Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Matca literară
Ca în toate cărțile lui, inclusiv (aluziv, desigur) cele pentru copii, Vancu e într-o continuă căutare a Frumuseții și Binelui: are un fel de religie în acest sens. Iar al treilea segment al cărții numite Paradis e tocmai asta: o aproape eternă căutare a definiției frumosului, binelui, literaturii, lumii. La limita între eseu fundamental și izbucnire paradoxală, aici avem adevăratul nucleu al cărții.
Citeste mai multpe sprelumina.com
O temă centrală a romanului, care ține de parcursul dantesc al lui Ducu prin intestinul Paradisului-penitență construit din piulițe și fire metalice, se concretizează în sugestia sinuciderii intrinsece cu finalitate creatoare, căci din fărâmele unei realități destrămate, muribunde, va renaște întregul univers. Aceasta urmează, astfel, modelul facerii, al sinuciderii originare, fiind pe cale, învăluită într-o lumină aurorală, ca ultimă declarație de dragoste înaintea vieții, să ardă în flăcările istoriei, ale omenirii spre purificarea firii pătate de sângele unei eternități care a fost cândva timp, al unui paradis care a fost cândva om.
Citeste mai multpe ciobanuldeazi.home.blog.ro
În cel de-al doilea volum, Ilinca și Călin călătoresc tocmai în anul 470, în cetatea Hristia. Acolo îl întâlnesc pe Decibalus, un mic hamal ce nu este văzut cu ochi buni de către ceilalți copii, mai ales de către fetele cărturarului Aethicus Donares, Zia și Sarmisa. Tare mult mi-au plăcut aceste prime două cărți ale seriei. Am prins drag de Ilinca și Călin, mă uimește curiozitatea lor și mă fascinează capacitatea lor de a se adapta și de a nu da înapoi. Spiritul de aventurier le curge învolburat prin suflet, astfel că nu spun niciodată nu unei noi călătorii, în ciuda cantității mari de incertitudine și necunoscut pe care fiecare salt îl are.
Citeste mai multpe ciobanuldeazi.home.blog.ro
În acest prim roman, cei doi copii fac cu salt uriaș, până în anul 105 și ajung pe podul construit Pe Dunăre de către Apolodor din Damasc. Ghid le este Oroles, un mic curier dac, care îi duce pe gemeni până în inima cetății Sarmizegetusa, acolo unde dau de nimeni altul decât Decebal. (…) Naratoarea parcurge traseul istoriei țării noastre și culege câteva evenimente importante în care ne invită să poposim. Cărțile conțin multe informații interesante legate de trecutul nostru, dar se inspiră și din legendele păstrate din bătrâni.
Citeste mai multîn Cațavencii
Dacă mai țineți minte, în izolarea din timpul pandemiei, ziua era mai greu de suportat decât noaptea. Cu programul obișnuit dat peste cap, cu senzația tot mai sâcâitoare că lumea s-a schimbat și că tu însuți ești altfel decât te știai, în perioada aceea tot mai neliniștitoare mulți s-au înstrăinat de cei din jur, fiindcă nu mai izbuteau să comunice cu ei și au constatat chiar și despre ei înșiși că nu erau ceea ce se obișnuiseră să creadă că sunt. Despre o familie de americani care traversează zilele insuportabile ale acelei perioade scrie Michael Cunningham în romanul ăsta. Și o face cu un talent eclatant
Citeste mai multîn Dilema
Avem, astfel, în noua apariție a lui Radu Vancu o cosmologie complexă și ostentativ livrescă, corespunzătoare unui întreg univers de evenimente, procese, date, personaje și simboluri care se oglindesc reciproc, un univers real și deopotrivă inventat, cu sus și jos, cu aproape, dedesubt și departe, cu trecut, prezent și viitor, cu înainte și după, cu momente faste și cu orori, avem tot ceea ce o ficțiune romanescă ar putea metaboliza estetic din ceea ce autorul ei are la îndemână din autobiografie și istorie, din psihanaliză, știință, filosofie și religie, din prezentul cel mai recent, din cele mai la îndemână arhive culturale și, simultan, din cele mai abracadabrante lumi onirice.
Citeste mai multpe sprelumina.com
În Paradis, Radu Vancu propune o viziune în care cele două dimensiuni: suferința și frumusețea, controlul și iubirea nu sunt opuse, ci sunt trăite împreună, în același loc și în același timp. Paradisul nu e lipsit de durere, după cum Infernul nu exclude mângâierea. Umanul le cuprinde pe amândouă. Exact această simultaneitate devine miza romanului: lumea în care trăim, oricât de distorsionată ar fi, poate fi și loc al salvării, dar numai dacă frumusețea, speranța și memoria nu sunt complet anulate.
Citeste mai multpe citestema.ro
Silex a prins contur de-a lungul anilor – factorul declanșator s-a produs prin 2012 –, dar scrierea propriu-zisă a decurs lin, fără pauze, fără blocaje, până când am simțit că am ajuns la capătul poveștii, deși e o carte la care aș fi scris cu bucurie tot restul vieții. Structura sa, creierul mecanic din spatele colii, în fapt un apeirogon pe diagonalele căruia am construit microsisteme, mi-ar fi permis s-o fac. (…) Silex însă a fost, cred, cel mai firesc lucru pe care l-am scris vreodată, poate și pentru că l-am scris așa cum am vrut, fără să respect vreuna dintre așa-zisele reguli predate la cursurile de scriere, fără să mă gândesc la vandabilitate sau la ecourile critice. Cred în sinceritate, a omului și a scriitorului, și mă bucur să trăiesc împlinirea unei cărți care nu și-a dorit altceva decât să ajungă la cei care, fără să știe, o așteptau.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1259
Numele lui Albert Camus nu are nevoie de prezentări. Premiul Nobel pentru Literatură obținut în 1957, ca și accidentul absurd în care își pierde viața în primele zile ale lui 1960 îl proiectează într-o posteritate care-l glorifică. Dincolo de idiosincraziile și polemicile din timpul vieții, dincoace de acel soare negru al Mediteranei, care i-a marcat viața, iubirile și opera. În seria de autor pe care Editura Polirom i-o dedică de ani buni deja apare recent un volum inedit pentru multă lume. Albert Camus/ René Char, Corespondență. 1946-1959, ediție stabilită, prezentată și adnotată de Franck Planeille, traducere din limba franceză de Vasile Savin, redactor de carte, Marina Vazaca, specialista noastră nr. 1 în materie de camusologie (sic!).
Citeste mai multpe sprelumina.com
Romanul Paradis al lui Radu Vancu construiește o lume distopică, în care atingerea și speranța, ca fețe ale iubirii, sunt interzise. Acest roman este, de fapt, o oglindire a operei dantești în era contemporană, Camille fiind întruchiparea Beatricei, o instanță feminină ideală, iubirea castă, metafizică dintre ea și protagonistul Alexandru Tarcea, zis și Ducu, conturându-i o aureolă luminoasă, a sacralității, „trupe de îngeri cu castaniete” acompaniind sunetul tocurilor ei pe când își face intrarea în încăpere și fascicule luminoase tâșnindu-i din piele, într-o aterizare inversă, precum ninsoarea de aur din Paradis ce se îndrepta în sus, spre Empireu.
Citeste mai mult