pe fictiunea.ro, nr. 203/113
Dublu autoportret de Varujan Vosganian este o carte densă și profundă, dar nu este un roman, pentru că această încadrare asociată ficțiunii ar duce substanța cărții în derizoriu. Întreaga lectură mi-a dat senzația că țin în mâini o oglindă neagră care ne destructurează amintirile despre zilele tragice din decembrie 1989, dacă le avem, și nu lasă loc niciunei amăgiri. (…) O carte-document și un autoportret literar.
Citeste mai multîn România literară, nr. 6-7/2025
În linii mari, textele din volum analizează prima jumătate a secolului trecut, cu un accent special asupra interbelicului, dar există incursiuni deloc de neglijat și în istoria secolului al XIX-lea, după cum în lucrarea lui Marius Turda întâlnim și referiri la perioada comunistă, inclusiv la regimul Ceaușescu cu a sa politică pronatalistă agresivă. Ca demers, cartea de acum se înrudește cu debutul editorial românesc al lui Marius Turda – Eugenism și antropologie rasială în România, 1874-1944, cuvânt înainte de Sorin Antohi, Cuvântul, 2008.
Citeste mai multîn România literară, nr. 6-7/2025
Am citit pe nerăsuflate cartea lui Andrei Gorzo, Ce am învățat de la Graham Greene. O istorie de familie ca pe un roman bun, știind foarte bine că nu este chiar un roman, dar beneficiind de o dinamică existențială mobilizată, în parte, de energia ficțiunii. Ficțiunea, Andrei Gorzo și-o ia direct din romanele lui Graham Greene și din ecranizările câtorva dintre ele, dar, cumva, și din viața tatălui, care, dincolo de pasiunea, de altfel împărtășită, chiar inculcată fiului față de romanele și filmele de spionaj, pare să-și facă din viață, uneori cu concursul unor împrejurări ostile, o versiune romanescă în stilul lui Graham Greene. Altfel, cartea lui Andrei Gorzo este o autobiografie în care este topită biografia tatălui, personajul central al ei, alături de biografia lui Graham Greene, dar și un eseu despre opera autorului britanic. Este un eseu bazat pe o solidă documentare, la rândul său metabolizat, intertextualizat (auto)biografist în stilul atât de personal și percutant în care autorul își redacteză reflecțiile despre film pe blogul său intitulat „Lucruri care nu pot fi spuse altfel”.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Prin toate aceste și alte contribuții la care ținem atât de mult, Renașterea continuă să ne fascineze, iar cartea lui Peter Burke, Renașterea europeană. Centre și periferii, ne sistematizează, dar și nuanțează imaginea acestei perioade atât de efervescente. Expunerea concisă, dinamica alertă și analiza succintă a tendințelor și caracteristicilor Renașterii, fac cartea să pară poate prea concentrată, dar totodată informativă și captivantă, iar perspectivele recente pe care le aduce Burke în studiul mișcării o fac o lectură curioasă și necesară.
Citeste mai multîn Cațavencii
Acest Constantin Tănase al Dorinei Rusu sună cât se poate de plauzibil; are un umor foarte apropiat de cel exploziv-păgubos al originalului, e de o vitalitate asemănătoare cu aceea din vocea lui Tănase rămasă pe înregistrările vremii și își povestește întâmplările vieții cu orgoliul simpatic al omului care a izbutit pe cont propriu în viață.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1242
Tensionat roman, dacă e roman, proză excepțională oricum. O fi Andrei Gorzo om de cinema, dar ne dovedește fără tăgadă că e și un scriitor care merită a fi descoperit și apreciat pentru această istorie de familie. Care i-a reușit pe deplin. Must read.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
După cum sugerează și titlul, Cartea lui Cezar (Editura Polirom) continuă istoria familiei Otescu, dar narațiunea îl urmărește acum pe fiul Valentinei, într-un bildungsroman la fel de bine scris ca romanul precedent.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Evenimentele din decembrie 1989 sunt revizitate de Varujan Vosganian în Dublu autoportret. Memoria unei zile (Editura Polirom), un roman cu o întindere temporală redusă, de 48 de ore, al cărui conținut epic servește ca punct de plecare într-o serie de reflecții pe marginea momentului fondator al democrației postdecembriste.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Azilul meu (Editura Polirom) de Alexandru Lamba surprinde povestea a doi români fugiți din țară la începutul anilor ’60, care ajung într-o Algerie postrăzboi, în căutarea unei vieți mai bune, așteptare care se dovedește a fi iluzorie, dar care îi aduce în tot felul de situații neprevăzute.
Citeste mai multîn România literară, nr. 4/2025
Actualul roman surprinde o altă perioadă din existența lui Cezar Grozescu, cea a formării sale ca medic. Sub acest aspect, avem de-a face cu un Bildungsroman. Totul este foarte bine documentat și riguros motivat, iar narațiunea ascultă de legea cronologiei și de cea a unei cauzalități riguroase. (…) Asemenea Valentinei, Cartea lui Cezar este un roman solid, de factură tradițională, care mizează pe epic și pe crearea unor personaje puternice. Semnificative se dovedesc și meditațiile despre rolul artei într-un regim totalitar.
Citeste mai mult