Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Dilema
Radu Aldulescu își continuă în noul roman epopeea satirică a lumii românești ante- și post-decembriste, dar de data aceasta mută accentele dinspre recuperarea unui tip de marginalitate socială, cu toate ramificațiile ei patologice și picarești, înspre o parabolă puternic îngroșată etico-politic. Intențiile de a proiecta din nou un basorelief întunecat cu profunde implicații morale, întins dincoace și dincolo de ofertanta cezură istorică din 1989, se vede inclusiv din sintaxa și lungimea puțin deranjantă a titlului, preluând în parte retorica desuetă a unui cântec arhicunoscut: Vertijuri, goluri de memorie. Acolo este țara mea.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1227
Fără a fi un roman propriu-zis, Anton Pann. Până când nu te iubeam ne oferă cea mai corectă și mai amplă descriere a vieții unui autor pe nedrept uitat printre rafturile istoriei literare, de unde se întoarce convingător, printr-o recuperare inteligentă realizată de Cosmin Ciotloș.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1227
Analiza chirurgicală pe care o face, pe parcursul volumului invocat, prezenței ideilor rasiste și eugenice în spațiul românesc, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea și pe parcursul secolului trecut, este de natură să ne conducă spre înțelegerea și explicarea cauzelor răului politic consubstanțial proiectelor de inginerie socială propulsate societal atât de fascismul interbelic, în variatele sale forme, cât și de totalitarismul comunist. Consider că, odată cu apariția acestei cărți, avem de-a face cu o veritabilă turnură istoriografică, în măsură să releve procesul de metastazare a acestui rău în corpul social și să explice rezistența sa, fie și în stare recesivă după ce a căpătat expresii dominante în interbelic și în comunism, până în prezent. Totodată, cred că volumul invocat este și o mărturie inedită cu privire la instituționalizarea etatică a răului, fiind în aceeași măsură o provocare pentru sfera de interes a sociologiei intelectualilor.
Citeste mai multla Radio România Cultural
Dacă ai o poveste bună trebuie să o vinzi, să îi ridici un pic fusta, să dansezi cu ea, să o arunci și să o învârți ca pe pizza, nu să o trântești ca pe un banc sec, spune unul dintre personajele din Chiorpangiu, iar Florin Duțu pare a fi urmat aceleași principii atunci când a scris povestirile sale din cartea aparută la Polirom.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
O carte care lucrează cu aceleași substanțe și care numește nenumărate atrocități, în contextul unei istorii a deposedărilor, e În fața lumii lipsite de iubire de Susan Abulhawa (Polirom), o autoare și activistă palestiniană a cărei descoperire, acum câțiva ani, a fost revelatoare pentru mine. Cartea are în centru o luptătoare pentru cauza palestiniană, istoria ei și istoria familiei ei, nevoită să părăsească locurile natale și să ia calea exilului, ca urmare a ocupării israeliene și a agresiunilor constante împotriva populației palestiniene.
Citeste mai multîn România literară, nr. 39-40/2024
Interviurile și însemnările din Am reușit să rămân eu însămi dau mărturie despre o dramatică și niciodată încheiată căutare a unui centru structural, despre sinea unuia dintre poeții emblematici ai literaturii noastre contemporane.
Citeste mai multîn România literară, nr. 39-40/2024
Deși suntem puși în fața a trei scenarii din realități istorice diferite, stilul lui Romila rămâne unitar, schimbând mici accente specifice; e o mișcare inteligentă, care conferă nu doar un echilibru textual atent susținut. Întoarcerea acasă este angrenată în virtualități diferite, care devin niște măști ale unui chip comun, cu multiple fețe recompuse din minuțioase acumulări livrești, ce face din Acasă, departe un roman ce merită toată atenția.
Citeste mai multîn România literară, nr. 39-40/2024
Ca în proza caracterizată ca minimalistă din ultimele decenii, proza lui Bogdan Răileanu, ca și a altor colegi de generație, mizează pe puterea subtextului, a fragmentarismului, a aluziei care se substituie comunicării directe. Adeseori, textele tind să fie dense și poetice, concentrându-se pe nuanțele și sunetele cuvintelor la fel de mult ca pe sensurile lor. Acest lucru contribuie la crearea unei texturi narative care este atât vizuală, cât și auditivă. Un aer „de Charles Bukowski” plutește peste proza lui Bogdan Răileanu, fără să o influențeze decisiv.
Citeste mai multîn România literară, nr. 38/2024
Experiența de romancier al lui Tudor Ganea îl face să evite parcursul liniar al unui roman-confesiune-biografie, cum sunt multe pe piață, în primul rând, bulversând cronologia, ordinea tipică pentru un bildungsroman, un roman al formării în cheie (auto)biografistă cu un tânăr care parcurge niște etape ale devenirii. Las la o parte că sensul acestei deveniri nu este nici pe deplin ascendent, „formativ”, iar parcursul obstaculat sugerează mai degrabă un eșec, iar personajul pare a fi un looser sau cel puțin unul care are această mentalitate. Însă aceasta este mai degrabă o strategie narativă de rupere a liniarității (…)
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 9 (412)/2024
Romanul lui Varujan Vosganian, cu aspect de depoziţie-confesiune, este documentul alert al unei memorii individuale şi colective prin care se derulează un fragment esenţial al istoriei, prin imagini de prim-plan, proiecţii de fundal, flash-backuri ce fixează fluxul unei naraţiuni dinamice, atentă la detalii în aparenţă banale, dar revelatoare, cât şi la portretul de ansamblu al acestei zile esenţiale şi tragice. De fapt, Dublu autoportret. Memoria unei zile are câte ceva dintr-un jurnal sau dintr-o autobiografie, este şi nu este un roman al revoluţiei, după cum are şi accente de reportaj. Cu siguranţă, însă, este o mărturie şi o mărturisire puternică, a unui protagonist care caută adevărul, care are vocaţia adevărului, surprinzând, în succesiuni alerte de imagini filmice, istoria unei zile şi profilul unui destin colectiv aflat la răscruce, căci, scrie autorul, „când ai văzut, nu povesteşti, ci mărturiseşti”.
Citeste mai mult