Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe veronica-niculescu.blogspot.com
Repede, până nu dă buzna ziua peste noi, să spun cât de mult mi-a plăcut - și m-a tulburat - și cartea asta, Baba Iaga a făcut un ou, de Dubravka Ugrešić, excelent tradusă de Octavia Nedelcu. Mitul slav al vrăjitoarei Baba Iaga e reinterpretat modern, într-un roman-triptic. Trei povești țesute strâns, despre femei, părinți și copii la vârste înaintate, îmbătrânire și prietenie, scrise cu câtă duritate, cu-atâta tandrețe, cu câtă amărăciune, cu atâta umor. Am râs ca la nici o altă carte din ultima vreme, la întorsături de situație neașteptate, la rezolvări dure rapide, de parcă mă uitam la un film est-european (sârbesc, voiam să zic, deși e croat și se duce și prin Bulgaria, și prin Cehia) din cele mai bune.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1248
Profesoară universitară cu un prestigios pedigree, cu o biobibliografie bogată în remarcabile volume individuale – și colective, nu puține –, publicate atât în România, cât și pe te miri ce meridian, Mihaela Miroiu ne livrează de această dată un volum de eseuri – „studii și articole prezentate sau/și publicate de mine între 1995 și 2020, cele mai multe în afara României”, după mărturia autoarei –, într-o introducere pusă sub genericul „În ce credem astfel încât să putem avea loc unii de alții?”, ce deschide volumul Avem loc unii de alții? Democratizare și feminism (Editura Polirom, 2024), care merită citit dincolo de opțiuni, preferințe, simpatii sau antipatii. Intelectuale, ideologice, politice.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1248
Orele este o lectură tulburătoare, o călătorie în universul feminin marcat de căutări și renunțări, de aspirații și prăbușiri. Este o carte care nu doar că impresionează prin stilul său liric, dar și provoacă cititorul să reflecteze asupra propriei existențe. Dacă după lectură simțiți nevoia să rămâneți mai mult timp în atmosfera melancolică a romanului, filmul este o alegere excelentă. Lectură și vizionare plăcute!
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1248
Într-o primă aproximare, cartea se înfățișează ca o frescă a societății românești care acoperă o perioadă de vreo 70 de ani, întinzându-se de la primul deceniu de comunism până în imediata noastră contemporaneitate. Ea se constituie din confesiunile a două personaje, Vlad, un bărbat matur, și o femeie mult mai tânără, Maria, confesiuni între care se vor ivi coincidențe și similitudini, nu foarte verosimile, dar menite parcă să sublinieze că „viața bate telenovela”.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1248
Cornul inorogului transcria experiențele sexuale (și simultan textuale, din perspectiva similitudinii proclamate de teoreticienii textualismului dintre actul erotic și actul scrierii ei, între falus și calamus) ale unui intelectual cu ambiții scriitoricești, experiențe care se desfășoară sub tutela Dianei, un fel de guru feminin care, potrivit mitologiei textualiste, ar putea fi privit ca o reprezentare a instanței scripturale, cea care impune legile „necruțătoare” (cum le numea Marin Mincu) ale actului textual. Iar romanul de debut al lui Bogdan Crețu se remarca, nu în ultimul rând, mai ales printr-o diversă și impresionantă galerie de personaje feminine.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1248
Cartea, așa cum a început, se încheie pe fundalul recitării de către rabin a Kadișului, în cinstea Domnului. Înmormântările celor doi Brauner, Norbert și Victor, ne trimit un gând de speranță într-o întâlnire deasupra timpurilor și spațiului, în infinit. Iar cititorului, ca în orice biografie romanțată, îi rămâne șansa să pactizeze îndrăgostit cu subiectul, asa cum îl vede autoarea, sau să cerceteze minuțios informațiile. Ambele rezultate sunt de bun augur pentru Victor Brauner și Valentina Iancu. Paginile scrise sporesc fascinația față de Brauner, pe măsura operei sale și în ciuda vieții, într-un secol traumatizat de extremisme politice de tristă amintire.
Citeste mai multpe veronica-niculescu.blogspot.com
Tocmai am încheiat și pun în raft Orașul și zidurile sale incerte, ultimul roman al lui Haruki Murakami. Cu senzația că a scris unul dintre cele mai frumoase și profunde romane ale sale. Deși e tot el, cu temele lui mari, scrise cu o energie și o înțelegere fantastice, date cu siguranță de vârstă și de un context special, mi se pare că e mai mult aici ca oriunde înainte, fiecare locșor, în marea sa simplitate aparentă, e mai încărcat de sensuri ca oricând înainte; și e mai mult ca oricând o împletire nu doar a lumilor, a celei magice cu cea reală, o contopire blândă și uimitoare a lor, dar o extraordinară împletire a vârstelor omului; și aici mi se pare că e esențialul - avem o carte care nu se putea scrie decât acum, după 70 de ani, cu mintea și inima pline de toate vârstele unui om, de amintiri și, mai ales, de o înțelegere profundă. Și, bineînțeles, e frumusețe pagină după pagină, e dragoste, e muzică, e mâncare, e mersul prin lume al unui om, cu toate cele omenești, așa cum face de fiecare dată acest scriitor atât de iubit.
Citeste mai multpe lauracaltea.ro
A fost tot o descoperire târzie, cartea fiind acum la a doua ediție (revizuită și adăugită), dar probabil că, așa cum se întâmplă mai mereu, cărțile care te impresionează cel mai mult vin, de fapt, la timpul potrivit. Un memoir onest și revelator al lumii literare și politice de la jumătatea secolului XX, până la Revoluția din 1989 și puțin după. Dincolo de povestea unei vieți asumate și cu bune și cu rele, mie mi-a lămurit numeroase lacune (unele pe care nici nu știam că le am) și mi s-a părut că este, și o spun cu regret, o carte în continuare groaznic de contemporană. De la mici bârfe de birou de editură comunistă (Editura Științifică și Enciclopedică sau Cartea Românească), la haosul din anii '90, Grupul pentru Dialog Social și revista 22, până la asasinarea lui Ioan Petru Culianu, sunt aici istorii și amintiri care ar trebui studiate în școală (măcar în facultate, dacă nu mai devreme).
Citeste mai multpe lauracaltea.ro
Tot pe raftul de proză scurtă o să pun două traducătoare devenite (și) scriitoare și anume Mihaela Buruiană cu volumul său de debut, Pe cine iubești mai mult, și Veronica D. Niculescu cu volumul Quilt. La ambele descoperi cu încântare o atenție specială acordată fiecărui cuvânt, o atenție provenită, cel mai probabil, și din anii petrecuți ca traducătoare și obișnuința de a cântări sensuri și semnificații. Deși scriiturile și tematicile poveștilor sunt diferite, se simte în proza lor o bucurie a uzului limbii, o plăcere a rătăcirii printre cuvinte până îl găsești pe cel potrivit.
Citeste mai multpe lauracaltea.ro
În ce privește romanul istoric, aș pune pe listă Chiajna din Casa Mușatinilor, de Simona Antonescu, o frescă de amploare a lumii românești (și chiar europene) din secolul XVI, un roman ambițios, pe măsura protagonistei alese.
Citeste mai mult