în Observator cultural, nr. 1250
Deși, la o primă lectură, proza lui Ovidiu Verdeș poate părea de o simplitate izbitoare, la o lectură mai atentă, cele două romane ale autorului sunt cât se poate de complexe. Scriind, prin prisma unei narațiuni (cvasi)autoficționale, despre copilăria și adolescența trăite în comunism, Verdeș recompune atmosfera unei epoci, fără a aduce în prim-plan ideologia rigidă de care aceasta a fost marcată. După cum remarca Bianca Burța-Cernat într-un articol publicat în anul 2016, textele lui Verdeș reprezintă „o naraţiune ironică şi, într-un fel anume, paradoxal nostalgică, întrucâtva livrescă şi/sau cu inserturi ludice ori experimentale”.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1250
În concluzie, romanele Muzici și faze și Alte Muzici și faze se remarcă printr-o construcție narativă atent orchestrată, în care tehnicile narative moderne se îmbină în mod armonios cu autoficțiunea și limbajul de o oralitate spectaculoasă. Prin intermediul acestor elemente narative, Verdeș reușește să creeze un discurs autentic care nu doar recompune o epocă și o atmosferă, ci surprinde și complexitatea eului aflat într-o continuă redefinire, la vârsta adolescenței.
Citeste mai multîn ziarul LUMINA
(…) publicarea acestui volum răspunde unei stări de fapt, insuficienta bibliografie românească de specialitate şi ȋnaltă ţinută ştiinţifică din domeniul studiului secularizării, relaţia religie şi modernitate, hermeneutica sacrului etc. Este un semn că, indiferent de ceea ce se ȋntâmplă ȋn lumea seculară, cea spirituală va avea propriul răspuns şi forme de adaptare, uneori neprevăzute, dar care arată, mereu, puterea grăuntelui incandescent din sufletele noastre.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 3/2025
Cu siguranță, o apariție de carte spectaculoasă nu doar prin dimensiunea volumului, ci și prin acuitatea și acuratețea însemnărilor autobiografice este impozantul tom Paul Cornea, Jurnal. 1933-2017, ediție, note de Petruș Cristea, introd. Mihai Zamfir, Editura Polirom, Iași, 2025, 662., despre care eminentul comparatist și istoric literar spunea că „e substitutul romanului pe care n-am timp să-l scriu și al versurilor pe care n-am harul să le fac”. Impresionant nu este doar faptul că notițele încep, timid, de la vârsta de 10 ani, ci mai ales constanța și amploarea cu care ele reflectă, pe măsură ce anii și deceniie se succed, o personalitate proteică prin durata sa cotidiană, îmbibată de setea cunoașterii, doldora de secvențe semnificative sau informații substanțiale despre tot și toate, glosând atent, cu infinită rigoare și tandră delicatețe intelectuală despre o lume despre care cronicarul propriei existențe spune că „ne umple cu zarva și forfota ei încăperile sufletului, reinventând în fiece clipă felul de a privi obiectele și de a le rosti sensul secret și inalterabil”.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 3/2025
O conștiință vie a intelighenției românești de azi dublată fericit de un cercetător temeinic în arii multiple este Mihai Maci, profesor la Universitatea din Oradea. Destinul gândirii lui Platon și Aristotel în cultura noastră, problematica teologică a „decreației” în opera profundei savante care a fost Simone Weil, raporturile lui Martin Heidegger cu istoria și istoricismul, excelența disidenței și concepțiilor despre totalitarism ale filosofului ceh Jan Patočka, provocările grave, parcă fără sfârșit și fără soluții, ale învățământului autohton sunt subiectele diverse în care expertiza domniei sale a dat roade vrednice de atenție. O culegere de eseuri „neîndurătoare cu realitatea imediată”, dar „logică și riguroasă în demonstrații” cum o desemnează Andrei Cornea, este recentul volum M. Maci, Înainte de răspunsuri, întrebările. Generațiile ce vin și derivele modernității, Editura Polirom, Iași, 2025, 320 p.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 3/2025
Istoricul proiect de hermeneutizare pe modelul „textelor comentate” a integralei liricii și dramaturgiei shakespeariene este la episodul al VIII-lea, ca într-un serial „bingeable” de cea mai înaltă calitate, în care și reluările episoadelor au succes: Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi. Titus Andronicus, Hamlet, ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2024, 278 p. Două capodopere diferite ca postare în timp și spațiu, dar unite de geniul retrospectiv și vizionar propriu scriitorului britanic, fac obiectul acestui volum.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 3/2025
Biografia romanțată scrisă de Dorina Rusu aduce în prim-plan un Tănase autentic, frământat, plin de contradicții și totodată imposibil de ignorat. Departe de a fi doar o frescă istorică sau un (auto)portret prăfuit, cartea reușește să-l plaseze pe Tănase în prezent și demonstrează că satira sa e la fel de relevantă astăzi ca în epoca interbelică. Într-o Românie unde umorul continuă să fie o formă de supraviețuire, volumul nu luminează doar trecutul, ci îndeamnă spre conștientizarea forței critice a teatrului și a necesității de a spune mereu lucrurilor pe nume.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 3/2025
Printr-o ingenioasă înrudire a vocilor și spiritelor creatoare, Lilia Calancea semnează una dintre cele mai personale cărți din colecția biografiilor romanțate publicată de Editura Polirom. Rodica Ojog-Brașoveanu. 320 de pisici în Cimitirul Bellu este mai mult decât o simplă reconstituire cronologică a vieții cunoscutei autoare de romane polițiste: ea devine o confesiune intens subiectivă, un dialog între generații, între două personalități puternice, unite de aceeași pasiune pentru literatură. Demonstrând o scrupuloasă cunoaștere a subiectului său, Lilia Calancea optează pentru alternarea capitolelor dedicate vieții și operei Rodicăi Ojog-Brașoveanu cu fragmente introspective, sub forma unui alter-ego literar, ce o reflectă pe autoare și, concomitent, o transformă în personaj. Această structură dublă creează impresia că asistăm la un duet: vocea Liliei și vocea Rodicăi se completează într-un joc al ficțiunilor conlocuitoare, unde granița dintre real și imaginar devine fluidă.
Citeste mai multîn România literară, nr. 13/2025
Cronică scurtă a unei lumi amorale îngropate parcă pentru totdeauna în zăpadă, tăcere și frig, romanul lui John Banville deține toate atuurile unei cărți captivante. E o carte de literatură adevărată, desigur, nu doar un roman polițist.
Citeste mai multpe vorbitorincii.ro
Nu o să spun mai mult despre subiectul cărții, mă voi referi, în schimb, la toate senzațiile care m-au încercat în timpul lecturii. Și nu au fost deloc puține. Am înțeles mai bine cum poate să transforme un regim dictatorial o țară frumoasă și m-am îngrozit. Am conștientizat pentru a mia oară că nu există nimic mai groaznic pe acest pământ decât războiul în toate formele pe care acesta le poate căpăta.
Citeste mai mult