pe bookblog.ro
Cum te simți? este o invitație să ne uităm în oglindă nu doar pentru a vedea cine suntem acum, ci și pentru a recunoaște cât de departe am ajuns, prin ce furtuni am trecut și cum am învățat să găsim bucuria chiar și acolo unde nu ne așteptam. Este o carte pe care o citești cu un nod în gât și un zâmbet pe buze, simțind că între pagini ai descoperit o prietenă veche care nu te va părăsi.
Citeste mai multîn Cațavencii
Estetica urâtului, cu bubele, mucegaiurile și noroiul ei, e nimica toată față de ce scrie Chuck Palahniuk, acest autor de romane horror care împinge pe culmi nebănuite estetica oribilului. Căci chiar dacă nu te ia leșinul în timp ce el îți citește Guts – e drept că după ce te-a pus să-ți ții răsuflarea –, o lectură pe cont propriu a vreunuia dintre romanele lui mai bășicate îți poate provoca contracții de neuitat la lingurea. (…) Dacă vă știți slabi de lingurea nu vă recomand acest roman al imaginației negre dezlănțuite a lui Palahniuk, deși, pentru senzații tari, dar estetizante, merită poate să încercați.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Cartea pune sub semnul întrebării clișee referitoare la ideea de feminitate, clișee care au fost modelate la început prin mituri, apoi au fost popularizate prin basme. Pentru autoare, Baba Iaga întruchipează tot ceea ce societatea preponderent masculină respinge când vine vorba de femei: abaterea de la norme, bătrânețea, urâțenia, independența. În același timp, personajul folcloric se află în poziția de a vorbi despre sine, astfel că partea a treia a romanului conține vocea care ia în derâdere, care satirizează și sfidează credințele și stereotipurile închistate, adânc înrădăcinate ale celor mulți despre ea însăși și despre femeile care îndrăznesc să gândească și să vorbească, în general.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1269
Nonfiction 100 %. Nimic nu e inventat. Doar rememorat. Despre viața și odiseea unei femei. Nina Moica. Un lung și plin de întâmplări volum/evenimente/secvențe de viață oferite unei posterități în formă orală, o teribilă mărturie. Spovedanie. A unei brave ardelence. Un interviu despre istoria românească din regimurile politice dintr-un trecut imediat. Parte eseu-reconstituire istorică, parte povestire în formă continuată – nu puține note de subsol, din care aflăm din nou despre multe detalii și portrete ale unor femei care au trecut prin universul carceral românesc, pus sub genericul Ce a rămas din tot ce a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica (Editura Polirom, 2025).
Citeste mai multpe contributors.ro
Este însă, dincolo de orice dubiu, una dintre cele mai frumoase și mai generatoare de perplexitate. Spun asta fiindcă mi se pare de-a dreptul imposibil ca un cititor să nu se mire cum izbutește romancierul să facă în așa fel încât o carte al cărei personaj principal este moartea și neașteptatele ei schimbări de atitudine să se metamorfozeze într-un surprinzător și cum nu se poate mai sensibil roman de dragoste. Cum într-o carte care înseamnă o celebrare a frumuseții a tot ceea ce poate însemna poveste și povestire ca și a plăcerii asumării funcțiilor povestitorului omniscient să se schimbe la un moment dat total, iar reușitul melanj de ironie, autoironie și umor negru care nu avea cum să nu facă deliciul cititorului să fie înlocuit printr-un elogiu al iubirii. Cum se ajunge ca atât de capricioasa și omnipotenta moarte, care și-a făcut până atunci de cap arătând că pentru ea nimic nu este imposibil, să se îndrăgostească de o ființă umană și de muzica acesteia. Și cum poate fi posibil ca moartea să ajungă a doua oară să se amâne pe ea însăși. Însă din cu totul alte motive decât a făcut-o prima oară.
Citeste mai multîn revista 22
Există și o miză personală-intimă a cărții – încercarea Martei Caraion de a înțelege și de a se împăca cu acest trecut traumatic al bunicii și mamei sale, de aceea narațiunea este mult mai amplă decât frânturile din amintirile Valentinei Caraion, mama sa. Pentru a ajuta procesul de înțelegere, se recurge și la o bogată literatură memorialistică a traumaticelor experiențe din Holocaust. Xenofobia poporului român, care a cunoscut cel mai grav derapaj prin antisemitismul interbelic, ce a provocat cea mai neagră pagină din istoria noastră, nu a dispărut deloc.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Un câine la masa mea este lectura perfectă pentru zilele lungi de vară în care timpul parcă se dilată din cauza căldurii și te poți pierde pe cărările răcoroase de la Bois-Bannis, unde întâlnim o femeie pe care o atrag spațiile abandonate, mai ales casele, și simte imediat nevoia de a le explora, fascinată de margini, trăiește la margini și în tufișuri, într-o încercare de redefinire a acestora pornind de la centru. Un personaj complex, care se revendică ca fiind queer, o femeie sălbăticită alături de o cățelușă domesticită a cărei dispariție o face să trăiască cu o gaură în inimă și care va prefera întotdeauna compania animalelor în locul oamenilor, tânjind, de cele mai multe ori, să se retragă din calea semenilor săi și să se refugieze în privirea unui câine, acolo unde se simte de aceeași parte a baricadei. Arzând de o inexplicabilă dorință de a fi invizibilă și, cu toate acestea, spunând Yes vieții și scrisului, cu o vitalitate pe care singură o contrazice și pe urmele căreia revine, de fiecare dată, pentru a o confirma.
Citeste mai multpe matcaliterara.ro
Cu Orașul și zidurile sale incerte, Murakami pare că transmite un mesaj similar celui dat de fantoma bătrânului bibliotecar. Energia lui creatoare se împuținează întrucâtva, iar romanul de față pare a fi un veritabil testament literar. Așa cum Despre dragoste și alți demoni este practic ultimul mare roman pe care ni l-a lăsat Gabriel Garcia Márquez, ceva îmi spune că volumul de față a fost gândit – sper să mă înșel – ca un ultim rămas-bun melancolic al lui Haruki Murakami. Avem dinaintea ochilor o mică bijuterie, strălucitoare precum visele păstrate cu sfințenie în Biblioteca din Oraș, și mărturie a dragostei infinite pentru literatură a prozatorului japonez.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1271
Este recomandabil și necesar să avem prin casă și această ediție atent alcătuită și căreia nu-i scapă nimic. Poemele și eseurile din acest volum dau o imagine de ansamblu – alături de proza lui Poe – a unei opere pe deplin închegate. Pe lângă biografia năbădăioasă și anumite aspecte din viața lui Poe – extrem de aventuroasă și plină de mistere, destule controversate –, care ridică și azi eventuale semne de întrebare. Poeziile au o tăietură clasică, eseurile sunt lungi analize împănate de erudite comentarii.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Volumul de față este o analiză laborioasă a mecanismelor de putere ale aparatului de stat nazist, dar dintr-o persepctivă diferită, cea a figurilor personalităților politice aflate în înaltele cercuri ale puterii pe parcursul anilor 1930 și a primei părți a anilor 1940, perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Biografiile actorilor nazismului caută să explice motivele adeziunii la această mișcare politică, faptele, comportamentul, legăturile cu puterea și consecințele acestora la finalul războiului pierdut de Germania. Fiecare se bazează pe niște întrebări clar formulate de istoric, fiind croite explicativ și nu doar narativ.
Citeste mai mult