Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
În România literară, nr 27/2026
Indiferent de epocă sau de spațiu, cartea oferă contextul sau pretextul unor istorii pline de haz, unor situații neprevăzute, dar și al unor savuroase povești de capă și spadă culturală. Forma sau semnificația scrisului de mână, o anumită pagină albă, precum și periplul cărților prin anumite biblioteci joacă rolul unor madlene proustiene care generează amintiri, evocări, speculații. (...) Prin interesanta documentare și prin flerul speculativ, Radu Pavel Gheo ne arată că viața de după carte este tot atât de spectaculoasă și de tumultoasă precum cea din carte.
Citeste mai multÎn Revista Apostrof, nr. 6
Saramago studiază din unghiuri diferite relaţia omului cu obiectul, criticând societatea umană. Dacă oamenii sunt nişte supuşi defetişti, atunci se revoltă lucrurile. Povestiri alegorice, fantezii ce prelungesc realul, suprarealiste, SF, despre problema identităţii şi a raportului adevăr-ficţiune, natură şi fantastic. Un volum de neratat.
Citeste mai multÎn Revista Apostrof, nr. 7
O naştere în vreme de molimă şi de moarte, cu un copil nelipsit nici el de reflexe simbolice (Veneţiana), o lume violentă şi lipsită de compasiune, percepută din perspectiva unui animal (Câinele), străinul venit să schimbe domnitorul aducând moartea pentru a muri el însuşi sfârtecat de un câine (Capugiul) ori prezenţa spiritului unei moarte (Moarta) sunt reperele unor naraţiuni prin care Andreea Răsuceanu intră în dialog pe picior de egalitate cu opere de referinţă ale marii literaturi (...) Romanul Hemiptera este admirabila carte a unei valoroase prozatoare
Citeste mai multÎn România literară, nr 28/2026
Titlul romanului rezumă filozofia de viață a lui Tudor Vlădoianu. În opinia sublocotenentului ceea ce trăiește un individ este rezultatul unei medii aritmetice între evenimente istorice/sociale sau de ordin personal, pozitive sau negative, mai precis al acestei răsturnări a șansei și neșansei. Teoria „filozofică” cu iz dialectic a lui Tudor Vlădoianu este apropiată de cea a echilibrului între antiteze a lui Ion Heliade-Rădulescu, a armonizării între două forțe opuse și totodată complementare, pe care însă cărturarul român le desemna ca fiind Spiritul ca principiu al progresului și Materia ca principiu al conservației. Numai că în cazul filozofului nostru nu avem cele două entități, ci forțe care se manifestă imprevizibil în istorie, în niciun caz legi specifice, rațional deductibile, forțe care nu se dizolvă hegelian într-o sinteză, ci oferă locul geometric al unei acomodări care le diminuează amploarea și găzduiesc posibilitatea continuării existenței dincoace de bine și de rău.
Citeste mai multÎn România literară, nr 28/2026
O carte despre cărți, așadar, din partea unui mare cunoscător; și nu doar atât – din partea unui scriitor, a unui prozator cu un simț istoric autentic, așa cum s-a văzut în romanul Disco Titanic (2016) sau în Noapte bună, copii! (2010) – ambele, traduse în mai multe limbi –, capabil de fantezia din basmul SF Fairia – o lume îndepărtată (2004 – cu multiple ediții). Radu Pavel Gheo nu mai este narator, nu mai este prozator –, este doar un visător ce nu ezită să utilizeze investigațiile detectivistice pentru a da de urma unui „personaj”, de urmele unui autor de altădată, să creeze noi suspansuri pe care doar o anumită educație o poate înțelege, o educație aflată în pericol astăzi, în lumea (românească, firește!) ce caută un nou clivaj. În felul acesta se poate înțelege și colecția de volume despre care vorbește autorul în finalul cărții sale despre cărți, cu argumentele unui manifest: volume cu ștampile diverse, care arată demantelarea fondului național de carte, a bibliotecilor locale.
