Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe bookhub.ro
La Editura Polirom, în traducerea lui Marius-Adrian Hazaparu, a apărut lucrarea lui Marius Turda, În căutarea românului perfect. Specific național, degenerare rasială și selecție socială în România modernă. Cartea și-a propus a fi o amplă frescă a unui teritoriu foarte puțin explorat în cadrul istoriografiei din România: dezbaterea identitară, marcată însă de stranii viziuni biopolitice și eugenice, totul în cadrul unui context general favorabil unor asemenea demersuri.
Citeste mai multîn revista Regio, vol. 33, nr. 1/2025
Cartea lui Marius Turda este extrem de utilă și umple un gol. Nu doar pentru că oferă multe surse ci și pentru că oferă o oglindă oamenilor de azi. Cred că această carte este un exemplu unic de istorie socială, un volum de pionierat în istoriografia românească. Ea este recomandată nu doar românilor, ci și celor ce cunosc limba română.
Citeste mai multîn Journal of Romanian Studies vol. 7, nr. 1/2025
Turda demonstrează convingător cum susținătorii eugeniei au încercat treptat să-și reformuleze ideile și să se distanțeze de asocierea anterioară cu rasismul, antisemitismul și nazismul, pentru a se alinia noului regim și ideologiei acestuia, reconceptualizându-și disciplinele și construind o nouă terminologie. Aceasta a fost uneori împrumutată de la omologii lor sovietici. În noul context politic (comunist), principalii eugeniști au renunțat la cele mai radicale concepte utilizate înainte de august 1944, precum „rasă”, și s-au concentrat pe ereditate și aspecte sociale, în efortul de a îmbunătăți națiunea și întreaga umanitate prin selecție eugenică.
Citeste mai multîn revista Luceafărul, nr. 4/2025
Mircea Mihăieș a realizat o carte interesantă, cu multe observații penetrante, rezultatul unei lucrări impecabile de documentare și interpretare. Putem spune că, în România, Corto Maltese a avut noroc.
Citeste mai multîn revista Familia
E o carte în care am vrut să fac mai mult decât în altele ale mele la nivel de compoziție. Am pornit ca întotdeauna de la personaje și de la poveștile lor. (…) Toate aceste personaje au venit cu propriile lor povești, probleme, și cu propriul lor univers. Pariul a fost să integrez toate aceste fire narative într-o țesătură comună, coerentă, credibilă. Și mi-a plăcut pariul acesta, ba chiar am ridicat gradul de complexitate ducându-mă în zona unui discurs polifonic, pe mai multe niveluri de semnificație. Ceea ce a început ca o provocare a devenit pe parcurs un joc de șotron care m-a absorbit complet.
Citeste mai multîn revista Familia
Marta Petreu face, cu ingeniozitate și competență, corelările necesare între elementele universului filosofic blagian (botezate adesea în stil poetic-metaforic, deși autorul Eonului dogmatic avea la îndemână termeni filosofici consacrați), și sursele sale de inspirație din domeniul noii fizici, pe calea deschisă de teoria cuantică (Planck–de Broglie–Schrödinger–Heisenberg) și teoria relativității. (…) Ce ar mai fi de spus? Eventual un singur lucru: să-i mulțumim Martei Petreu, care prin această carte admirabilă ne-a oferit prilejul de a-l redescoperi pe Lucian Blaga, cel care „a construit o metafizică de poveste” (p. 209).
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1251
După volumul de nuvele Rezervația, care anunța un prozator mult mai stăpân în a-și utiliza instrumentarul dobândit până în acel moment, și o biografie romanțată dedicată lui B. P. Hasdeu, destul de ingenios construită, Silex vine ca o confirmare a unui autor ce se apropie de atingerea unei maturități de expresie. Spun se apropie, deoarece cred că George Cornilă încă își fixează câteva ancore de siguranță în figura unor modele idealizate, de care începe să se desprindă și să-și afirme o mai pronunțată autonomie.
Citeste mai multpe bookhub.ro
După câteva romane și volume de povestiri, cele mai multe traduse și la noi și apărute, în seria de autor, la Editura Polirom, Bernhard Schlink revine în atenția cititorilor săi cu Vârsta târzie (Das spate Leben), o carte emoționantă, scrisă cu acea aparentă simplitate stilistică de care dau dovadă doar scriitorii exersați, o carte despre cum îți poți accepta sfârșitul, dar mai ales ce să faci în timpul care ți-a mai rămas și cum îți iei rămas-bun de la cei dragi.
Citeste mai multîn Cațavencii
Impresia de autenticitate e copleșitoare, sporită și de capitolele Români în Spania cu mesajele lor intracomunitare de pe net, care apar printre poveștile locuitorilor campingului de la malul mării unde s-a stabilit Sofia, într-o rulotă prăpădită alături de mulți alții, din toată Europa, unii în vacanță, cu autorulote pricopsite, cei mai mulți eșuați acolo pentru totdeauna, ca în Azilul de noapte al lui Gorki. Sofia, care lucrează în camping, e una dintre cei ce se întorc de unde au venit. Ajunsă la vârsta pensiei, românca nu s-a acomodat până la capăt acolo și vorbește tot prost spaniola. Dar după douăzeci de ani în diaspora, când o dă pe românește, Sofia amestecă în ce spune cuvinte din țara de unde urmează să plece, în această poveste memorabilă despre oameni care nu mai sunt nicăieri acasă.
Citeste mai multpe contributors.ro
La fel ca întreaga mea generație, am fost absolut convins că vina, întreagă și totală, aparține numai și numai regimului comunist, în varianta lui locală („național-comunism”, cum i s-a spus ulterior). Dar, după lectura volumului În căutarea românului perfect. Specific național, degenerare rasială și selecție socială în România modernă, de Marius Turda (editura Polirom, 2024), convingerea mi s-a făcut țăndări. Pur și simplu, boala care a dus la tripleta „origine sănătoasă – decreței – orfelinatele groazei” e mult mai veche decât național-comunismul. Autorul îi plasează începuturile în a doua parte a secolului XIX, dar mai importantă decât cronologia îmi pare natura acestei boli: crearea statului național a implicat crearea unei rase. Sună teribil? Chiar este. Intelectualii s-au crezut îndreptățiți să ofere tânărului stat o rasă pură de oameni, de ființe umane, numite „români”. Acești români nu existau încă, așa că trebuiau creați, făcuți, fabricați din ceva. Acel ceva trebuia întâi găsit, apoi prelucrat până la obținerea produsului finit, pe care îl aflăm încă din titlu: românul perfect.
Citeste mai mult