii. Cartea aceasta încântătoare a lui Radu Țuculescu tratează în mare măsură problematica din Deodată în adâncul pădurii, romanul-parabolă al lui Amos Oz, într-o manieră mai senină.
Citeste mai multîn Cațavencii
Crush e, de fapt, un roman despre o femeie fatală în tradiția inaugurată la noi de autenticistul Anton Holban și altoită pe povești de amor mai mult sau mai puțin misterioase după care se înnebunesc adolescenții timizi încă de pe vremea lui Ionel Teodoreanu și, mai aproape de zilele noastre, dinspre Radu Tudoran citire. Un romantism despletit și, în multe pagini, romanțios se agită pe trei voci în cartea Dorei Pavel. (…) romanul are pagini excelente, cum sunt cele de un umor negru care conțin critica risipei pe care o fac aparținătorii morților.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1132
Meritul lui Cosmin Perța este acela de a fi intuit fondul tragic al unei existențe plasate sub semnul unei fatalități nemiloase. Pe care o reconstituie dinăuntru. Așa se face că Labiș. Jurnalul pierdut se dovedește o biografie romanțată vie, în care autorul a găsit unghiul și tonul adecvate pentru a contura o imagine plauzibilă a unui Labiș prins într-o cursă din care nu poate ieși teafăr. Dar în care se implică total, cu o stranie voluptate a autodistrugerii.
Citeste mai multîn revista Vatra
21 de povestiri cu titluri sugestive, pe care le-am citit ca pe capitole ale aceluiași roman cu accente autobiografice, alcătuiesc volumul Lavinicăi Mitu. (…) Ce m-a impresionat a fost, în primul rând, calitatea scriiturii. O voce sigură, exersată, care dovedește că, din punct de vedere tehnico-stilistic, scrisul se poate învăța (autoarea menționează că s-a format și la atelierele de scriere creatoare). (…) Bărbatul fără cap este, cu siguranță, o carte care nu m-a dezamăgit, în ciuda tematicii relativ uzate și a tramei comune, a câștigat, deci, ochiul sedus.
Citeste mai multîn revista Vatra
Lavinica Mitu păstrează un echilibru fragil, încercând să descrie oamenii mari cu bune și rele și un fel de distanțare. Același balans îl încearcă și în jocul temporal, în alternarea oralității cu descrierea, și în trecerea aproape imperceptibilă de la timpul povestirii la cel prezent. Toate lucrurile astea îi dau prozei un fel de rapiditate, dar și adâncime și greutate – și tot ele, puse cap la cap, vorbesc despre scrisul exersat, matur al scriitoarei.
Citeste mai multpe cartifilmepasiuni.ro
Rămâne la fel de irezistibilă abilitatea Aurorei Liiceanu de a traversa epoci întregi de la o pagină la alta. De a găsi tunele în timp, corespondenţe inedite, unind lumea eleganţei din conacele britanice de femeile aprige, nevoite să supravieţuiască într-o lume cotropită atât din exterior, prin invazii succesive, cât și din interior, prin acceptarea și menţinerea transgeneraţională a unui cod tribal ce legitima cruzimea și de care ele fugeau deghizându-se tocmai în cei ce le asupreau de secole.
Citeste mai mult