Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe contributors.ro
La fel ca întreaga mea generație, am fost absolut convins că vina, întreagă și totală, aparține numai și numai regimului comunist, în varianta lui locală („național-comunism”, cum i s-a spus ulterior). Dar, după lectura volumului În căutarea românului perfect. Specific național, degenerare rasială și selecție socială în România modernă, de Marius Turda (editura Polirom, 2024), convingerea mi s-a făcut țăndări. Pur și simplu, boala care a dus la tripleta „origine sănătoasă – decreței – orfelinatele groazei” e mult mai veche decât național-comunismul. Autorul îi plasează începuturile în a doua parte a secolului XIX, dar mai importantă decât cronologia îmi pare natura acestei boli: crearea statului național a implicat crearea unei rase. Sună teribil? Chiar este. Intelectualii s-au crezut îndreptățiți să ofere tânărului stat o rasă pură de oameni, de ființe umane, numite „români”. Acești români nu existau încă, așa că trebuiau creați, făcuți, fabricați din ceva. Acel ceva trebuia întâi găsit, apoi prelucrat până la obținerea produsului finit, pe care îl aflăm încă din titlu: românul perfect.
Citeste mai multîn revista VATRA, nr. 1-2/2025
Cartea sa este ceea ce am putea numi o autobiografie în stil liber, mizele autorului fiind mai degrabă acelea de a depăna amintiri pentru ceilalți, dar și (mai ales) pentru sine. Nu-și propune să scrie un roman, deși ar fi putut – coeziunea ar fi putut fi relativ ușor atinsă. Volumul devine o colecție de povestiri: Fierăria, 22 de căsuțe, Fănică și Securitatea, Doctor Aurel, „Pune banii ăia pe undeva…”. Chiar dacă nu reușesc să închege un imaginar substanțial, poveștile de față, inegale, propun o serie de imagini pline de farmec. Că de aici a ieșit o carte, îndrăznesc să afirm ca aceasta a fost o chestiune de ordin secundar pentru Florin Duțu. Nu cred că și-a propus să arate că știe să scrie, și, cu siguranță, nici posibila gamă variată a instrumentarului naratologic nu i-a dat bătăi de cap.
Citeste mai multpe citestema.ro
Colin Barrett reușește, într-un roman de mici dimensiuni, să includă visul spulberat al unei întregi generații tinere, să exploreze teme profunde precum singurătatea sau căutarea identității, nevoia de apartenență și inabilitatea de a funcționa în lumea reală pentru a avea succes după un trecut în sânul unei familii destrămate sau incapabile de a construi un cămin în adevăratul sens al cuvântului. Cinismul unor situații și al personajelor animă peisajul sumbru al unui orășel guvernat de idealuri pierdute.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Sânge pe zăpadă. Revoluția Rusă 1914-1924 este o analiză minuțioasă a unui deceniu care a schimbat Rusia și întreaga lume. Cu spirit critic și analitic, istoricul Robert Service aduce o contribuție extrem de valoroasă la istoriografia internațională prin această cercetare. Citind-o, ne este mai ușor să înțelegem rădăcinile lumii de azi.
Citeste mai multîn România literară, nr. 15/2025
Ca scriitoare îmi place să scriu și să mă apropii de personaje reale care trăiesc în contexte istorice tulburi. Între altele, pentru că o asemenea opțiune scriitoricească poate indica până la ce punct noi, oamenii, nu suntem stăpâni pe destinele noastre, pe viețile noastre. Ceea ce se întâmplă în jurul nostru determină și condiționează propriile noastre acte mult mai mult decât ne putem noi înșine imagina. Ana Mladici, fiica Estului, fiica lui Radko Mladici, fără să fie o victimă directă a războiului este, totuși, o victimă a războiului. Da, da, este o victimă a războiului. Vorbesc, în carte, despre acea perioadă din istorie când viețile oamenilor normali, ale oamenilor obișnuiți sunt supuse unor schimbări atât de puternice, de o asemenea amploare încât scapă controlului.
