Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
Matca
După vastul fragment de frescă a istoriei românilor din Doamna Chiajna, Simona Antonescu își continuă migălosul proces de arheologie literară cu romanul Coborârea în cetate. De data asta nu alege ca personaj central figura unui domnitor, deși Mihai Viteazul ar fi oferit un material narativ captivant, ci o comunitate ale cărei origini nu sunt destul de clare, știm doar că ele coboară adânc în timp. Cetele de juni din Șcheii Brașovului sunt trupe călare, a căror organizare de tip militar datează parcă dintotdeauna – în 1600, când Mihai Viteazul a trecut munții în Țara Bârsei i-a găsit aici, gata să îi jure credință și ascultare. Era în timpul Războiului cel Lung (1593-1606) între Liga Sfântă (din care făceau parte și cele trei țări române, Principatul Transilvaniei, Țara Românească și Moldova) și Imperiul Otoman. Vastul și complicatul conflict avea să continue și după uciderea lui Mihai Viteazul, stingându-se cinci ani mai târziu, fără ca vreuna dintre tabere să își poată asuma victoria.
Citeste mai multÎn Cațavencii nr. 26/ 2026
Bag mîna în foc că pisicofilii vor citi cartea asta cu creionul în mînă, recunoscîndu-se încîntați în stăpîna pisicilor din roman, și îndrăznesc să cred că cititorii care n-au pisici se vor întreba uimiți cum de nu le-a trecut prin cap să-și normalizeze viața luînd o pisică în casă.
Citeste mai multRomânia literară nr. 29-30/2026
Recunoscută ca unul dintre cei mai buni romancieri actuali, dar și pentru excelentele volume de memorii... proza scurtă a Gabrielei Adameșteanu poate părea un exercițiu de digitație, secundar sau pregătitor pentru roman. Numai că, și dacă proza scurtă a însoțit mereu romanul în ceea ce-o privește pe scriitoare, după propria mărturisire, ea i-a deschis alte posibilități de a gândi textul în brevitatea sa sau în orizontul de posibilitate pe care nuvela îl deschide. Totuși, o parte din short story-uri pot fi tratate ca decupaje de roman, adică incorporabile în ceva mai vast. Volumul de față... face punte între un înainte și un după 1989, două epoci care se oglindesc una în cealaltă, cu un provocator plonjeu în epoca pașoptistă la confiniile cu cea fanariotă în curs de destrămare. Majoritatea povestirilor cresc însă din același trunchi al unei explorări a realului pe baza documentului de viață.
Citeste mai multÎn Observator cultural nr. 1313
Publicînd anul acesta al șaselea său roman, Hora înfometaților, Lilia Calancea validează o direcție literară care i se potrivește cum nu se poate mai bine, aceea a istorisirilor autentice recuperate dintr-o Moldovă aflată în afara rapoartelor oficiale... Hora înfometaților este un soi de saga a trei generații de femei marcate de foametea care a afectat Republica Moldova între anii 1946 și 1947. În stilul său caracteristic, Lilia Calancea privește evenimentele istorice cu o empatie absolut necesară ficționalizării acestora și, în același timp, cu un ochi de estet care, fără a romantiza în nici un fel tragediile pe care le narează, găsește poeticul acestor realități sub forma umanului ce subzistă în ciuda contextului care degradează omul pînă la condiția subumană a canibalului (nicidecum un artificiu literar senzaționalist, căci cazurile de canibalism raportate în perioada respectivă sînt mult prea numeroase pentru a fi considerate situații excepționale).
Citeste mai multÎn România literară, nr 27/2026
Indiferent de epocă sau de spațiu, cartea oferă contextul sau pretextul unor istorii pline de haz, unor situații neprevăzute, dar și al unor savuroase povești de capă și spadă culturală. Forma sau semnificația scrisului de mână, o anumită pagină albă, precum și periplul cărților prin anumite biblioteci joacă rolul unor madlene proustiene care generează amintiri, evocări, speculații. (...) Prin interesanta documentare și prin flerul speculativ, Radu Pavel Gheo ne arată că viața de după carte este tot atât de spectaculoasă și de tumultoasă precum cea din carte.
