Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
Pe Bookhub
Volumul de povestiri al Adrianei Neagoe prezintă o lume în care atmosfera este elementul comun, de omogenizare a structurilor epice. Prin atmosferă înțelegem mediul multicultural (social, emoțional, profesional etc.) în care personajele se confruntă cu întâmplări în aparență banale, dar al căror impact, pe termen lung, se dovedește important. (...) Plasarea anormalității în vecinătatea întâmplărilor cotidiene, empatia, înțeleasă în sensul înțelepciunii îngăduitoare față de slăbiciunile celuilalt, dramele ascunse, mărturisirile făcute târziu, cu voce joasă reprezintă materia tulburătoare a cărții care împrumută cititorului două lentile. Prin lentila care amplifică realitatea ne este permis, ca la un microscop, accesul la mecanismele interioare, răspunzătoare de anumite comportamente. O altă lentilă păstrează vederea de ansamblu, simplificând liniile vieții și dând imaginii panoramate, când cu umor, când cu duioșie, culoare și farmec.
Citeste mai multMatca
Iar dimineața vor veni rușii devine astfel nu doar un roman alert, amuzant, cu personaje emblematice pentru tranziția basarabeană, ci și o carte-avertisment. La fel ca Paul Lynch în Cântecul profetului, Iulian Ciocan pledează pentru necesitatea de a apăra democrația atât de greu câștigată și ne previne, cu o gravitate temperată de umor, să nu ignorăm dualitatea naturii umane, fiindcă balanța bine-rău a fiecăruia dintre noi se află într-un echilibru mai fragil decât am crede…
Citeste mai multpe bookblog.ro
Placebo este un volum care explorează și unele subiecte mai dificile, la limita dintre bine și rău, însă ceea ce impresionează cel mai mult este felul discret și profund în care autoarea le creioneză. Personajele trăiesc între lumi, între trecut și prezent, între ceea ce au lăsat în urmă și ceea ce încearcă să construiască mai departe. Fiecare povestire surprinde fragmente de viață aparent obișnuite, dar încărcate de nostalgie, pierdere și dorința de apartenență, transformând experiențe individuale în reflecții universale despre identitate și memorie.
Citeste mai multLaPunkt
Există un ţinut Lovecraft, după cum există un domeniu Arnheim ivit din materia imaginaţiei lui Poe. Iar în acest ţinut pe care H. P. Lovecraft îl construieşte din coşmarurile sale o vechime neliniştitoare urcă spre suprafaţa lumii, parcă spre a avertiza omenirea că sfârşitul ei este atât de aproape. Creator de mituri şi visător din New England, Lovecraft intră în literatura secolului XX pe urmele unui romantism tenebros, pentru a deschide un drum ce duce spre fantasy şi horror, până la textele lui Stephen King.
Citeste mai multÎn România literară, nr 27/2026
„Astfel alcătuit, printr-o dublă tramă care se derulează în fragmente juxtapuse în pofida ecartului istoric considerabil și a aparentei lipse de legătură între cele două povești, «Hemiptera» devine treptat un roman total (...) Astfel realizat, romanul «Hemiptera» își fructifică simultan toate palierele și simbolurile, unind istoria personală a naratoarei cu marea istorie și timpul fluxului interior cu cel, misterios și deloc liniar, al lumii. Prin el, Andreea Răsuceanu se impune în primul eșalon al prozei românești de azi.”
Citeste mai multÎn Cațavencii
Cine se așteaptă ca Persanele să fie o cronică neagră despre supraviețuire și exil a greșit cartea. Poveștile din romanul lui Sanam Mahloudji sînt spuse cu umor și cu optimismul celor ce s-au încăpățînat să spere că regimul terorist al ayatollah-ului nu va ține mult, iar Persia adevărată, rebotezată Iran, se va întoarce în apele ei din totdeauna.
Citeste mai multpe bookblog.ro
Ceea ce impresionează în mod deosebit în această scriere este felul în care Juan Gabriel Vásquez evită atât idealizarea, cât și dramatizarea excesivă a destinului Felizei. Sculptorița nu este construită ca un personaj eroic lipsit de fisuri, ci ca o femeie cu o personalitate contradictorie, capabilă de gesturi radicale, de fragilitate și de o încăpățânare care îi definește întreaga existență. Tocmai această perspectivă conferă autenticitate romanului și îl transformă într-o meditație asupra prețului pe care îl presupune libertatea. Arta nu apare aici ca un refugiu, ci ca o alegere care cere sacrificii permanente și care redefinește fiecare etapă a vieții protagonistei.
Citeste mai multÎn revista Vatra
Dacă luăm prima narațiune drept cheie de lectură, și nu cred că e greșit să o facem, plecăm de la premisa că naratoarea nu construiește personaje sau povești, ci le locuiește. Avem în față un volum care propune diverse trepte de identificare declanșate de cele mai neașteptate asocieri, cum ar fi interacțiunea dintre o caracatiță și un documentarist („Întreaga dinamică a relației lor îi evoca o senzație familiară (p. 51) / „Într-un mod ciudat, viețile noastre se reflectau reciproc” (p.52)) sau întreaga serie de „înfrățiri” cu diverse specii de păsări din povestea care dă numele volumului, un mic bestiar al zborului.
Citeste mai multÎn Dilema, nr. 120
Noul roman al lui Teodorovici pare, la prima vedere, o abordare tăioasă despre intoleranță, fanatism, rasism și stratificare socială, proiectate narativ într-o comunitate rurală din nordul României, în perioada comunistă. Reverberațiile, însă, sînt paradigmatice, adică vin dinspre anii 1970-1980 românești înspre orice fel de prezent, indiferent de cronologie sau geografie. Avem de-a face cu o poveste dramatică despre copilărie și pierderea inocenței, despre confruntarea dintre lumea „celor mari” și lumea „celor mici”, despre omniprezența pernicioasă a unui stat care amplifică marginalizarea celor deja marginalizați, despre conflictul etern dintre „ce se crede” și „ce este”, dintre adevărul salvator și minciuna manipulatoare.
Citeste mai multÎn Revista Orizont
În Hemiptera, Andreea Răsuceanu scrie unele dintre cele mai percutante pagini din literatura română contemporană despre felul în care trecutul își refuză condiția. Acesta respinge închistarea în arhive ori în poveștile de familie și se impune în manieră perfidă, sub forma unui miros vag recognoscibil, a unor zgomote familiare, a unei dureri tăinuite la marginea uitării și a obiectelor lăsate în urmă de stăpânii defuncți. De aceea, romanul de față nu trebuie citit doar ca o nouă piesă din mitologia literară a Bucureștiului, deși este și asta, nici doar ca roman al ciumei lui Caragea, deși paginile istorice sunt printre cele mai puternice din carte. Miza lui mai subtilă stă în transformarea timpului în materie perceptibilă. Pentru Andreea Răsuceanu, memoria devine materială și capătă corporalitate. Hemiptera propune încă din deschidere o gra‑ matică a dezastrului discret.(...) Puține romane recente au știut să spună atât de convingător că sfârșitul vine ca o depunere lentă a straturilor existenței. Hemiptera este romanul unei lumi care supraviețuiește fără să se vindece, o lume în care trecutul rămâne o absență mereu prezentă, ca o lumină întârziată venită de la o stea moartă.
Citeste mai mult