Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1280
Eram la finalul unui eveniment în Milano când un bărbat s-a apropiat de mine și mi-a spus că ar trebui să scriu despre mărgelele de sticlă venețiene. Când l-am întrebat de ce, el mi-a răspuns că mărgelele acestea sunt făcute de femei, iar poveștile lor sunt foarte interesante. Mi-a oferit și câteva cărți pe tema aceasta, pe care le-am păstrat și, ani mai târziu, când le-am recitit, i-am dat dreptate că e o idee bună de carte. (...) Unele cercetări se bazează în special pe lectură, altele sunt legate de un loc sau de o practică. De pildă, Sticlăreasa a fost o combinație între ambele. A trebuit să învăț să confecționez mărgele de sticlă pentru a putea scrie despre ele. Într-o după-amiază, am încercat chiar și suflatul sticlei, doar pentru a înțelege cum se simte, iar prezența la Veneția și Murano mi-a permis să absorb atmosfera acelui spațiu.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Romanul Intră Stafia este un tablou al vieții și al istoriei unei lumi. Isabella Hammad, cu un talent desăvârșit, creează o narațiune cutremurătoare, în care stafiile nu se sfiesc să se arate, să intre în scenă și să își joace propriile roluri.
Citeste mai multpe citestema.ro
(...) dacă ar fi să ofer un motiv sau două să-i dai o șansă, aș spune că e o carte care nu-ți irosește timpul, se citește ușor și are o candoare pe care eu însumi o caut adesea în literatura românească.
Citeste mai multpe bookblog.ro
Știam că îmi place Saramago, dar recunosc că acest volum m-a delectat mai mult decât mă așteptam, căci imaginarul latin reușește atât de frumos să împace firescul și iraționalul. Personajele lui Saramago suferă de o umanitate profundă, care le lasă să se bucure de micile momente ale mundanului, dar care le condamnă, în egală măsură, la gesturi cu consecințe devastatoare: de la închisorile minții, până la moarte. Dacă vă știți cititori de Sartre, Camus, Ionescu sau Varga Llosa, de ce nu?, atunci musai să puneți pe listă acest volum. Daca vă știți iubitori de sarcasm și ironii fine, asemenea! Dacă sunteți curioși să descoperiți lumi cât se poate de banale în absurditatea lor, atunci merită să îi dați o șansă. De degustat în tihnă!
Citeste mai multpe blog.libris.ro
La capătul lumii și în țara aspră a minunilor (1985) este un hibrid ingenios între parodie SF și fantezie utopică, o poveste despre două lumi diferite, două spații temporale aparte; urmărind coborârea unui om în subteranul kafkian al Tokyo-ului contemporan, Murakami reușește să unească Estul și Vestul, tragedia și farsa, compasiunea și detașarea.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1279
Dacă Edward Said, faimosul profesor de la Columbia, oferea, prin al său Orientalism, o altă perspectivă asupra relației istorice dintre Orient și Occident, tânăra prozatoare Isabella Hammad ne livrează o emoționantă narațiune plecând de la datele intrinseci, identitare ale comunității palestiniene căreia îi aparține. (...) Scriitura este una de mare finețe și ne oferă șansa de a descoperi o realmente prozatoare din clasa Elif Shafak sau Azar Nafisi.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1279
Profesoară de literatură franceză și fiica lui Ion Caraion, Marta Caraion reconstituie pe filieră maternă, pornind de la mărturia păstrată pe casete a Valentinei și oferită jurnalistului disident Ion Solacolu, nu doar istoria unei familii, ci și legătura acesteia cu un episod firav documentat în istoriografia românească (spre deosebire, de pildă, de pogromurile de la Iași și București): genocidul evreilor din Transnistria, petrecut între octombrie 1941 și primăvara lui 1942.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1279
Nu m-am întrebat care e povestea picturilor lui Claude Monet decât mai târziu, odată cu povestea care avansează. Reflecţia trebuie să se integreze firesc poveştii, nu invers. Dacă cititorul o să afle câte ceva despre Claude Monet, Saint Exupéry sau Rwanda foarte bine, dar lucrul cel mai important este să spui o poveste.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1279
Sunt cărţi în care imaginarul e mai puternic. Şi sunt cărţi în care documentarea preia ştafeta, precum ultimul meu roman apărut în Franţa, Les ombres du monde/Umbrele lumii. Genocidul din Rwanda împotriva etnicilor Tutsi a presupus o bună documentare. Partea realului e mare. În Code 612. Cine l-a ucis pe Micul Prinţ?, am citit cărţi despre Saint Exupéry şi am recitit Micul prinţ. Încerc să ţin un echilibru între cele două, imaginaţie şi documentare. Desigur, important este ca documentarea să nu se vadă, iar cititorul să se lase purtat de poveste.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Orașul și zidurile sale incerte are la bază nuvela omonimă scrisă de Haruki Murakami în 1980 și publicată în revista Bungakukai. Autorul a refuzat însă să o reediteze, considerând că nu reușise atunci să exprime tema așa cum și-ar fi dorit. După patru decenii, Murakami a revenit asupra acelei idei, rescriind complet povestea și transformând-o într-un roman ce explorează, cu profunzimea și melancolia caracteristice autorului, tema căutării de sine, tensiunea dintre dintre lumea interioară și cea din spatele zidurilor, o metaforă pe care pandemia a făcut-o mai actuală ca oricând.
Citeste mai mult