pe blog.libris.ro
Orașul și zidurile sale incerte are la bază nuvela omonimă scrisă de Haruki Murakami în 1980 și publicată în revista Bungakukai. Autorul a refuzat însă să o reediteze, considerând că nu reușise atunci să exprime tema așa cum și-ar fi dorit. După patru decenii, Murakami a revenit asupra acelei idei, rescriind complet povestea și transformând-o într-un roman ce explorează, cu profunzimea și melancolia caracteristice autorului, tema căutării de sine, tensiunea dintre dintre lumea interioară și cea din spatele zidurilor, o metaforă pe care pandemia a făcut-o mai actuală ca oricând.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Umorul, realismul magic, pasiunea pentru muzică se întrepătrund în această relatare plină de fantezie a aventurilor unui adolescent care pleacă de-acasă în căutarea mamei și a surorii dispărute cu mult timp în urmă. Murakami a creat în acest roman o lume fascinantă, în care pisicile vorbesc, peștii cad din cer, iar spiritele își părăsesc trupul, minate de nevoia de dragoste sau de sânge. Descrisă de Kirkus Review ca o „capodoperă demnă de un Nobel”, cartea confirmă pe deplin reputația de povestitor neîntrecut a scriitorului japonez.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Romanul începe într-o suburbie liniștită din Tokyo, unde Toru Okada duce o viață obișnuită alături de soția sa. Dispariția motanului familiei declanșează însă un lanț de evenimente stranii, care îl poartă într-o lume fantastică, împletită ciudat cu realitatea. Curând, soția sa dispare fără urmă, iar căutarea ei devine un traseu inițiatic, o coborâre în propriul inconștient, presărată cu întâlniri bizare: două surori enigmatice, un politician cu o latură tulbure, o adolescentă obsedată de moarte și un veteran marcat de războiul din Manciuria.
Citeste mai multpe bookblog.ro
Saou Ichikawa, deși debutantă, dovedește prin această carte o maturitate artistică rară. Cocoșata e o carte despre cum te vezi pe tine când toți ceilalți te privesc ca pe un obiect al compasiunii. Despre cum poți reface granițele dintre femeie și pacientă, dintre trup real și trup ideal. Ichikawa nu cere empatie; dimpotrivă, o respinge. Ea cere confruntare. Există romane care impresionează prin amploare, altele prin rafinament. Cocoșata impresionează prin curaj. Fiecare pagină e o provocare la adresa prejudecăților: despre ce înseamnă feminitatea, despre ce înseamnă normalitatea, despre cum se definește fericirea atunci când corpul devine un obstacol.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Insula copacilor dispăruți este o carte pasionantă și emoționantă, o carte care se citește ușor pentru că este scrisă cu măiestrie, dar care nu dă în niciun moment impresia că ar fi superficială. Personajele sale trezesc din primele pagini în care le întâlnim empatia, dar păstrează pentru ele multe secrete, care se lasă greu dezvăluite de cititori, de celelalte personaje, de ele însele. Cu această carte, Elif Shafak adaugă încă o latură semnificativă unui edificiu magic și complicat care este reprezentarea în scrierile ei a Orientului Apropiat și Mijlociu, cu trecutul și prezentul, legendele și actualitatea sa. Nu le este ușor personajelor din cărțile sale și revelațiile pe care le trăiesc eroii și cititorii împreună cu ei sunt de multe ori tragice. Cu toate acestea, scrisul ei este plin de speranță. Speranța pentru ziua în care îndrăgostiții își vor putea trăi iubirile la lumina soarelui. Speranța pentru ziua când frații se vor putea din nou îmbrățișa și vorbi unul cu celălalt în orice limbă, se vor putea închina la Dumnezeul lor oriunde s-ar afla ei. Speranța că dispariția copacilor roditori pe insula Cipru și în alte locuri bântuite de violență și războaie va fi fost doar un episod temporar.
