Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în România literară, nr. 4/2025
Romanul Hannei Bota este dens, destul de succint, cu autoarea mai detașată de personaje, ceea ce îl face, după gustul meu, preferabil prozei anterioare. Deși faptele se cumulează în cantitate considerabilă, întregul lor rămâne verosimil. Autoarea nu duce lucrurile spre un senzațional telenovelistic, ci păstrează un echilibru demn de atenție. Un pasaj relevant îl constituie relatarea lui Alex, romanciera substituindu-se foarte credibil vocii sale narative de adolescent cu familie complicată și destule dileme. În consecință, romanul Hannei Bota se numără printre reușitele romanești ale anului care s-a scurs.
Citeste mai multîn România literară, nr. 5/2025
Practic, fără niciun strop de emfază – străină, se știe, personalității lui Mircea Mihăieș –, criticul a configurat în aceste două volume un edificiu interpretativ similar celui creat în trilogia consacrată lui James Joyce. Un edificiu critic dedicat unui autor și unui personaj provenind din „cealaltă” literatură (paraliteratura sau literatura de consum), însă construit cu exact aceleași mijloace intelectuale și bibliografice și cu aceleași instrumente interpretative. Chiar dacă literatura noastră este încă refractară, în mare măsură, la tentativele de unificare a paradigmelor și la absorbirea creațiilor provenind din genurile de consum, de la fantasy la science-fiction, realizarea critică semnată de Mircea Mihăieș este, în sine, una excepțională, meritând să intre imediat, prin traducere, în acel repertoriu virtual al operelor cu care cultura română s-ar putea face cunoscută peste hotare.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Titlul dezvăluie o parte din lumea romanului – despre sticla de Murano este vorba și despre multe alte lucruri pe care le poți bănui abia după ce ai trecut de primele pagini. Condiția artistului și statutul femeii, istoria Veneției, când adorată, când abandonată, legătura dintre mentalitate și locul viețuirii, asprimea și, mai rar, noblețea firii umane, datoria față de familie, datoria față de tagmă și patrie, dar, mai presus de toate, adaptarea necesară supraviețuirii, toate acestea constituie materia unui roman actual. Sticlăresei nu-i lipsește ritmul, acțiunea este bine condusă pe canalele lagunei, la cârma gondolei aflându-se de multe ori un personaj exotic.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Titlul dezvăluie o parte din lumea romanului – despre sticla de Murano este vorba și despre multe alte lucruri pe care le poți bănui abia după ce ai trecut de primele pagini. Condiția artistului și statutul femeii, istoria Veneției, când adorată, când abandonată, legătura dintre mentalitate și locul viețuirii, asprimea și, mai rar, noblețea firii umane, datoria față de familie, datoria față de tagmă și patrie, dar, mai presus de toate, adaptarea necesară supraviețuirii, toate acestea constituie materia unui roman actual. Sticlăresei nu-i lipsește ritmul, acțiunea este bine condusă pe canalele lagunei, la cârma gondolei aflându-se de multe ori un personaj exotic.
Citeste mai multpe ancazaharia.ro
Deși profund personală și aparte prin incursiunile în alte vieți și realități – sau poate și tocmai datorită lor -, Abraxas poate fi citit și ca o radiografie a ultimului deceniu al comunismului din România, precum și a primelor decenii de tranziție, dar și ca o călătorie lucidă prin arborele genealogic al personajelor. Bogdan-Alexandru Stănescu este printre puținii scriitori români contemporani pe care îi asociez cu capacitatea incontestabilă de a face grotescul atrăgător tocmai prin faptul că îi arată naturalețea și inevitabilitatea.
Citeste mai multpe bookhub.ro
La fel ca în alte romane, Elif Shafak aduce la lumină o chestiune socială și morală, o tară a unei culturi conservatoare, anume crima de onoare, determinată de înțelegerea îngustă pe care oamenii o au despre rostul femeii și al bărbatului în societate. (…) Pendularea între planurile narative, între momente și locuri în care au loc diversele evenimente, scrisorile, răsturnările de situații contribuie la închegarea unor povești de viață, dar și a identității personajelor, aflate într-o continuă transformare, până la înțelegerea de sine și iertarea din final.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
O surpriză binevenită este și romanul regretatului scriitor și profesor de teoria literaturii, Ovidiu Verdeș, Alte muzici și faze (Polirom). După cum sugerează și titlul noului roman, cartea vine ca o continuare a romanului-cult cu adolescenți în timpul regimului comunist. Mai exact, cum foarte ingenios notează Marius Chivu pe coperta a patra a cărții, romanul este un infraquel, un volum geamăn al celui din anul 2000, deci nu o simplă continuare.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Despre o familie formată preponderent din femei scrie și Hanna Bota în Să spui sau să nu spui (Editura Polirom), însă aici avem un personaj-martor bărbat, Alex, care încearcă să-și înțeleagă bunica, mama și mătușa și să depășească cercul strâmt în care a fost prins de acestea, mizând tot pe dezgroparea secretelor de familie.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Mai interesant mi s-a părut Memoriile unui indezirabil (Editura Polirom) de Cristian Englert, roman plasat la începuturile regimului, în care Fred Surugiu, un jurnalist care ajunge un soi de ghost writer pentru un lider al Partidului Muncitoresc Român, ajunge în proximitatea cercurilor puterii, într-o poveste captivantă despre culisele politice ale epocii.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Dan Sociu scrie un roman în clasica de acum formulă a realismului mizerabilist, cu suita de teme – ratare, sărăcie, alcool – cu care ne-a obișnuit în majoritatea cărților sale de până acum.
Citeste mai mult