pe alecart.ro

Din poziția unui licean care s-a întâlnit cu acest volum în timpul pregătirii sale înfrigurate pentru FILIT, nu am simțit Ce am învățat de la Graham Greene nici ca biografie, nici ca memoir, nici ca ceva care își dorește să lase o lecție de moralitate cu agresivitatea aceea specifică unor romane de pe scena literară de astăzi. Volumul conține premisele primelor două opțiuni de mai sus, însă nu le duce până la capăt și dizolvă granițele dintre ele pentru a compune (fără a exagera) una dintre cele mai sincere povestiri de viață din câte am citit, alimentată de dorința neclintită a unui fiu de a aduna mărturii târzii despre existența lui Dan Gorzo. La urma urmei, legitimitatea oricărui eveniment poate genera îndoieli în absența a suficienți oameni care să îl confirme, iar datoria cititorului de data aceasta nu este nici să critice, nici să laude, ci în primul rând să își amintească despre viața acestui tată după ce i-a terminat de auzit povestea – fără a-l victimiza, a-l idolatriza sau a-i abstractiza defectele.