Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe bookhub.ro
Biografia romanțată a Marioarei Voiculescu are ritm, atmosferă, elemente pitorești și secvențe cu aură excepțională, așa cum este secvența ieșirii din scenă a reginei Maria. (…) Nu există viață după teatru, am putea spune, ca să dăm un răspuns întrebării din titlul unui capitol al minunatei cărți care ne aduce aproape nu doar aerul interbelic, ci și limbajul ușor franțuzit al trăitorilor ei – actori și regizori, în viață și pe scenă.
Citeste mai multpe alecart.ro
Roman al înstrăinării și al reapropierii, al plecării și al reîntoarcerii (silite, dar necesare) pentru o nouă (diferită) plecare, al rupturii și al reconcilierii, al unei răni adânci ce se cere vindecată. Romanul unei tinere care își povestește viața, evocând momente, stări, gânduri din copilărie și din adolescență în timp ce se confruntă cu o lume ce-i este încă străină, pe care nu știe dacă vrea sau dacă o va putea numi vreodată acasă. O poveste în care chipul mamei și cel al bunicii, viețile lor, alegerile lor și viața ei se plămădesc una pe cealaltă continuând, fără voie, lungul șir al dezamăgirilor, al abuzurilor, al greutăților, al vinovățiilor. Chemând mereu alte chipuri – întunecate (ca cel al bunicului), pline de ură (al străbunicii) sau impregnate de slăbiciunea transformată în violență (precum cel al tatălui). O poveste de familie în care abuzul și suferința se transferă – ca o fatalitate, ca o secvență cromozomială de ADN – dinspre mame spre fiice.
Citeste mai multpe blog.sanziana.ro
O scriitură clară, împănată pe ici, pe colo, cu detalii cu iz academic, dar fără să fie deficitară la sensibilitate sau lirism. Anca Vieru îți face treaba de cititor ușoară. Te invită în povestea lui Pallady fără să te provoace să pricepi ce a vrut să spună autorul. E clar ce a vrut să spună autorul, și tu, cititor, poți să-ți vezi de treabă și să te lași purtat și să-ți dai voie să fii curios și fascinat.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1247
Avem puse laolaltă șase eseuri, unul mai interesant decât celălalt, mai ales pentru nespecialiști. Dacă despre marii corifei ai artei/muzicii/filozofiei mai știam câte ceva, în ce privește relația dintre creier și lumea vizuală, emoții, experiențe, amintiri, procese de ordin superior și inconștient, legătura cu actul de creație plonjăm într-un spațiu fabulos. Că este vorba despre mari pictori de talia lui Gustav Klimt, Marc Chagall, Chaïm Soutine sau Jules Pascin, care reprezintă interacțiunea prolifică dintre creștini și evrei. Analiza portretelor lui Soutine este o bună lecție despre cum trebuie să privim chipul unui om prin intermediul artei. (…) Psihologia și arta sunt puse alături. O bună introducere în universul multicultural al Kakaniei și în activitatea intensă a artiștilor evrei, care a condus la nașterea modernismului vienez de la 1900.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1247
Poezia, intertextualitatea și substratul filozofic din romanele sale sunt însoțite și de muzică. Există o muzicalitate a frazei, dar și trimiteri explicite la muzică, Absența ta e întuneric terminându-se cu un Playlist al morții în care se regăsesc toate melodiile din carte. Muzica, pe de o parte, îi oferă cititorului acces la peisajele interioare ale personajelor, iar pe de altă parte, asigură legătura peste ani între oameni, este ca o comunicare din viitor, de câte ori fiul va asculta melodiile pe care i le pusese tatăl când era mic sau pe care le cântaseră împreună, își va avea tatăl alături. Limbajul scrierilor sale devine în profunzime și muzică. Autorul nu poate să scrie, fără să introducă muzică în text, și nu de puține ori cititorul citește versuri ale unor melodii celebre inserate deloc întâmplător în acțiune, în gândurile personajelor.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1247