Citeste mai multîn România literară, nr. 15/2025
Dincolo de exercițiile de admirație cu care se închide propriu-zis cartea, penultimul capitol, care întoarce perspectiva dinspre trecut spre viitor, face legătura cu primul, răspunzând prin ecou și altor capitole precum „Eșecul Coaliției pentru Familie“ sau „To tell the untold/ A spune nespusul“ printr-o serie de analize dedicate educației (ceea ce ne instituie), marginalității (ceea ce ne destituie) și raportului dintre minte și corp în epoca dezbaterilor aprinse despre gen (ceea ce ne constituie). Cartea lui Mihai Maci relevă ceea ce și-ar dori orice gânditor, o plasare corectă, lucidă, nuanțată și deșteaptă în miezul timpului nostru.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Noul roman al lui Cosmin Perța e o reverie narativă în tonuri întunecate, vorbind despre un Paradis pe dos cu morala inclusă: dintr-un prezent aflat în delirantă consumpție, evadarea e numai în sus, departe, cât mai departe. Cu cât e mai utopică și mai puțin probabilă, cu atât crește imperios nevoia de a salva prezentul, cel pe care încă-l avem sub ochi. De reflectat.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Prozator de anduranță, Cosmin Perța a tot plusat în anii din urmă cu romane în varii formule, de la trilogii parabolic-mistice și povești fantastice la unele pseudo-realiste și picarești. În Dispariția (2021) și-n Ca să nu se aleagă praful de toate (2023), de pildă, ca să mă refer doar la două dintre ultimele, lumea interlopă interferează cu distopia, cu thriller-ul politic și cu un anume gen de antieroism urban. Am mai spus-o, ceea ce reține atenția în ramificațiile acestui profil ambiguu de autor e amestecul indiscernabil de violență și candoare, de intelectualism veșnic ironizat și mizerabilism demn de milă, de ratare social-afectivă și voință de mântuire, eventual printr-o mult așteptată metamorfoză întru bine sau printr-o evadare a personajelor undeva, departe, într-o altă lume.
Citeste mai multîn Cațavencii
Dacă te fură intriga polițistă a romanului, nu bagi de seamă subtilitățile astea și, cum în Gudrun Radu Țuculescu pare dornic să respecte cu sfințenie canoanele genului, sunt destule șanse să nu observi filigranul acestei mize a cărții. Moralist subtil, romancierul încearcă să te prindă într-un joc în care să nu te mulțumești să urmărești ce fac și ce cred personajele sale, ci să te și întrebi de unde li se trage. Asta le dă adâncime și te obligă să le ții minte. În Gudrun, Radu Țuculescu renunță la complicațiile baroce din primele două romane ale acestui ciclu. Își simplifică stilul, dar își adâncește analiza. Atât că, spre deosebire de un policier clasic, în care odată ajuns la sfârșit cititorului i se pare că totul se limpezește și concluzia e bătută în cuie, aici te întrebi dacă ceea ce s-a întâmplat nu are și alte explicații, pe care trebuie să le cauți de unul singur în filigranul cărții.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Dan Sociu recomandă cartea ca pe o antologie de schițe, care ar trebui cumva să trimită la schițele lui I.L. Caragiale și a căror dimensiune descriptivă și naratologică se pliază pe societatea contemporană. Un criteriu care dă și tonul tematic de altfel, reușind să surprindă detalii de viață care, în mod paradoxal, prin acuratețea specificității cu care au fost redate, păstrează o universalitate autentică. Nu cred că există cititori români care să nu poată rezona cu ele. (…) Volumul de proză scurtă este o invitație delicată în lumea „filmelor românești” pe care le trăim cu toții, o carte ce oferă o viziune intimă și nemăgulitoare asupra unei realități comune, cu o doză sănătoasă de umor și de autoironie. Filme românești nu este doar o radiografie a unei perioade istorice sau a unei generații, ci și o lucrare care, prin simplitatea și autenticitatea ei, reușește să apese pe butoanele celor mai vechi și personale amintiri ale cititorilor.
Citeste mai mult