Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în România literară, nr. 45/2025
Linia Kármán, romanul Andreei Răsuceanu, apărut în 2023, închide trilogia compusă din Vântul, duhul, suflarea (2020) și O formă de viață necunoscută (2022). Autoarea a reușit un tur de forță, legând firele unor narațiuni nu doar în cuprinsul romanelor sale, ci și între un roman și altul, bulversând intenționat diacronia și înlocuind-o adesea cu o geografie a locurilor situate într-o istorie de familie sau, mai precis, de familii. Într-un fel, Andreea Răsuceanu adoptă rolul unui cronicar care explorează ramură cu ramură un arbore genealogic, dar nu al unei familii nobiliare, precum cea a unui Péter Esterházy din Harmonia Caelestis, ci al uneia obișnuite, modeste.
Citeste mai multîn ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE A. D. XENOPOL, Tomul LXII, 2025
"Cartea lui Marius Turda ar trebui promovată și mai mult în spațiul universitar, în spațiul public, în general, pentru că, dacă ar fi citită de un număr din ce în ce mai mare dintre noi, poate că o seamă dintre contururile eronate ale ideologiilor identitare, extremiste, rasiste și xenofobe, care marchează astăzi scena politică românească, ar fi măcar puse sub semnul întrebării, dacă nu eliminate..." (Laurențiu Vlad)
Citeste mai multpe bookhub.ro
Romanul Intră Stafia este un tablou al vieții și al istoriei unei lumi. Isabella Hammad, cu un talent desăvârșit, creează o narațiune cutremurătoare, în care stafiile nu se sfiesc să se arate, să intre în scenă și să își joace propriile roluri.
Citeste mai multpe citestema.ro
(...) dacă ar fi să ofer un motiv sau două să-i dai o șansă, aș spune că e o carte care nu-ți irosește timpul, se citește ușor și are o candoare pe care eu însumi o caut adesea în literatura românească.
Citeste mai multpe bookblog.ro
Știam că îmi place Saramago, dar recunosc că acest volum m-a delectat mai mult decât mă așteptam, căci imaginarul latin reușește atât de frumos să împace firescul și iraționalul. Personajele lui Saramago suferă de o umanitate profundă, care le lasă să se bucure de micile momente ale mundanului, dar care le condamnă, în egală măsură, la gesturi cu consecințe devastatoare: de la închisorile minții, până la moarte. Dacă vă știți cititori de Sartre, Camus, Ionescu sau Varga Llosa, de ce nu?, atunci musai să puneți pe listă acest volum. Daca vă știți iubitori de sarcasm și ironii fine, asemenea! Dacă sunteți curioși să descoperiți lumi cât se poate de banale în absurditatea lor, atunci merită să îi dați o șansă. De degustat în tihnă!
Citeste mai multpe blog.libris.ro
La capătul lumii și în țara aspră a minunilor (1985) este un hibrid ingenios între parodie SF și fantezie utopică, o poveste despre două lumi diferite, două spații temporale aparte; urmărind coborârea unui om în subteranul kafkian al Tokyo-ului contemporan, Murakami reușește să unească Estul și Vestul, tragedia și farsa, compasiunea și detașarea.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1279
Dacă Edward Said, faimosul profesor de la Columbia, oferea, prin al său Orientalism, o altă perspectivă asupra relației istorice dintre Orient și Occident, tânăra prozatoare Isabella Hammad ne livrează o emoționantă narațiune plecând de la datele intrinseci, identitare ale comunității palestiniene căreia îi aparține. (...) Scriitura este una de mare finețe și ne oferă șansa de a descoperi o realmente prozatoare din clasa Elif Shafak sau Azar Nafisi.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1279
Profesoară de literatură franceză și fiica lui Ion Caraion, Marta Caraion reconstituie pe filieră maternă, pornind de la mărturia păstrată pe casete a Valentinei și oferită jurnalistului disident Ion Solacolu, nu doar istoria unei familii, ci și legătura acesteia cu un episod firav documentat în istoriografia românească (spre deosebire, de pildă, de pogromurile de la Iași și București): genocidul evreilor din Transnistria, petrecut între octombrie 1941 și primăvara lui 1942.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1279
Nu m-am întrebat care e povestea picturilor lui Claude Monet decât mai târziu, odată cu povestea care avansează. Reflecţia trebuie să se integreze firesc poveştii, nu invers. Dacă cititorul o să afle câte ceva despre Claude Monet, Saint Exupéry sau Rwanda foarte bine, dar lucrul cel mai important este să spui o poveste.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1279
Sunt cărţi în care imaginarul e mai puternic. Şi sunt cărţi în care documentarea preia ştafeta, precum ultimul meu roman apărut în Franţa, Les ombres du monde/Umbrele lumii. Genocidul din Rwanda împotriva etnicilor Tutsi a presupus o bună documentare. Partea realului e mare. În Code 612. Cine l-a ucis pe Micul Prinţ?, am citit cărţi despre Saint Exupéry şi am recitit Micul prinţ. Încerc să ţin un echilibru între cele două, imaginaţie şi documentare. Desigur, important este ca documentarea să nu se vadă, iar cititorul să se lase purtat de poveste.
Citeste mai mult