Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Ateneu, nr. 662
Vocația talentatului scriitor George Cornilă este evidentă atât în conferirea unui statut ontologic specific hasdeian scriiturii, în migrația mistică a semnelor, temelor și motivelor, în dislocările și interferențele spațiale și temporale, în alegerea tipologiilor fundamentale impuse de raporturile dintre fantastic și alte categorii precum feericul, miraculosul mitico-magic, ocultismul inițiatic, alegoria poetică, parabola sapiențial-educativă, toate centrate în perpetuarea poeticii atmosferei, cât și în a crea ceea ce numim fenomenul de sublimare (supra)realist-fantastică a imaginarului enciclopedic din operele sale de referință: Ion Vodă cel Cumplit, Răzvan și Vidra, romanul Ursita, nuvela Duduca Mamuca, volumul de poezii Sarcasm și ideal etc.
Citeste mai multîn revista Steaua, nr. 9/2024
Bogdan Răileanu scrie bine. La persoana întâi sau indirect liber. Texte care urmăresc de foarte aproape psihologia și reacțiile intime ale personajelor. Dat fiind că jocul principal în toate textele este unul interior, că atmosfera se compune din senzații și aproximări, este absolut firesc și stabilește o relație dublă de determinare între formă și fond. Prozatorul știe să se adapteze la subiectul pe care îl urmărește și o face cu îndemânare. Nu există note false. Fraza este curată, fără stridențe. Construcția este totdeauna solidă, fie că e simplă, fie că are anumite arborescențe. Nu se inovează, dar nu se greșește. Un autor care scrie solid, cursiv, cu un tempo pe care îl impune și nu îl pierde. Rezultă texte care se citesc fluid, foarte ușor.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 10
Succesiv, dar și cu mici întretăieri de parcurs, Azilul meu surprinde atât traiectoria lui Radu pe harta experimentelor nucleare făcute de armata franceză, cât și mici episoade din viaţa beduinilor, cu un reflector îndreptat asupra orfanei Anissa, alungată de toate cercurile tribului și folosită ca unealtă de Sami, fiul mai mic al conducătorului. E aici unul dintre primele elemente de convergenţă și, totodată, de contrast între lumi, introdus de scriitor în roman: farmecul puterii (care înlătură empatia pentru cei care au de suferit) și formele atât de diferite prin care se materializează. (…) Însoţită de sugestia unor povești paralele în fundal, derulate la televizorul care întretaie, la răstimpuri, suprafaţa naraţiunii, rememorarea împrospătează sensuri deja existente, dar produce și noi semnificaţii.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1231
O lucrare ce se vrea o mână întinsă amical între popoare pe care istoria le-a obligat să fie vecine. Fără să se și iubească, măcar să se tolereze reciproc. Nu este simplu, dar nici imposibil. Încă mai am de citit la această carte care poate fi abordată cu folos mai ales în aceste luni de fierbințeală din spațiul politic internațional.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 866
Dubravka Ugrešić a valorificat în romanul Baba Iaga a făcut un ou unul dintre cele mai cunoscute mituri ale puterii feminine din sud-estul Europei – cel al vrăjitoarei care trăiește într-o colibă construită pe picioare de găină. De altfel, romanul este contribuția scriitoarei croate la seria Canongate Myths. Baba Iaga (cunoscută sub numele de Baba Cloanța în alte țări, inclusiv la noi) este un personaj marginal și nu se încadrează în categoriile simpliste ce țin de bine și de rău. Printre altele, ea refuză rolurile specific feminine și devine o figură a amenințării, a haosului, a puterii feminine subestimate. În mitologia rusă era un personaj malefic, un fel de ipostaziere a morții. Sursă de cunoaștere ocultă, hidoasă și scheletică, este și răufăcător, dar și binefăcător. Autoarea se joacă cu această ambivalență, împletind-o în poveștile interconectate ale femeilor care trăiesc în Europa de Est de astăzi.
