Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe lapunkt.ro
Printr-un joc al destinului, evocat de Marius Chivu în postfaţa la remarcabila sa traducere, prozele din Elefant sunt unul dintre testamentele lui Raymond Carver. Între artă şi moarte se ţese o tainică relaţie, ca şi cum textul ar fi o oglindire fugară a trecerii înseşi. Şi poate că era firesc ca, în această misterioasă ordine a creaţiei, ultima istorie din acest extraordinar volum să fie o poveste despre agonia unui scriitor. În cele din urmă, scriind despre boala şi moartea lui Cehov, cel atât de admirat , Carver scria, profetic şi lipsit de patetism, despre propria sa întâlnire cu răul care avea să îl consume, fatal.
Citeste mai multîn revista Familia, nr. 1
La doi ani după debutul reprezentat de romanul-puzzle Visul canadian (Editura Polirom, 2023), Bogdan Perțache își lansează a doua carte, romanul Metec, la aceeași editură, în cuprinzătoarea și longeviva colecție Ego. Proză. Având o abordare asemănătoare, și cartea de față prezintă întâmplări aparent discrete, dar care se dovedesc a fi legate cauzal și prin personaje. Însă de data aceasta avem doar trei povești, iar acestea sunt extinse până la dimensiuni care le-ar face altfel să cadă în categoria nuveletelor. (...) În fine, unele expresii sau informații picante peste care dai de-a lungul lecturii, ca franceza care e descrisă ca fiind „crocantă”, sau dezvăluirea etimologiei cuvântului „caraghios”, fac lectura cu atât mai plăcută. Iar faptul că în două sute de pagini primim împachetate trei povești cu cap și coadă într-o relație cauzală complexă face ca târgul cu cartea să fie unul bun pentru cititor.
Citeste mai multîn Literomania, nr. 400
(...) structura narativă din Năvala apelor nu se reduce doar la vocea (sau, eventual, vocile) unui povestitor în sensul consacrat al termenului, ci îmbină, fără însă a le contopi, „o pluralitate de conştiinţe, egale în drepturi, cu universurile lor”, ca să repetăm cunoscuta sintagmă a lui Bahtin. De aici şi una din marile reuşite ale acestei cărţi: extraordinara capacitate de a cuprinde totul într-un soi de interacţiune reciprocă, scriitorul reuşind astfel să surprindă dintr-o dată „aspecte numeroase şi variate, ţelul către care trebuie să tindă orice artist”, după cum se va exprima la un moment dat el însuşi.
Citeste mai multpe alecart.ro
E în Zaruri și minuni ceva ce exista și în volumele de proză scurtă anterioare – o anumită atmosferă, o anumită problematică, aceste volute între ce este îndeobște considerat ca „firesc” și un miraculos cu irizări arhaice și fantastice. Dar mai e ceva ce proza lui Adrian G. Romila a dobândit mai ales odată cu romanul Acasă, departe și e vizibil acum: inter și metatextualitatea, conștiința că povestea e text care intră în dialog cu alte texte și care își pune în abis propria poetică, că, text fiind, e semn dublu semnificant, că între lumi există un permanent flux pe care doar ea îl poate surprinde, că lumea nu e unitară și nici univoc inteligibilă. Acest joc pluristratificat e vizibil mai ales în Clint Eastwood, Gene Hackman și toți ceilalți: lumea nu este ceea ce este, ci ceea ce vedem noi din ea, iar teritoriul „ficțiunii” nu e decât la un „ecran” distanță. Care poate fi sfâșiat, lăsând să pătrundă până la noi – și printre noi – altceva.
