Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe citestema.ro
Romanul are o alertețe de siluetă în alergare, adesea, și un excurs sinuos, dar și de grotesc negru, cinematic; e un compus din câteva biografii neromanțate, dure și expuse la persoana I sau a III-a, cu segmentări de timp și de narație care vor fi unite într-un flux de evenimente și răsturnări și omoruri și empatii aproape de filmul de acțiune, sub care zace unul social, o punere sub lupă a umanității încremenite în uniformă rigidă, în care inima pare stinsă, dar se va iți tocmai în exemplarul cel mai dur, mai prins în metodele mafiei.
Citeste mai multpe blog.sinziana.ro
Multă lume care citeşte cartea aceasta vorbeşte despre umorul ei. Dan Lungu are darul acesta; musteşte un umor blând, molcom, dar care lasă în tine puncte de suspensie şi, prinse în ele, un fel de dureri difuze. Pentru mine e plină de dramatism conştientizarea treptată a Emiliei, prinsă în sintagma babă comunistă, cu care își justifică nostalgia; i s-a părut că toată lumea e fericită în comunism; ca şi cum fericirea are darul ăsta de a te orbi parţial; devii orb la durerea altuia. Felul în care acceptă treptat că, poate, ceea ce ea a luat drept o realitate roz, era, de fapt, una gri şi hâdă la care privea printr-o pereche de ochelari şic de soare e dureros; m-a durut conştientizarea ei, m-a durut pierderea ei.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
1984 rămâne una dintre cele mai tulburătoare distopii ale secolului XX, descriind o societate în care supravegherea totală și manipularea limbajului devin instrumente de control absolut. Este o carte esențială pentru a înțelege pericolele ideologiilor extremiste și fragilitatea adevărului într-o lume în care realitatea poate fi rescrisă.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Interzisă sau contestată constant în școlile americane încă din anii ’60, cartea a fost criticată pentru limbajul rasist și temele sensibile legate de viol și injustiție. În ciuda controverselor, este una dintre cele mai importante și îndrăgite cărți americane. Harper Lee reușește să exploreze cu delicatețe, dar și cu fermitate, tema nedreptății rasiale prin ochii unei fetițe, într-o poveste care rămâne profund umană și actuală.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Publicat în 1932, romanul a fost interzis în Irlanda imediat după apariție, pentru conținutul considerat blasfemator și obscen. Ulterior, a fost interzis sau contestat și în Australia și în mai multe state din SUA, pe parcursul secolului XX. Distopia lui Huxley imaginează o societate în care controlul total este mascat sub aparența fericirii și a progresului tehnologic. Este o critică lucidă a manipulării prin confort și conformism, o lectură esențială pentru oricine dorește să înțeleagă cum libertățile pot fi erodate fără zgomot, dar cu efecte durabile.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Povestitoarea pătimașă se remarcă prin lirismul irezistibil al descrierilor și semnele stilistice ale educației clasice primite de la mama ei, însă comparațiile care trimit la nimfe, virgine vestale, Neptun sau la muncile lui Hercule exacerbează sentimentul absurdității din lumea zugrăvită, adâncit și de paleta formidabil de bogată a metaforelor morții utilizate de scriitoare. (…) Narațiunea deopotrivă vibrantă și izbitoare prin lirismul crunt mărturisește că miezul personal al vieții se află dincolo de identitățile asupra cărora lumea perfidă și violentă își rezervă un nefast drept.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Niciodata pregătit să se înregimenteze, niciodată pregătit să-i trădeze pe cei care sunt pe cale de a fi învinşi, niciodată pregătit să îmbrăţişeze monolitismul revelaţiei ideologice, Camus este un anarhist ce apără, în numele revoltei, cauza demnităţii umane. Textele sale, rostite sau scrise, poartă în ele un sentiment al autenticităţii: Camus nu este şi nu poate fi acel intelectual angajat care să ofere statului criminal justificarea sugrumării libertăţii. Erorile şi dilemele sale sunt hrănite de o vocaţie a adevărului intransigent. Refuzând practica politică, Camus alege rostirea etică, cu acea limpezime tenace a tinereţii inimii sale.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Deci, Ionuţ Sociu a făcut o anchetă despre recitiri printre scriitori. I-am spus și de Clopotul de sticlă de Sylvia Plath, care are așa o voce convingătoare, contemporană și e o carte plină de viață, culmea. Nu știu cum a reușit să aibă umor, deși e o confesiune despre depresie, despre stigmatizarea sinucigașilor.
Citeste mai multpe citestema.ro
Calendarul unei vechi iubiri e mesajul de dragoste pe care Andreï Makine îl scrie lumii întregi. E un mesaj într-o sticlă pe care o aruncă în mare, în speranța că își va găsi cât mai mulți cititori în mijlocul unei lumi la fel de zbuciumate de conflicte și războaie ca secolul XX pe care îl surprinde cu atât de multă dibăcie în doar două sute de pagini.
Citeste mai multîn Cațavencii
Cum de am ajuns aici?! Asta e întrebarea cea mare pe care și-o pune Vasile Ernu în cea de-a doua carte despre soarta generației sale. Dacă în Sălbaticii copii dingo era vorba despre adolescența sovietică a lui și a congenerilor săi români din Basarabia, în nou apăruta Generația canibală a venit rândul descoperirii României și a Occidentului. (…) Generația canibală, această a doua carte de amintiri a lui Vasile Ernu, e cea mai acută și mai demnă de ținut minte cronică româno-română a insuportabililor ani ’90.
Citeste mai mult