Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe bookblog.ro
Serge Joncour reușește, prin romanul Căldură umană, să creeze o frescă emoționantă a unei lumi aflate în criză, în care omul, prins între fricile moderne și legăturile invizibile cu trecutul, este nevoit să redescopere ceea ce contează cu adevărat. Cu o sensibilitate aparte, autorul ne poartă printr-o poveste în care natura, familia și timpul petrecut în izolare devin elemente esențiale ale introspecției și ale redescoperirii sinelui. Iar dincolo de toate, însăși natura devine un personaj al acestui roman.
Citeste mai multpe bookhub.ro
10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie (2019) este construit pe teme comune cu romanele anterioare ale lui Elif Shafak: identitatea individului, tradițional/vs/modern, conservatorismul retrograd, provincia închistată în superstiții și tradiții obtuze, drepturile femeii, presiunea societății asupra individului etc. În plus – predilecția pentru senzorial, gusturi și mirosuri tipic mediteraneene, turcești, care declanșează fluxul amintirilor, pentru descrierea unor peisaje și crearea unei atmosfere de o frumusețe delicată, dar nepăsătoare față de oameni. Autoarea particularizează această tematică vastă în roman prin abordarea abuzului sexual, al pedofiliei și al prostituției, ceea ce subliniază încă o dată preferința sa pentru aducerea la lumină a zonelor tulburi ale societății.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Profund și lucid, romanul Vârsta târzie este o scriere de maturitate despre condiția umană, despre dansul continuu dintre viață și moarte, despre efemeritate și proiecții, despre ceea ce se prăbușește în noi și în jurul nostru. Dar, mai ales, este o amplă și sensibilă reflecție despre a ieși cu demnitate de pe scena lumii.
Citeste mai multpe alecart.ro
Din mici și mari alegeri se înalță acest uriaș poem al existenței. Vegheat de o parte de lupta continuă cu greutățile unei vieți aspre, o continuă îndârjire între nimic și totul, o luptă acerbă cu natura ostilă, din care însă se revarsă irizări de nebănuită frumusețe, iar pe de alta de neantul către care se îndreaptă invariabil orice existență: moartea. Un poem cu multiple intrări, cu reveniri și bâjbâiri, sincope, adânciri, cu stagnări și învolburări de întâmplări. Un poem ce adună în aceeași matcă câțiva oameni, câteva iubiri, un secol și mai bine de dăinuire, de plecări și de reîntoarceri, multă singurătate, dar care redă mai cu seamă curgerea necontenită a generațiilor, felul cum viața și moartea sunt legate între ele, modul în care iubirea spintecă și ia totul cu ea sau dăruiește totul. Un adevărat tur de forță este traducerea din limba islandeză a lui Ovio Olaru, cel ce reușește să păstreze toată forța și întreaga splendoare a acestui minunat poem care e romanul lui Jón Kalman Stefánsson.
Citeste mai multpe rasfoiala.com
America nu doar că promite un tărâm și un început nou, dar nu are nici sfârșit (ha!), pentru că dragul de Franz n-a apucat s-o mai termine. Este cartea unei călătorii către o lume nouă, plină de promisiuni de bine, poate cea mai luminoasă poveste a lui.
Citeste mai multpe rasfoiala.com
Romanul nominalizat la Booker Prize a lui Martel este o poveste inubliabilă, de o frumusețe rară, despre cea mai simplă religie a lumii: dragostea.
Citeste mai multpe fictiunea.ro
Gianina Cărbunariu (regie și dramatizare) a realizat un spectacol excepțional pornind de la romanul Stela, scris cu mână sigură, finețe și mare acuitate psihologică de Simona Goșu, roman apărut în colecția Ego.Proză a Editurii Polirom (2023).
Citeste mai multpe alecart.ro
În Stela, Simona Goșu vorbește despre ocupațiile mici și esențiale fără care lumea nu ar putea funcționa, însă pe care, deseori, ochiul societății le subapreciază sau chiar le ignoră. Este de-a dreptul imposibil ca vocea Stelei să treacă neobservată pe lângă urechile și inima cititorului, pentru că personajul are puterea de a fi prezent. Fiecare cuvânt rostit, fiecare deget ridicat în dreptul conturului feței, orice mirare sau profundă contradicție pe chipul Stelei o transformă într-o ființă pe care cu greu o putem uita. Să fii de folos pe lumea asta, să aibă lumea nevoie de tine, asta contează. Și să faci un lucru cu rost. este singurul crez al Stelei care o ajută să vadă dimensiunile ce se adăpostesc în spatele unor imagini și al unor spectacole perfecte, impecabile. Iar aceste fapte mici sunt întocmai cele care pun în funcțiune cele mai eficiente și rapide mecanisme spre mersul bun al lucrurilor, dar și spre frumusețea dinăuntrul și din jurul nostru, spre frumusețea albastră și permanentă a cerului.
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Mi-a plăcut cartea Emiliei Faur, Viața e a mea (ed. Polirom, 2023). Un fir narativ (voit?) încâlcit, ușor solicitant, un stil articulat, susținut, un subiect actual presărat cu ceva mister (există o abordare polițistă), cu dialoguri bine scrise și bine dozate, cu emoții și trăiri feminine. Finalul devine feminist și trist și asta este bine, căci închide cartea cum trebuie. Mi-a plăcut în mod special faptul că am avut ocazia de a plonja în psihologia unei tinere mame. Au fost zone destule din carte care m-au pus pe gânduri și m-au făcut să las anumite prejudecăți în urmă. Mi-ar fi prins bine lectura acum ceva ani, când aveam copiii mici.
Citeste mai multîn România literară, nr. 8/2025
Împins de inspirație, optimist sau inconștient – subliniază în Postfață – reușește să unească cele două fire narative printr-o soluție ingenioasă, stranie, care transformă Orașul și zidurile sale incerte într-un roman halucinant, în care se îmbină realismul prozei deja clasice a unei Japonii occidentalizate cu fantasticul unui spațiu greu de caracterizat prin alt termen decât prin ucronie, deși nici măcar acest termen nu este suficient, pentru că s-a extins înțelesul de istorie alternativă, contrafactuală. În fond, ceea ce propune Murakami este ucronie pură, plecând de la înțelesul prim al termenului, privitor la absența timpului.
Citeste mai mult