în România literară, nr. 16/2025
Amplul demers realizat de Z. Ornea conține șapte secțiuni ample, care abordează următoarele probleme: Democrația și raționalismul sub acuzare, Românism și autohtonism, Noua generație, Extrema dreaptă. Orientări, Legionarismul ca grupare politică și orientare în spiritul public, Problema evreiască, Ideologiile totalitare și literatura. Foarte interesante se dovedesc capitolele în care Z. Ornea urmărește procesul convertirii la extrema dreaptă a unor intelectuali de marcă precum Emil Cioran, Mircea Eliade și Constantin Noica. Alte pagini bine documentate relevă influența pe care profesorul Nae Ionescu a avut-o asupra tinerei generații. Nu sunt lipsite de interes nici paragrafele care urmăresc activitatea lui Nichifor Crainic la o serie de publicații precum Gândirea, Calendarul și Sfarmă Piatră. Aspirând la obiectivitate și bazându-se pe numeroase documente, cartea lui Z. Ornea nu și-a pierdut actualitatea, chiar dacă între timp au apărut numeroase alte studii vizând extrema dreaptă românească și raporturile marilor scriitori români cu ideologia timpului.
Citeste mai multîn revista Luceafărul, nr. 4/2025
Mircea Mihăieș a realizat o carte interesantă, cu multe observații penetrante, rezultatul unei lucrări impecabile de documentare și interpretare. Putem spune că, în România, Corto Maltese a avut noroc.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 4(419)/2025
Ce reuşeşte Andrei Gorzo cu această carte e să vindece lumea tatălui, dereglată prin fascinaţia nefastă pentru o fantasmă pulp fiction, iar îndreptarea se face tot cu unelte literare. Şi el visează să întrupeze un model livresc, acela pe gustul patern, imaginându-şi o reîntâlnire în vis, când ar putea să-i spună celui dispărut: „Uite, am scris şi eu un fel de poveste de spionaj”. Dacă pe tată „literarul” îl plasa într-un raport inadecvat cu realitatea, într-o „încâlceală de umbre”, opţiunea fiului reaşază lumea în matca ei, în urma unui efort de clarificare. Şi astfel, un volum cu o miză atât de personală devine relevant şi ca imagine a griurilor din comunismul românesc, şi ca radiografie a generaţiei formate în anii ’90, în condiţii de precaritate materială şi nesiguranţă, cu părinţi care, din alte motive, au dat şi ei greş în sarcina de a-şi proteja copiii.
Citeste mai multpe booknation.ro
Este povestea familiei extinse a eroului nostru care curge în paralel cu istoria națiunii împletind elemente tragice, comice și suprarealiste într-o alegorie de proporții monumentale. Rushdie ne oferă o plimbare prin primele trei decenii de independență ale Indiei, o plimbare pe care probabil aș fi gustat-o mult mai bine dacă aș fi aprofundat înainte istoria acestei țări și aș fi fost inițiată în conflictele religioase și lingvistice sau în tragediile împărțirii teritoriilor. Este o carte despre schimbare care aduce cu ea atât gustul dulce al victoriei, cât și pe cel amar al eșecului. Este o carte complexă și bogată în detalii ce fac referire la cultura, istoria și religia indiană și a Orientului Mijlociu.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Epoca ’90 – westernul estic, resălbăticirea noastră – a avut o formă de schimbare atât de radicală pe atâtea paliere şi atât de repede că pare o nebunie că am rămas în viaţă. De asta spun că eu abia deschid un imens şantier după care vor veni mulţi alţii să povestească şi să scrie. Am trăit prea multe, prea intens şi prea repede. De aceea avem enorm de multe lucruri să ne amintim şi chiar multe de care nu vrem să ne amintim. Avem o tăcere intimă care ţine de ruşine şi traume. Suntem o generaţie foarte traumatizată, dar altfel decât voi. Ce vremuri trăim azi? E cel mai greu de răspuns pentru că suntem prea aproape, prea în interiorul evenimentelor. Iar pentru a înţelege e nevoie de distanţă, de detaşare. E prea aproape. E cel mai greu să înţelegi şi să explici ceea ce trăieşti acum. Mai sunt şi emoţiile directe etc. Dar vedem anumite trăsături, caracteristici. Eu caut mereu cuvinte-cheie, evenimente-cheie, stări specifice. Cert este că e o perioadă deprix, cu foarte puţine elemente ale epocii noastre precum speranța şi entuziasmul.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Una dintre mizele acestor două cărți – Sălbaticii copii dingo şi Generația canibală – e acest dialog al cunoașterii şi înțelegerii. Eu încerc să explic prin povești două epoci. Pentru cei mai tineri, pentru cei ce nu cunosc, dar şi pentru generația noastră cu scopul de a reflecta pentru că nici noi nu pricepem bine ce s-a întâmplat cu noi. Munca de explorare, cunoaştere şi înţelegere e o muncă constantă, care porneşte de la nevoia de a depăşi necunoaşterea şi are la bază interogaţia. E bine să ştim să punem întrebările corecte – să lucrăm metodic prin îndoială şi întrebare. Pentru mine această muncă de cunoaștere, de înțelegere şi dialog intergeneraţional este fundamentală.
Citeste mai multpe vorbitorincii.ro
Pasajele pline de acțiune și suspans completate de descrieri scurte, dar cuprinzătoare și pline de metafore vibrante, precum și de fragmente de filosofie savuroasă fac și din Jocul îngerului o carte pe care este teribil de complicat să o lași din mână, deși este o „cărămidă” (cărțile de peste 400 de pagini seamănă destul de mult cu cărămizile), iar asta spune multe despre cât de bun și captivant este conținutul.
Citeste mai multpe vorbitorincii.ro
Umbra vântului e o poveste poetică, o sinestezie ce îmi doream să nu se termine, un cânt maiestuos al vieții și al morții, într-o îmbinare de genuri ce se întrepătrund la perfecție, chirurgical. (…) Recomand din toată inima această carte scrisă cu mult talent și suflet. Pentru mine e cert că e una dintre cărțile care chiar merită citite într-o viață.
Citeste mai multpe omiedesemne.ro
Alternanța dintre mai multe identități și biografii, precum și rolul literaturii în momentele de impas existențial sunt doar câteva dintre direcțiile întâlnite în romanul Silex, semnat de prozatorul George Cornilă, un nume deja cunoscut și afirmat. În existența personajului narator, cel care și-a pierdut memoria în urma unui accident de motocicletă petrecut pe o insulă grecească, pare că a apărut o prăpastie între cunoaștere și experiență.
Citeste mai multîn Journal of Romanian Studies vol. 7, nr. 1/2025
Turda demonstrează convingător cum susținătorii eugeniei au încercat treptat să-și reformuleze ideile și să se distanțeze de asocierea anterioară cu rasismul, antisemitismul și nazismul, pentru a se alinia noului regim și ideologiei acestuia, reconceptualizându-și disciplinele și construind o nouă terminologie. Aceasta a fost uneori împrumutată de la omologii lor sovietici. În noul context politic (comunist), principalii eugeniști au renunțat la cele mai radicale concepte utilizate înainte de august 1944, precum „rasă”, și s-au concentrat pe ereditate și aspecte sociale, în efortul de a îmbunătăți națiunea și întreaga umanitate prin selecție eugenică.
Citeste mai mult