Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Cațavencii
Cărțile lui Figes nu mai sunt traduse în Rusia; editurile cu care avea contracte s-au răzgândit, „din motive economice”, zic ele. Istoricul însă e convins că adevărata cauză a fost că scrie critic despre regimul Putin, despre stalinism și despre minciunile sfidătoare cu care țarul kaghebist justifică invadarea Ucrainei și dușmănia cu care privește Occidentul. Figes explică în Istoria sa de ce Putin umblă să confiște imaginea Marelui Cneaz Vladimir Kieveanul, căruia i-a ridicat o statuie uriașă la Moscova. Putin a făcut asta în numele teoriei că ucrainenii și rușii ar fi un singur popor – rusesc, evident! – și că, prin urmare, statul ucrainean trebuie să dispară, iar ucrainenii să se întoarcă la Maica Rusia, după anihilarea „fascismului“ de la Kiev printr-o „operațiune specială”.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1298
În fine. Rusia, cartea lui Orlando Figes, este o elegantă trecere în revistă a o mie de ani de istorie. Să-i zicem europeană, chiar dacă în acest răstimp rușii reușesc să se întindă dincolo de Munții Ural, pînă la Oceanul Pacific. Unde nici azi nu au încheiat în mod oficial gîlceava cu japonezii legată de insulele Kurile. (...) Războiul împotriva vechii Rusii n-a dus nicăieri și s-a împotmolit într-un naționalism care produce efecte și azi. Putin și putinismul nu sînt decît consecințele unei stagnări a societății ruse baricadate în slavofilie, lipsă de democrație și antioccidentalism. Cu Putin nu se va ajunge nicăieri.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1298
Meserii nerecomandate femeilor se constituie ca un volum de memorii care expune de ce poziția de scriitoare poate să fie una nerecomandată, în același timp în care pune în lumină portrete de scriitoare ce recomandă această meserie. Receptarea acestei cărți are de câștigat atunci când vede în paginile sale felul în care o scriitoare care a traversat numeroase momente istorice și a cărei istorie de familie angrenează multe puncte nevralgice încă în societatea românească (și nu numai) își discută, față de sine și împreună cu o cititoare și un cititor intimi, propria poziționare, epistemologică și de memorie deopotrivă, față de acestea.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1298
(...) volumul lui Codruț Baciu este unul dintre cele mai bune volume de debut pe care le-am citit în ultima perioadă. Control tehnic foarte bun, stil relaxat, dar atent la dinamicile sociale și un mare plus pentru introducerea temelor de viață sportivă, cu tot setul de traume cu care vine la pachet. Un must-have al anului trecut, pe care îl voi urmări cu mult interes în viitor.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1298
Creierul ideologic merită citită pentru că este o lucrare de popularizare a unui domeniu nou. Concluziile la care Zmigrod ajunge par banale, de la sine înțelese, dar sînt rezultatul unui demers științific care sprijină observații filozofice și sociologice. Autoarea își poziționează studiile proprii în cadrul cercetărilor neuroștiințifice, renunță la stereotipiile de tipul îndoctrinatului „spălat pe creier“ de ideologie și propune o terminologie proprie, dînd dovadă de creativitate, spirit vizionar și curaj.
Citeste mai multîn revista Anthropos, nr. 3/2026
Debutul în forță al doamnei Angela Martin a produs o încântare totală iubitorilor de literatură căci nu doar maturitatea extraordinară, siguranța și bogăția mijloacelor de expresie, dar și repunerea în drepturi a artei clasice a romanului, transformarea Aradului într-un adevărat topos literar, evidențierea dimensiunii multiculturale – îndeobște ignorate – a unei părți a țării noastre, Banatul, s-au impus în peisajul literar actual ca repere ce nu mai pot fi ignorate.
Citeste mai multpe contributors.ro
Cum bine se știe, în realitate, Rushdie s-a aflat în vecinătatea morții încă din anul 1989. Atunci când a fost condamnat la pedeapsa capitsală de ayatolahul Khomeiny, după apariția, cu un an mai înainte, a romanului Versete satanice. Și cu toate acestea, ceea ce șochează în toate cele cinci povestiri reunite în volumul Ceasul al unsprezecelea, apărut în anul 2025 în limba engleză și în 2026 în traducerea românească a Danei Crăciun. (editura Polirom, Iași, 2026), este o anume seninătate în fața morții. Seninătate care se insinuează în aproape întregul cvintet de povestiri, dintre care cel puțin două (Muziciana din Kahani și Târziu) puteau fi lesne transformate în romane. Cele două mari teme ale povestirilor sunt trecerea timpului și bătrânețea. Bătrânețea înțeleasă ca prefață, ca uvertură a morții.
Citeste mai multîn România literară, nr. 13/2026
Excelent creator de atmosferă (natura, decorurile, costumele, gesturile, replicile, credințele, etosul general, toate contribuie cu detalii dintre cele mai variate la o imersiune convingătoare în Spania secolului XI), foarte bun în a descrie sonor, olfactiv și vizual mulțimea de confruntări armate (și pe cele mai mici, și pe cele de amploare), Arturo Pérez-Reverte dă iarăși un roman de calitate maximală. Chiar dacă demitizează conștient figura Cidului (între altele, povestea nu se încheie cu moartea glorioasă a eroului sau cu vreo șablonardă alunecare în efigie, ci dimpotrivă, cu umilirea sa verbală de către Berenguer Remont, aliatul înfrânt al prințului Mundir), romanul îl reproiectează documentat și autentic și se citește, desigur, cu palpitul marilor cărți de aventuri.
Citeste mai multpe Matca literară
Adrian G. Romila, în recentul său volum de proză scurtă, Zaruri și minuni, pătrunde în viețile obișnuite, aparent banale, ale unor indivizi care trec prin tot felul de întâmplări care sfidează rutina unor medii sau ambianțe caracterizate prin stagnare/uniformizare existențială. În cele 21 de povestiri, naratorul investighează intimitatea spațiilor, a vieților sau a preocupărilor acestora, o intimitate scindată între eroism și decădere, marcată de igrasia deriziunii, dar și de vecinătatea miraculosului. Bogdan Crețu, pe coperta a patra a cărții, îl numește pe autor ,,un vânător de epifanii”. Atrage numaidecât atenția în aceste proze melanjul dintre miracole și banalități, dintre coincidențe și platitudini, dintre zaruri și minuni, adică dintre întâmplare și revelație. (...) O proză care, la fel ca și în cazul romanelor, se citește pe nerăsuflate, resimțind gustul acelui condiment secret al cărților lui Adrian, cel al imprevizibiului și al misterului, deopotrivă.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1296
Romanul lui Radu Vancu, Paradis, se deschide ca o fereastră spre o lume distopică, unde apare mereu întrebarea obsedantă: ce mai rămâne din uman atunci când umanitatea dispare? Este o lume în care un virus necunoscut te rupe de orice credeai că reprezintă normalitatea, atingerea fizică dispare, iar „celălalt“ se evaporă sub presiunea izolării. Acest virus s-a dovedit a fi imposibil de controlat, secerând o mare parte din populație, până când însăși ideea de a mai găsi un vaccin a pierit din conștiința supraviețuitorilor. Paradis e simultan despre începutul lumii, dar și despre sfârșitul lumii
Citeste mai mult