Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1283
Documentar sau ficțiune? Din postfața lui Andrei Corbea reiese că autorului i-a stîrnit interes relatarea din Jüdische Rundschau despre asasinarea în plină stradă, la Ierusalim, a intelectualului ortodox De Haan, pentru convingerile sale opuse sioniștilor laici. Ceea ce la prima vedere poate părea construit pe formula film documentar – de la pitorescul ambiant la epilog – este canava pentru ficțiune cu accente autobiografice. Zweig excelează în plasticitate, instrospecție, tensiune, scene de masă, eleganță a dialogurilor, erudiție, poezie clasică și poem în proză. Notele explicative sunt încă o expresie a profunzimii celui care a tradus și îngrijit volumul.
Citeste mai multîn România literară, nr. 50
Carte plină de poezie și enigme, infuzată de lirism, dar nelipsită de umor, Cod 612. Cine l-a ucis pe Micul Prinț? vorbește despre iubirea de literatură și de umanitate, împrumutând ceva din farmecul și fascinația misterioasă pe care o exercită – și astăzi, la atâția ani distanță – personajul Micului Prinț și creatorul său.
Citeste mai multpe alecart.ro
Volumul lui Codruț Baciu e propria noastră colecție de abțibilduri cu fotbaliști, cu personaje pe care poate că nu le-am cunoscut, dar e destul că le-am crezut. Ne-am permis, astfel, să reînvățăm logica unui copil: jocul, povestea și poezia ca etape ale trăirii și mijloace de a traduce realitatea pentru a o face suportabilă, veșnică și pentru a ne permite să vedem în sfârșit personajele și nu doar faptele lor.
Citeste mai multpe alecart.ro
Roman teribil, document și mărturie, De Vriendt se întoarce acasă, (în traducerea și cu o postfață de Andrei Cornea) rămâne esențial pentru înțelegerea unor realități, pentru prăbușirea unor iluzii, pentru felul în care ura ajunge să se propage, dar și pentru ceea ce se numește generic „condiția umană”. E, în egală măsură, o subtilă pledoarie pentru înțelegerea și acceptarea a ceea ce înseamnă a fi om, dar și o meditație asupra limitelor pe care le implică orice construct (indiferent de natura sa) a gândirii și spiritului uman. Poate, nu în ultimul rând, e cartea în care se profețește o realitate care deocamdată a rămas neschimbată: Între arabi și evrei părea să se fi deschis un litigiu care n-avea să se mai regleze niciodată.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 11
Săpunul lui Leopold Bloom este unul dintre cele mai bune romane, cu o formulă ce refuză încadrarea de orice fel: se pot găsi argumente, de pildă, pentru metatextualitate, pentru notaţiile intime, pentru critică socială – dar niciuna dintre aceste viziuni nu este în sine satisfăcătoare, ceea ce conferă acestui roman putere de reconfigurare, cu o factologie ce descinde din Ţiganiada, savant ticluită.
Citeste mai multpe citestema.ro
Ce ușor țese Isabella Hammad, printr-un roman complex și cuceritor, imensa lecție a empatiei. Ce perspectivă nouă alege pentru a decupa decade sângeroase ale istoriei și pentru a le prezenta unui public nou, scrutându-i cu o privire dinspre care nu ne putem întoarce pentru a ne ascunde. Arta teatrală unește aici golurile de pe o hartă fărâmițată, iar Hammad ne invită nu să cunoaștem o stafie, ci hotărârea nestrămutată a unei stafii de a nu mai fi văzută astfel.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 9
(...) jurnalele lui se citesc cu interes tocmai pentru că înregistrează o mare cantitate de evenimente – reale, livrești, nici nu contează – pe metru pătrat. Când contextul însuși devine extraordinar, ca după 2020, jurnalul se transformă într-un mic thriller de idei. După cum indică și titlul, pandemia și războiul din Estul Europei ocupă prim planul înregistrărilor diaristice recente, fiind ambele trecute prin lentila specifică a autorului. Cele două fac parte dintr-un scenariu de conversie tipic unui utopist pragmatic ca Vancu, care vede în orice tragedie sau experiență la limită un prilej al umanității de a-și revela resurse nebănuite. În pandemie, diaristul reînvață să metabolizeze „noul timp” redirecționându-l spre activități din sfera celor lăsate la o parte de goana zilnică a ritmului obișnuit: familie, natură, scrierea sau lectura unor cărți voluminoase. Vancu nu e doar un excelent cititor de cărți, ci un cititor al lumii – virtuale și reale – de-a lungul și de-a latul ei.
Citeste mai multîn Cațavencii
Puberii și adolescenții din Împărăția cerului… au trăiri de o complexitate atipică față de personajele prozei noilor generații, o complexitate care, mie cel puțin, nu mi se pare deloc forțată. Nu-mi dau seama dacă cititorul tînăr se recunoaște în personajele acestui debutant, dar sunt convins că despre cartea lui se va vorbi și (sper) scrie cu surprindere și, de ce nu, cu plăcere. Ar merita.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Sunt șase istorii care combină medicina legală cu misterele istoriei, cu literatura, cu cercetarea documentelor și cu reconstituiri tulburătoare: epidemiile de ciumă de la noi, în special „ciuma lui Caragea”, uciderea lui Mihai Viteazul și arta remodelării faciale, primul asasinat politic din modernitatea românească, ce a realizat extraordinara familie Minovici și cum a murit la Mărășești un laureat Nobel (pentru chimie), al cărui mormânt e și azi în țara noastră. Informații pasionante, adunate cu o curiozitate științifică evidentă și care ne privesc pe toți, așa cum se întâmplă mereu cu lucrurile din istorie. Dar capitolul care nu poate lăsa indiferent pe nimeni și care, cu siguranță, ar fi interesat-o pe Monica Lovinescu, este cel al cutremurătorului masacru de la Katyń, din Rusia sovietică, în care, zile în șir, în aprilie-mai 1940, au fost executați de către sovietici, la normă, mii de prizonieri polonezi, contrar tuturor legilor războiului. (...) Este o carte care ține treze și interesul, și conștiința cititorului.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Aveam mărturii ale femeilor închise, Elisabeta Rizea, Anița Nandriș Cudla, Lena Constante, Adriana Georgescu, Olimpia Zamfirescu, Micaela Ghițescu, dar nu aveam până acum povestea unei adolescente. După cum știți, și mama Monicăi Lovinescu, Ecaterina Bălăcioiu a fost arestată, ea la bătrânețe, la 71 de ani, și a murit în închisoare. Eroina acestor pagini a beneficiat de grațierea din 1964, dar viața ei a fost strivită, iar trauma rămâne vie. În ultima parte a cărții editoarea reface, separat, povestea tuturor celor implicați deformată de dosarele securității, cu nespusă înțelegere a situațiilor reale și a omenescului. O mărturie teribilă, probabil ultima de acest fel, despre o istorie care nu trebuie cu nici un chip să se mai repete. Citiți, de pildă, replica de la pagina 238 despre comunism!
Citeste mai mult