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Numai faptul că i se spune microroman mă mai scoate din vinovăția unei asemenea lecturi arzătoare, căci altfel, să spun că-i un text orgasmic, și mai ales numai și numai despre dragoste, n-o să mă credeți. Nu aveți cum, pentru că impulsivitatea narațiunii alerte, viscerale, abrupte și da, dintr-un foc, așa cum am și cerut, la persoana întâi, nu vă lasă să răsuflați nici măcar între capitole. Samson e un personaj diagnosticat să nu simtă nimic și ar fi fost plictisitor să ne scăldăm până la capăt în invincibilitatea lui de a-și doborî toate ispitele vieții. Ce a reușit Cosmin Perța cu acest personaj a fost să fructifice bădărănia unei epoci într-un act de inventare a simțirii în cea mai masculină vulnerabilitate a ei. Dragostea.
Citeste mai multpe ciobanuldeazi.home.blog
Pentru mine a fost o lectură de care m-am atașat din primele fraze și pe care nu am lăsat-o jos până la finalul dulce-amărui. Cred că este o lectură diferită de tot ceea ce am citit până acum ce are în prim plan perioada comunistă. Nu este melodramatică, dar nici nu își bate joc de cetățenii săi. Avem dramă, dar avem și mult umor. Însă, cel mai important, avem o protagonistă ce deși regretă prezentul, ajunge să își pună diferite întrebări existențiale ce ne dau și nouă, cititorilor, de gândit.
Citeste mai multîn Cațavencii
Sorin Mitu cercetează minuțios conflictele dintre români și unguri, citând ambele părți, și analizează în detaliu discursurile protagoniștilor, dar fără prejudecăți și fără să exagereze sau să minimalizeze proporțiile acestor conflicte. Probabil că istoricii belicoși de pe ambele maluri ale Tisei îl vor acuza pe Mitu că deformează istoria. Ungurii, supărați pe el pentru că „le ia partea românilor“, românii, fiindcă autorul acestei cărți trădează cauza rromânismului. După cum se va vedea însă, autorul anticipează acest reacții și le răspunde înainte ca ele să-și facă apariția.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1230
Volumul de noi scrieri/studii/cercetări aprofundate este pe zi ce trece mai mare. Apar noi dezbateri despre când a fost decisă Soluția Finală, rolul jucat de SS, locul ocupat de lagărele de concentrare sau despre cât a știut poporul german despre crime. Dacă în deceniile trecute accentul se punea pe documente produse de făptași, mai nou se acordă o atenție sporită victimelor și mărturiile lor. Naziștii germani au găsit colaboratori prin toată Europa. Da, da, o crimă la scară continentală. Iese la iveală uriașa contribuție și a altor națiuni la crima numită Holocaust. Cazul României este și el detaliat. Nu este neglijată contribuția istoricilor români. Din diverse generații, de la Matatias Carp, Jean Ancel și Leon Volovici la Lya Benjamin, Michael Shafir, Marius Turda și Radu Ioanid – lista e mult mai cuprinzătoare și devine de neocolit, mai ales după ce Statul român și-a asumat, după 2004, rolul jucat în această dramatică filă de istorie. Ne place sau nu, suntem obligați să ne-o asumăm. (…) Alte subiecte abordate: cine este responsabil pentru masacrele din Transnistria, în ce măsură militarii și jandarmii români au adus o contribuție majoră la deportările în masa și crimele colective comise. Detaliile oferite de istoricul britanic sunt copleșitoare. „Mai sunt multe de învățat despre Holocaustul din România”, își încheie intervenția autorul unui remarcabil studiu și al unei comprehensive prefețe.
Citeste mai multîn revista Familia
Dacă în cazul altor scriitori, biograful poate extrage din operă „concluzii în linii mari plauzibile psihologic”, la Anton Pann „opera înșală”, iar ființa biografică nu devine accesibilă prin lectura producției sale literare. Prin urmare, artistul rămâne un necunoscut. Și pentru că povestea vieții lui Anton Pann pare imposibil de spus fără a păcătui prin „incorectitudine”, Cosmin Ciotloș preferă să spună în schimb povestea unui cercetător, a unui text și a paternității lui literare, în care avem însă inserate episoade cu caracter biografic. Deci, ceea ce (re)construiește Ciotloș în cartea sa este, de fapt, drumul sinuos al istoriei literare înseși (cu misiunea și capcanele întinse de distanțe temporale și de subiectivisme inerente) care redă/recuperează figuri, personalități, opere, valori.
Citeste mai mult