pe ciobanuldeazi.blog.home
Mi-a plăcut tare mult cartea, am rămas impresionată de felul în care Marioara Voiculescu a ținut cu dinții de ceea ce e drept și just. Iar felul în care Alina Nelega i-a scris povestea este unul special, așa cum ar merita o stea a artelor românești. Recomand lectura nu doar celor ce iubesc teatrul, cu toate că pentru ei acest volum ar fi cadoul ideal, ci pentru toți cei ce sunt în căutarea unei povești inspiraționale, ce te plimbă prin culisele Bucureștiului din prima jumătate a secolului trecut.
Citeste mai multpe alecart.ro
Știi, o să-ți împărtășesc ceva important: unele cărți evocă viața, o recuperează, deci ele oglindesc realitatea, dar există și cărți în care literatura se privește direct în față – iar acest joc al oglinzilor capătă nenumărate nuanțe. Atunci e momentul în care poveștile se întâlnesc și se reflectă unele în altele, scoțând la iveală imagini ce poartă nenumărate sensuri și perspective. Sunt imagini în care narațiunea vine dinspre autor pentru ca, într-un final să ajungă la tine, cititorule, gata să fie reinventată și regândită. O astfel de poveste (care a ajuns întâmplător la mine), construită pe multiple paliere, provocatoare și scrisă atât de interesant, de profund și de inedit este volumul lui Matei Vișniec Klikel și furnicuțele multicolore.
Citeste mai multpe fictiunea.ro, nr. 213
Monografia Despre România este o lucrare de referință prin gradul de organizare a materialului biografic cules din corespondența oficială și personală a lui Alphonse Dupront, din textele unor conferințe, articole, alocuțiuni și notițe aflate în manuscris, precum și din referințe colaterale așa cum rezultă din corespondența unor terți apropiați. Rețin atenția numeroasele note de subsol, precum și o impresionantă bibliografie. Introducerea semnată de Ștefan Lemny este coloana vertebrală a întregii lucrări care poate fi studiată și apreciată, atât de către un public cititor dornic de informații de calitate, cât și de cercetători, istorici, sociologi, antropologi și politologi, în egală măsură.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Fotografie a rătăcirii unei lumi, jurnalul este şi fotografia unei agonii. Cancerul care îl distruge înaintează implacabil, asemeni unui emisar al destinului. Sîrbu scrie despre moarte cu simplitatea tragică a unui Cehov. Corpul este strivit de durere şi de boală, dar timbrul nu poate fi amuţit. Literatura devine forma de afirmare a umanităţii ce nu poate muri cu adevărat. Lecţia jurnalului este una a curajului est-etic. După trei decenii şi jumătate, efigia lui I. D. Sîrbu se conturează, întreagă: geniul unui marginal este, în cele din urmă, parte din fibra literaturii noastre. Ediţia Sîrbu este insăşi vocea sa, una care se distinge, limpede şi temerară, precum lampa ce luminează, în adânc, un drum al generaţiilor de mineri, imaginând o punte peste suferinţă, durere şi moarte.
Citeste mai multpe bookblog.ro
Cum ziceam la început, Michel Bussi reușește încă o dată să ne țină pe jar până la final prin desele răsturnări de situație, intriga extrem de complicată, personajele vii și nenumăratele ramificări ale intrigii (inclusiv jurnalul detectivului este așternut pagină cu pagină, întrerupând acțiunea când ți-e lumea mai dragă, dar făcând încet-încet lumină asupra dedesubturilor complicatului său caz), plus eterna întrebare: până la urmă care fetiță a supraviețuit? Și cum de-a supraviețuit? Și ce familie își va recupera nepoata? Un carusel amețitor de aventuri nonstop, pentru ca în final, așa cum afirma și Sherlock Holmes: când ai eliminat toate ipotezele, cea care ți-a rămas la final, oricât de neverosimilă ar fi, trebuie să fie adevărul. Și exact așa și este. Nu vă zic ce indiciu m-a ajutat pe mine să rezolv enigma, dar vă zic, totuși, că se ascunde la vedere. Sunt curios dacă îl veți descoperi și voi. Succes!
