pe bookblog.ro
Cod 612 este genul de roman care te prinde nu prin greutate intelectuală, ci prin jocul fin dintre nostalgie, mister și omagiu literar. Michel Bussi nu a scris o carte care să reinventeze roata, dar a reușit să creeze o combinație delicioasă de mister literar, reverie și realitate istorică - perfectă pentru o vacanță în care vrei să citești „ceva bun, dar nu greu”.
Citeste mai multîn România literară, nr. 30-31
Scris sub forma unei spovedanii, un monolog adresat in articulo mortis unui preot, un părinte care nu comunică verbal, dar ale cărui replici nonverbale au uneori ecou în destăinuirile personajului principal, romanțul înfățișează un Maiorescu scandalos, așa cum Eminescu din romanele lui E. Lovinescu va fi părut unor contemporani; „Am alergat toată viața după iubire” spune cel care se confesează, sub forma unui posibil motto ce justifică înțelegerile personajului cu matroanele caselor de toleranță, amenajarea „ușiței discrete” de la biroul ministerial, pe care intrau „când și când, profesoarele venite să mă vadă sau să-mi ceară vreo favoare”.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1264
Portughezului José Saramago (1922-2010, Premiul Nobel pentru Literatură în 1998) îi mai apare într-o binevenită serie de autor volumul de proze scurte publicat în plină maturitate, în 1978, sub misteriosul generic Cvasiobiect (Editura Polirom, 2025, colecția Biblioteca Polirom, coordonată de Dan Croitoru – poate ar merita într-o bună zi să comentăm mai apăsat rolul și contribuția acestor coordonatori de colecții care ne țin, pe tăcute, racordați la multe cărți și autori care altfel n-ar fi ajuns la noi, ar fi fost accesibili mult mai greu sau deloc –, traducere din limba portugheză de Simina Popa). Sunt șase texte cu subiecte dintre cele mai stranii, ce mixează abil o perspectivă suprarealistă cu una tragicomică asupra unei realități în care ironia și bizareriile nu lipsesc.
Citeste mai multpe alecart.ro
În Sticlăreasa, printre chipuri și personalități reale, printre momente semnificative în care se spune istoria orașului și a sticlei, se țese firul unei narațiuni dense, precise în detalii și povestea unei deveniri. De care se leagă alte vieți și mereu noi destine. Totul într-un superb echilibru între adevăr și imaginație, între claritate și mister. În traducerea minunată a Veronicăi D. Niculescu, în care eleganța și claritatea devin mărgelele de Murano ce lasă să se întrevadă o întreagă lume.
Citeste mai multîn Cațavencii
Marele paradox al lui Roth însuși e că noutatea ideilor lui e a unui romancier cât se poate de clasic în majoritatea cărților sale, înțelegând prin asta clasicismul romancierilor moderniști. Roth știe cum stă treaba cu parodismul postmoderniștilor, mai face cîte o aluzie la postmodernitate, dar de fapt el e unul dintre ultimii mari moderniști ai literaturii americane. E drept că personajele lui nu se înțeleg pe diverse teme care țin de ruptura postmodernismului, unele fiind pro, altele mai degrabă contra, însă disputele astea au loc pe terenul puțin fisurat al modernismului. Ceea ce nu contează pentru cititorul obișnuit al anilor ’70 și mă îndoiesc că are importanță pentru cititorul de azi, mai sensibil la rafinamente de acest fel, dar așteptând în continuare ca romanul să conțină o poveste. Iar Roth nu-i înșeală așteptările, dimpotrivă. Și o face cu brio.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1263
O carte admirabilă, nonfiction 100%, erudită, cu studii diverse și variate, extrem de atent articulate, și care aduce necesare precizări acolo unde de multe ori operăm cu aproximații. Despre etnicii germani, sașii și șvabii de pe cuprinsul României. De ieri și de azi. Nu cu impresii și stereotipuri, ci cu date concrete culese din surse puțin frecventate. De remarcat din start standardul de profesionalism al tuturor celor care au scris texte admirabile pe subiecte strict specializate. O apreciere specială și celor doi istorici care au coordonat cartea, Rudolf Gräf și Daniela Stanciu-Păscărița. Un volum colectiv, în care sunt puși laolaltă 22 de contributori, cercetători și universitari cu frumoase CV-uri, după cum bine-venit le găsim în coada cărții intitulate sec Schimbarea loialităților și reorganizare instituțională. Germanii din România. 1918-1928 (Editura Polirom, Academia Română, Centrul de studii transilvane, 2025) – studii dintre cele mai diferite, care acoperă secole de conviețuire, dar mai ales câteva decenii din secolul trecut, dintre comunitatea germană și cea maghiaro-română, în funcție de sucelile istoriei.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1263
Propusă fără emfază „în amintirea toxicilor ani ’90 şi a luminilor lor fluorescente”, povestea înscenată aici este despre corupţia generalizată din „jungla” postdecembristă, în toate nuanţele şi ramificaţiile ei, peste care se suprapune faptul cotidian: fascinaţia artelor marţiale şi a campionatelor de skanderberg, în special pentru publicul masculin tânăr sau foarte tânăr, mania suplimentelor nutritive şi a anabolizantelor, breakdance-ul, cultura MTV, goana după vize de muncă în Europa etc. O paralelă cu prozele lui Andrei Dósa, tratând aceleaşi moravuri şi decoruri nouăzeciste, nu ar rămâne fără rezultate, şi nici corespondenţele spectaculoase cu romanul lui Tudor Ganea Cântecul păsării de plajă, prin prisma semnalmentelor protagoniştilor: Ainur şi Samson.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1263
În cel mai recent roman al său, Perţa oferă o sinteză a formulelor experimentate anterior, de unde şi aspectul de inginerie textuală, cu revenirile geometrice ale blocurilor narative. Alături de subtitlurile cu detentă metanarativă, intertextul liric maximalist (paradoxal, partea cea mai izbutită din carte), prin exacerbarea simţului enorm şi a văzului monstruos, are darul de a fixa în efigie, de a rezuma poetic şi eficient situaţiile narative.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Un loc îndepărtat numai al lor, cel mai recent roman al lui Cosmin Perța, nu este o lectură ușoară, dar am considerat-o necesară, urmărind îndeaproape tot ce are semnătura lui. M-a fascinat modul în care autorul explorează fragilitatea ființei umane, insinuarea subtilă a răului în viața de zi cu zi și căutarea neobosită a sensului într-o lume care pare să se devoreze, asemenea lui Uroboros.
Citeste mai multîn Cațavencii
Un clasic pentru toate anotimpurile, José Saramago, și volumul său de povestiri din 1978, Cvasiobiect. Cu aceste șase povestiri, portughezul Saramago pătrunde în fantastic, în cel mai sclipitor-realist stil posibil. (…) În Cvasiobiect, poetul care e Saramago reia în proză temele pe care le descoperi în poemele sale, singurătatea, obsesiile iubirii, complicitățile de tot felul și răul totalitarismului care se insinuează la început pe neobservate în viața oamenilor. Sentimentul portughez al ființei – ar putea zice pasionații de Noica.
Citeste mai mult