Citeste mai multÎn revista ARGEȘ nr. 7/2026
E un noroc pentru literatura actuală, că Bogdan Crețu, alături de alți câțiva, își asumă greutatea romanului realist de respirație amplă, cu personaje memorabile și tensiune dramatică. Poveștile personajelor, impecabil articulate, alternează și se înlănțuie, spre a compune povestea lor comună, a unor oameni ce-și lasă în urmă trecutul, viața, precum un fum ce se ridică la cer, spre a dispărea. Dispărem, astfel, la cer, la cele veșnice, cu tot cu viața și numele nostru. Romanul lui Bogdan Crețu se străduie, însă, și reușește să țină fumul în loc, să-l materializeze și să-l pună în pagină.
Citeste mai multÎn Libertatea
Deși trăim cu obsesia unui moment al finalului, de fapt lumea se sfârșește în mod continuu, în moduri aproape imperceptibile: prin dispariția oamenilor, a locurilor, a speciilor, a limbajelor, a anumitor gesturi, a memoriei. Sfârșitul e o modalitate de manifestare a lumii, și el e urmat, firește, de regenerare, de renaștere. Acesta e mesajul „Hemipterei” și, de fapt, o încercare de a răspunde la această obsesie umană permanentă, care a marcat toate generațiile, toate epocile.
Citeste mai multLaPunkt
Cartea este nu numai un prețios document despre procesele politice ale anilor ’50, dar și o lectură în care cititorul participă emoțional la cuvintele pline de har, înțelepciune, adevăr și candoare ale Ninei Moica, astăzi adultul ajuns din copila care a suferit în timpul acelor cumplite vremuri când teroarea comunistă s-a năpustit cu brutalitate ca să terorizeze și pedepsească zeci de mii de oameni nevinovați. Recomand cu mare căldură lectura acestei prețioase și emoționante cărți.
Citeste mai multÎn revista Steaua nr. 4/2026
Simona Antonescu este, prin excelență, romancierul istoric al zilelor noastre. A intrat în acest gen care i se potrivește ca o mănușă și a performat cu o constanță și o calitate care au impus-o, pesemne, atât în conștiința cititorilor, cât și în cea a comentatorilor literari, drept primul autor la care te vei gândi atunci când vei auzi cuvintele „roman istoric românesc”. Este o performanță care are în spate efort, constanță, meticulozitate și talent. Este evident că Simonei Antonescu îi place să scrie... Coborârea în cetate este ca o sticluță de parfum: ambalajul este frumos, dar contează aromele închise în interior... Dincolo de micile fronde – personajele masculine predominante sau localizarea în Transilvania – ceea ce se schimbă este abordarea. Prozatoarea preferă o structură clasică actualizată, dar cu o dezvoltare laterală. Este un roman al instantaneului, nu al traseului. Un roman meditativ, de degustat pe îndelete. Intri în lumea romanului așa cum intri într-un bazin cu apă rece: încet, apoi te lași brusc. Cel mai lent și reflexiv roman al prozatoarei nu fuge de cititorii săi tradiționali, ci îi pune în fața unei provocări: descoperirea unei noi fațete a istoriei, a literaturii și a unei autoare care rămâne, cu constanță, printre cei mai relevanți prozatori români contemporani.
Citeste mai multÎn Revista 22
În prozele foarte scurte care plonjează în cotidian prin intermediul unor dialoguri oarecare, într-un tren sau într-un autobuz, pe stradă sau printre blocuri, întâlnim concentrarea tipică autoarei asupra limbajului oamenilor simpli, care folosesc adesea clișee și ticuri și a căror existență banală și monotonă e recreată tocmai de felul în care vorbesc. Nu avem prozator contemporan mai atent și mai sensibil ca Gabriela Adameșteanu la limbaj, cel mai adesea al oamenilor loviți, victime ale sărăciei și ignoranței. Mai mult decât limbajul, înfățișarea și gesturile le sunt descrise cu precizie, textul căpătând astfel virtuți cinematografice.
Citeste mai mult