Citeste mai multîn Cațavencii
Zaruri și minuni e un volum de povestiri despre destin, cu vechea întrebare – există sau ba? –, și despre redempțiune. (...) Adrian G. Romila se simte în largul lui în parabolele din volum sau în textele de atmosferă care dau în fantastic, cum e sadoveniana Vremea muntelui care pleacă, cu întâmplările nemaipomenite pe care le aduce anul 1897 în orașul Piatra Neamț. Stilul livresc metaforic cu descrieri tacticoase și cu enumerări (cam multe!) la loc de cinste amintește reconfortant de capitolul despre Sulina fabuloasă a secolului al XIX-lea din Acasă, departe.
Citeste mai multpe fictiunea.ro, nr. 216
(...) în Întoarcerea huliganului, Norman Manea nu realizează o simplă reprezentare a realului, ci o prelucrare anevoioasă a unei materii prime ce este guvernată de forțe proprii, dând naștere unui efect de bumerang, în care realitatea traumatică se întoarce din nou și din nou în diferite forme fragmentate. Cu toate că realitatea cu care operează în scrierea sa este atât de plină de încărcătură, autorul reușește să stăpânească trecutul-bumerang, transformându-l într-o unealtă scriitoricească (într-un efect de bumerang controlat), cu ajutorul căreia teribilul este convertit și topit în ficțiune.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 3 (430)
Subintitulat riguros „proză scurtă”, volumul poate ilustra piese ale unui puzzle, care nu va fi probabil completat până la capăt, dar care tinde spre o naraţiune unică, de felul celor care înglobează. (...) Prin urmare, avem de-a face cu o schimbare pregătită îndelung, experimentată în diferite filtre de gândire (a se vedea autorii din motto-urile volumului), genuri literare, atentă şi intenţionată, calculată. Punctul de meditaţie al volumului tocmai în acest moment intervine – cât de premeditat poate fi un fapt sau o experienţă precum cele descrise aici, cât de la îndemâna eului poate fi contactul cu transcendentul?
Citeste mai multîn România literară, nr. 13/2026
Adrian G. Romila este unul dintre cei mai talentați și activi prozatori contemporani, romanul său, Acasă, departe a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru proză în 2024 deopotrivă cu cel al revistei Observator cultural, iar acolo demonstra ceea ce descopăr și în noul său volum de povestiri, Zaruri și minuni (Polirom, 2026), și anume capacitatea de a jongla cu mai multe registre narative și lingvistice, mobilitatea unei imaginații febrile, condusă inteligent, sesizarea unor centri nervoși ai poveștii și talentul real de a croi un sfârșit menit să se fixeze în memorie cu story cu tot.
Citeste mai multîn Cațavencii
Zaruri și minuni e un volum de povestiri despre destin, cu vechea întrebare – există sau ba? –, și despre redempțiune. (...) Adrian G. Romila se simte în largul lui în parabolele din volum sau în textele de atmosferă care dau în fantastic, cum e sadoveniana Vremea muntelui care pleacă, cu întâmplările nemaipomenite pe care le aduce anul 1897 în orașul Piatra Neamț. Stilul livresc metaforic cu descrieri tacticoase și cu enumerări (cam multe!) la loc de cinste amintește reconfortant de capitolul despre Sulina fabuloasă a secolului al XIX-lea din Acasă, departe.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1296
Lucrarea de față este depășită de multe evenimente care s-au tot succedat între timp, dar are o mare calitate. Prezintă din miezul evenimentelor, al unei realități în mișcare, o panoramă a întregului Orient Mijlociu, începând din 2001 (înfrângerea talibanilor în Afganistan) și până în 2015, cu toate ororile cuprinse în nașterea și viața în Califatul Islamic. Reportajele, relatările și comentariile sale acoperă zone întregi ale Orientului Mijlociu. (...) Nu am cum să evit „Mulțumirile” din coada cărții, în care Patrick Cockburn afirmă, neted, „am încercat să combin caracterul viu al declarațiilor martorilor oculari cu capitole ce caută explicații mai largi pentru aceste războaie și conflicte”. A reușit pe deplin. Multe de pritocit în jurul celor aglutinate într-o narațiune dramatică.
Citeste mai mult