Citeste mai multÎn Revista Apostrof, nr. 6
Saramago studiază din unghiuri diferite relaţia omului cu obiectul, criticând societatea umană. Dacă oamenii sunt nişte supuşi defetişti, atunci se revoltă lucrurile. Povestiri alegorice, fantezii ce prelungesc realul, suprarealiste, SF, despre problema identităţii şi a raportului adevăr-ficţiune, natură şi fantastic. Un volum de neratat.
Citeste mai multÎn Revista Apostrof, nr. 7
O naştere în vreme de molimă şi de moarte, cu un copil nelipsit nici el de reflexe simbolice (Veneţiana), o lume violentă şi lipsită de compasiune, percepută din perspectiva unui animal (Câinele), străinul venit să schimbe domnitorul aducând moartea pentru a muri el însuşi sfârtecat de un câine (Capugiul) ori prezenţa spiritului unei moarte (Moarta) sunt reperele unor naraţiuni prin care Andreea Răsuceanu intră în dialog pe picior de egalitate cu opere de referinţă ale marii literaturi (...) Romanul Hemiptera este admirabila carte a unei valoroase prozatoare
Citeste mai multÎn România literară, nr 28/2026
Titlul romanului rezumă filozofia de viață a lui Tudor Vlădoianu. În opinia sublocotenentului ceea ce trăiește un individ este rezultatul unei medii aritmetice între evenimente istorice/sociale sau de ordin personal, pozitive sau negative, mai precis al acestei răsturnări a șansei și neșansei. Teoria „filozofică” cu iz dialectic a lui Tudor Vlădoianu este apropiată de cea a echilibrului între antiteze a lui Ion Heliade-Rădulescu, a armonizării între două forțe opuse și totodată complementare, pe care însă cărturarul român le desemna ca fiind Spiritul ca principiu al progresului și Materia ca principiu al conservației. Numai că în cazul filozofului nostru nu avem cele două entități, ci forțe care se manifestă imprevizibil în istorie, în niciun caz legi specifice, rațional deductibile, forțe care nu se dizolvă hegelian într-o sinteză, ci oferă locul geometric al unei acomodări care le diminuează amploarea și găzduiesc posibilitatea continuării existenței dincoace de bine și de rău.
Citeste mai multÎn România literară, nr 28/2026
O carte despre cărți, așadar, din partea unui mare cunoscător; și nu doar atât – din partea unui scriitor, a unui prozator cu un simț istoric autentic, așa cum s-a văzut în romanul Disco Titanic (2016) sau în Noapte bună, copii! (2010) – ambele, traduse în mai multe limbi –, capabil de fantezia din basmul SF Fairia – o lume îndepărtată (2004 – cu multiple ediții). Radu Pavel Gheo nu mai este narator, nu mai este prozator –, este doar un visător ce nu ezită să utilizeze investigațiile detectivistice pentru a da de urma unui „personaj”, de urmele unui autor de altădată, să creeze noi suspansuri pe care doar o anumită educație o poate înțelege, o educație aflată în pericol astăzi, în lumea (românească, firește!) ce caută un nou clivaj. În felul acesta se poate înțelege și colecția de volume despre care vorbește autorul în finalul cărții sale despre cărți, cu argumentele unui manifest: volume cu ștampile diverse, care arată demantelarea fondului național de carte, a bibliotecilor locale.
Citeste mai multÎn revista ARGEȘ nr. 7/2026
E un noroc pentru literatura actuală, că Bogdan Crețu, alături de alți câțiva, își asumă greutatea romanului realist de respirație amplă, cu personaje memorabile și tensiune dramatică. Poveștile personajelor, impecabil articulate, alternează și se înlănțuie, spre a compune povestea lor comună, a unor oameni ce-și lasă în urmă trecutul, viața, precum un fum ce se ridică la cer, spre a dispărea. Dispărem, astfel, la cer, la cele veșnice, cu tot cu viața și numele nostru. Romanul lui Bogdan Crețu se străduie, însă, și reușește să țină fumul în loc, să-l materializeze și să-l pună în pagină.
Citeste mai mult