Citeste mai multîn Matca literară
În Sticlăreasa însă, din motive pragmatice, m-am jucat cu timpul. Voiam să spun o poveste care să acopere 500 de ani de istorie venețiană, dar voiam în același timp să-mi păstrez personajele. Nu voiam ca acestea să moară și să scriu despre urmașii lor și să-l oblig pe cititor să-i pese și de ei. Apoi, brusc, într-o zi, m-am gândit că dacă Veneția e magică, și timpul acolo poate fi magic. Prin urmare, protagoniștii mei îmbătrânesc într-un alt ritm față de restul oamenilor. Nu trăiesc sute de ani, ci doar fac câte un salt. Îi mut înainte o sută de ani, dar ei au cam aceeași vârstă. M-am distrat mult făcând asta. Editorii mei s-au speriat la început, dar acum acesta este primul lucru adus în discuție când se vorbește despre Sticlăreas
Citeste mai multpe ciobanuldeazi.blog.com
Am fost foarte entuziasmată de apariția unui nou volum ce cuprinde poemele scriitorului american. Integrala poetică. Eseuri este o carte minuțios lucrată de Liviu Cotrău, care nu doar că traduce opera lui Poe cu o atenție extraordinară, dar le oferă cititorilor o experiență de scufundare completă în cuvintele lui. Acesta scrie un studiu introductiv ce pictează în linii mari și mici viața și opera celebrului scriitor. Notele și comentariile pentru fiecare poem, piesă de teatru sau eseu fac ca întreaga carte să ia o cu totul și cu totul altă senzație, de ai putea deveni expert în opera lui Poe doar citind acest volum.
Citeste mai multîn Matca literară
Plasând acțiunea în Republica Dominicană, n-am exprimat decât un punct de vedere, al meu ca artist, conștient pe deplin că nu sunt o autoritate în domeniu. Problema este că astfel de regimuri opresive pur și simplu depășesc limitele realismului. Un discurs realist nu poate surprinde ce naiba s-a întâmplat și ce impact radioactiv a avut asta asupra mai multor generații, cum a apărut, pare-se, din neant, s-a înstăpânit peste prezent, apoi a dispărut. Așa că e nevoie să dezvolți tot soiul de strategii, nu pentru a zugrăvi, ci abia pentru a încerca să zgârii suprafața a ceva atât de complex. De aceea m-am folosit de folclor. Sigur, americanii adoră să vorbească despre îngeri sau blesteme sau despre cum țara lor este Tărâmul Făgăduinței. Americanii sunt peste măsură de superstițioși. Așa că m-am folosit de asta. Dar folosindu-mă de vernacular, de supranatural, de mitic, am încercat să redau profunzimea a ceva ce realismul nu poate surprinde.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1278
Un roman scris în doar câteva luni, în 1932, publicat la Berlin cu câteva luni înainte de venirea la putere a lui Hitler – toate informațiile le-am preluat din ultra-documentata postfață a lui Andrei Corbea –, este ars peste alte câteva luni în piața publică, tradus și bine primit în SUA, ca apoi să fie ignorat și cvasiuitat. Ca prin jocurile recente ale istoriei contemporane să redevină de actualitate. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani în Orientul Mijlociu a adus în atenția opiniei publice și acest roman cu un subiect fierbinte. Conflictul dintre evrei și arabi, și nu oriunde, ci chiar în Palestina. Căci despre așa ceva croșetează cu abilitate de bun meseriaș o extinsă narațiune Arnold Zweig acum un secol. Prozator de școală veche, cu temeinice studii de cultură germană, literatură, filozofie și psihologie, influențat la începuturile sale de Nietzsche și Freud, va trece de la experiența adeziunii la sionism la antifascismul care-l va muta din Palestina – aflată sub mandat britanic între cele două războaie mondiale –, în 1948, în Europa.
Citeste mai multîn Revista 22
Scurte scenarii inițiatice reprezintă o rafinată căutare a depășirii condiției umane precare, fără vreun eroism, doar cultivând capacitatea de deschidere cu care e înzestrat fiecare om. Este, până la urmă, o altă definire a condiției umane. Ar fi un lung poem dacă nu ar fi (și) un mic tratat de metafizică.
Citeste mai mult