Citeste mai multpe lauracaltea.ro
Dacă aș avea chipul tău de Frances Cha, un roman despre viața în Coreea de Sud contemporană, un univers care pentru mine e ca o altă planetă. Dincolo de clinicile de înfrumusețare din Seul, universul k-pop, bucătăria coreeană, tradiții vechi și noi, este o poveste despre prietenia feminină și care, chiar și numai pentru asta, este o lectură foarte frumoasă. Am citit-o ușor și cu plăcere.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 10
Pe lângă cercetarea meticuloasă şi fină descoperim un scriitor, pentru că volumul lui Marcel Tolcea impresionează prin narativitate şi stil asumat personal. Nu este o lucrare sobră, deşi ştiinţifică. E vie, despre un om viu care iese din mitologia creată ca personaj neobişnuit cu măşti, camuflaje, umbre şi intră în galeria personalităţilor culturii române interbelice şi postbelice.
Citeste mai multîn Cațavencii
Cum vine asta Reportaje (auto)biografice? Să fie un subtitlu la derută pentru schițele și povestirile cu aer memorialistic din care e alcătuit recentul volum publicat de Dan Lungu? Sau o modestie auctorială, cam ca la Alexandru George (care numai modest nu era pe persoană fizică), avînd rostul de a echilibra titlul de eseu psiho-fizic al cărții? O explicație o dă autorul însuși: spune el că întîmplările auzite de la alții devin parte din viața sa atunci cînd empatizează cu ele. Remarca asta reamintește că Dan Lungu e și sociolog, pe linia lui Claude Lévi-Strauss, pe care duhul povestirii îl însoțește în studiile sale. Mai e însă ceva, mai important: știind cît de fragilă e memoria publică – și memoria în general –, Dan Lungu se străduiește s-o păstreze cît mai aproape de întreg (...) în această carte pe care o recomand cu admirație.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1283
Sunt selectate în această antologie de materiale jurnalistice câteva dintre cele mai pregnante teme care au traversat mentalul public românesc și internațional. Cu pandemia de Covid-19 se deschide volumul, reamintindu-ne, fără patetisme și extrapolări savante, ci simplu și direct, ce am pățit noi. Ce am trăit cu toții. Atunci. În 2020 și în anii care au urmat, diferiți și percepuți, de fiecare dintre noi, altfel. Adelin Petrișor a făcut parte din echipa de teren a redacției, „am filmat, mi-am făcut treaba și, în vremuri complicate, am ajutat TVR să fie înaintea tuturor acolo unde era cea mai importantă știre. Nu în ultimul rând, am fost fericit pentru că toți ai mei au trecut cu bine peste pandemie. Gata, nebunia a trecut. Să ne pregătim pentru ce va urma. Și au urmat – războiul din Ucraina, Trump. Și lista e deschisă…”. Să mai amintim doar de câteva subiecte/teme abordate. Războiul civil din Siria, 2011 și 2021, Iranul din 2012, experiențele supersonice din 2003-2023 – unde plimbăreala cu avioane de luptă nu e precum mersul cu barca prin Cișmigiu –, nu mai puțin fascinante sunt relatările despre întâlnirea Trump-Kim de la Singapore, Afganistanul sub talibani și mai ales povestea lui Horațiu Potra și a oamenilor lui din Congo. A rămâne cu gura căscată nu este doar o metaforă. Jurnalism de înaltă calitate, stilistică din clasa uitatului azi Brunea-Fox. Must read.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1283
Subintitulat Proximități, mărturisiri, Jurnalul, apărut anul acesta la Polirom într-o ediție adăugită, nu conține – exclusiv și strict – notații de natură factuală. (...) Deschis mai cu seamă spre zona atemporală, jurnalul comportă o linearitate care ține de dimensiunea morală: a unei conștiințe pentru care punctul de plecare este unic, constant: credința – resort și instrument hermeneutic – și corolarele sale: iubirea și prietenia. Cartea este, în egală măsură, un jurnal al întîlnirilor fundamentale, formatoare, și un jurnal de lectură. De o densitate livrescă impresionantă, textul este infuzat de referințe și citate la tot pasul, nu pentru a convoca argumente de autoritate care să întărească opiniile sau să confirme intuițiile autorului, ci pentru plăcerea comuniunii de idei. De cele mai multe ori Pintea aprobă, așadar, extrasele redate. Se întîmplă uneori însă să și taxeze, să rediscute poziții și principii etice.
Citeste mai mult