Romanele-frescă Un singur cer deasupra lor (prima ediție, 2013; a doua ediție, revăzută și adăugită, Editura Polirom, 2015) și Regii gunoaielor (Editura Polirom, 2024), dedicate comunismului, respectiv postcomunismului românesc, realizează adevărate radiografii ale țesuturilor sociale, urmărind manifestarea răului la nivelul acestora cu o forță de contagiune devastatoare, activă sub travestiuri și măști dincolo de limita sa cronologică, în lunga tranziție postcomunistă; tocmai logica viului, surprinsă cu instrumente ficționale, insuflă acestor romane o dimensiune experiențială în raport cu numeroasele eseuri și studii alocate de scriitoare cercetării sistemului de represiune și tortură din comunism, revoluției din decembrie ’89, mașinațiunilor postdecembriste sau evoluției mentalităților românești în climatul schimbării regimurilor politice.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1247
Cu aceeași precizie de anatomist al mentalităților, după examinarea din interior a cangrenei comuniste, prin incizii făcute în corpurile actorilor sociali, adunați ca într-un cor tragic sub cerul pietrificat de absență al unui deus otiosus, scriitoarea disecă Burdihania infestată a Balkaniei postcomuniste în romanul Regii gunoaielor, scoțând la lumină, printr-o tăietură transversală, întreaga promiscuitate, mascaradă politică din perioada (interminabilă) a tranziției. (…) Oglinzi paralele proiectate să reflecteze în tușe exacerbate grotesc abuzurile totalitarismului comunist, respectiv scurgerile reziduale în subterana tranziției postcomuniste, cu carnavalul deghizărilor ei, romanele Ruxandrei Cesereanu Un singur cer deasupra lor și Regii gunoaielor sunt exerciții ficționale de demascare a răului social.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1247
Filme românești cred că este piesa cea mai interesantă (…) și asupra căreia doresc să-mi concentrez puțin atenția, deoarece propune o nouă fază a prozei gândite de către acesta din urmă, în care cred că se regăsește cel mai bine, câștigând prin echilibrul unitar al compoziției. Din start, Sociu ne anunță că suntem pe teritoriul unei alte convenții decât cea cu care ne-a obișnuit până acum; dacă aruncați o privire asupra reperelor biografice, peste care trecem de cele mai multe ori cu ușurință, mai ales în cazul autorilor cunoscuți, veți observa că nu sunt prezente datele privind activitatea sa literară de până în acest moment, ci palmaresul său cinematografic. Suntem puși în fața unei alte identități auctoriale, lucru ce stârnește un interes suplimentar de receptare, asemănător, dacă tot ne aflăm pe terenul filmografiei, cu felul în care Godard opera cu genericele filmelor sale, devenind părți semnficative.
Citeste mai multpe alecart.ro
În romanul Idiotul, de Dostoievski, se desfășoară un întreg spectacol al suferinței radiografiate în societatea rusă a secolului al XIX-lea. Tatonând ideile din legenda Marelui Inchizitor, Dostoievski construiește un personaj înzestrat cu darul otrăvit al libertății conștiinței ce se transformă de-a lungul romanului într-un chin sufletesc imposibil de gestionat într-o societate degradată. Prin Lev Mîșkin, romanul „documentează” plenipotența frumuseții de a salva lumea, de a găsi răspunsuri la orice întrebare prin sinceritate și de a vindeca rănile cauzate de neliniște, infidelitate, trădare sau ipocrizie.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Publicat în 1982, romanul Copilul Domnului rămâne, în ciuda dimensiunilor reduse, una dintre cele mai emblematice lucrări ale lui Cormac McCarthy. Iscusitul prozator american reușește prin această proză tradusă în limba română la Editura Polirom să condenseze reperele care l-au făcut cunoscut: crearea unor personaje memorabile, mizând pe dimensiunea întunecată a umanității, explorarea unui univers alienant și deșertificat, apelând la reperele atemporale ale sudului rural din SUA, atingerea temelor legate de izolarea și rătăcirea existențială (în linia familiară a unor autori clasici precum Faulkner sau Dostoievski), într-o atmosferă la limita apocalipsei, în care salvarea nu poate să vină decât prin moarte.
Citeste mai mult