Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe blog.carturesti.ro
Tot în zona romanului social se plasează și Regii gunoaielor (Editura Polirom) de Ruxandra Cesereanu. Cu puternice accente satirice, romanul are în centrul său o emisiune de pe un post de televiziune ficțional, TVR Alternativ, intitulată Jos masca!, ce devine prilej pentru a revizita episoadele marcante ale istoriei recente a României postdecembriste.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
În Respiră! (Editura Polirom), Mihai Radu abordează câteva subiecte cvasi-inexistente în proza română contemporană – zic cvasi-inexistente pentru că tot el este cel care le atinge în cărțile sale precedente –, cea mai ofertantă fiind relația dintre sexualitate și condițiile materiale ale personajelor.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Pasul către realism făcut de Tudor Ganea în Cântecul păsării de plajă a fost o decizie inspirată, confirmată acum și de Vreau să aud numai de bine (Editura Polirom). Firul narativ principal are o premisă destul de simplă, un bărbat în preajma crizei vârstei de mijloc, proaspăt tată, care se mai și luptă cu un cancer, primește un email de la mama unui fost coleg de liceu, mort în adolescență, care-l cheamă alături de ceilalți membri ai grupului de prieteni, la un priveghi în memoria fiului pierdut. Bărbatul dă curs invitației, întorcându-se în Constanța natală, iar ceea ce urmează este un carusel emoțional, cu o durată temporală restrânsă, de doar 24 de ore, în care toate așteptările sale sunt răsturnate. Toate acestea îi oferă protagonistului pretexte pentru o serie de meditații, de la trecerea timpului, proximitatea morții, de la schimbările aduse de nou-născut până la prietenie, absurdul vieții și multe altele...
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
În Regele din Bissap (Editura Polirom) de Daniela Ulieriu, Iris, o româncă tânără fuge dintr-o căsnicie nereușită în Camerun, de unde începe o serie de peregrinări ce funcționează ca o poveste de maturizare și inițiere.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Un roman al memoriei scrie și George Cornilă, cu Silex (Editura Polirom), în centrul căruia se află un scriitor care a suferit un accident cu motocicleta, de pe urma căruia rămâne cu sechele ce-i afectează capacitatea de a distinge între amintirile sale și elementele ficționale ale scrisului său, precum și ale traducerilor pe care le realizează. Silex este un soi de jurnal al unei crize de identitate, în care nu doar existența personajului este pusă sub lupă, ci chiar actul scriitoricesc, tratat fără menajamente.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 1 (1713)
Ruxandra Cesereanu își confirmă statutul de scriitoare ce împinge limitele textului și transformă realitatea în ficțiune dureros de recognoscibilă, propune un inventar de răni și trage un semnal de alarmă: doar confruntându-ne cu propriile noastre „gunoaie”, doar plecând urechea la glasul celor care mai cred în vindecare, putem găsi forța de a merge mai departe și de a ne redresa din punct de vedere identitar. Prin sarcasmul mușcător și luciditatea critică, romanul ne amintește că, înainte de orice, literatura rămâne un spațiu al dreptății – chiar și atunci când totul pare pierdut sub valurile de manipulare și deznădejde. Regii gunoaielor e romanul timpului nostru.
Citeste mai multpe citestema.ro
Mi-a plăcut foarte mult felul în care Martin caută un ritm în zilele sale şi paralela cu valurile: uneori, apa vine mai cu furie, alteori mai calm, iar distanţa dintre valuri este inegală. Faptul că valurile nu vin la mal în mod egal, cu precizie cazonă, atrage o semnificaţie pentru fiecare zi. Nici zilele nu sunt la fel, nici ele nu se închid în aceeaşi formă, după cum nici toate vieţile nu se termină la fel.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 1 (1713)
Cu toate că se inserează între granițele temporale primului roman (Valentina, 2023) al planificatei trilogii arădene, Cartea lui Cezar al doamnei Angela Martin (editura Polirom, 2024) aduce importante puncte de diferență. Coordonatele textului, geografia, cronologia și accentele se modifică. Privirea auctorială părăsește decorul ardelenesc al jumătății de secol trecut, și translează, ca să ne descopere Bucureștiul, Parisul, Nancy în preajma evenimentelor de la sfârșitul decadei șapte (Primăvara de la Praga, revoltele de la Paris), strategie care îmbracă Bildungsroman-ul lui Cezar Grozescu într-o copertă politică. Tensiunea narativă se obține, și în această lucrare, prin ciocnirea unor planuri opuse, care, odată plecate, ca fisură ontologică, din psihologia personajului principal, se transformă într-o altfel de Cortină de fier și scindează toate straturile narative. Cu o frumoasă, recognoscibilă caligrafie, romanciera ne înfățișează bătălia interioară a tânărului medicinist, între Lumea Veche, infantil-familială, topos-ul static al „lucrurilor mărunte”, aducătoare de „mulțumire” sufletească, și (minunata) Lume Nouă a studenției, Capitalei, dar și a dictaturii, care îl încercuie și îi aduc trezirea la realitatea socială, iubirea romantică, dar și intrarea în zodia marilor incertitudini profesionale.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 1 (1713)
Mi s-a părut util să citesc despre cât se mai păstrează din cercetările lui Eliade privitoare la mituri, concomitent cu investigarea trecutului său legionar din Secrete, minciuni și consecințe: trecutul ascuns al unui mare savant și asasinarea discipolului său (Polirom, 2024), studiu tradus de Sorana Lupu în același an cu publicarea ediției în limba engleză. (…) După ce s-a retras din învățământ, Bruce Lincoln a învățat limba română ca să poată studia toată publicistica lui Eliade și documentele privitoare la raporturile sale cu mișcarea legionară, pe care a refuzat consecvent să le clarifice. Lincoln prezintă istoria și specificul extremei drepte românești, pretențiile mesianice ale lui Zelea Codreanu și rolul jucat în legitimarea Legiunii de intelectualii din jurul lui Nae Ionescu, apoi cercetează, organizându-le minuțios în tabele, afirmațiile lui Eliade din presa vremii și le confruntă cu însemnările eufemizante și retractările neconvingătoare din jurnale, scrisori și interviuri.
Citeste mai multîn Viața Românească, nr. 1/2025
Ca și Cartea șoaptelor, Dublu autoportret este un strigăt șoptit de revoltă, înțelegere și iertare, fără a renunța la dreptul la memorie – omul are dreptul la memorie așa cum are dreptul la umbră sau la oglindă, odată ce i s-a dăruit ființarea. În ambele cărți, autorul abordează un subiect generic – comun marii istorii și micii istorii – este vorba despre o rupere ontologică, inclusiv a timpului(amintesc atât de intens poetica imagine a timpului care este rupt asemenea unei crengi rupte pe genunchi) rezonând, până la cele mai fine fibre ale ființei umane, în individul concret, prins în urzeala aleatorie a istoriei mari, de aceea, scriitura ambelor cărți este de tipul reflecției afective, iar stilul este, în ambele cazuri, unul de un tragism empatic.
Citeste mai mult