Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe cartifilmepasiuni.ro
Fără artificii și o desfășurare spectaculoasă, Bogdan Pertache reușește să te tragă în lumea din Metec. Plăcerea lecturii se sprijină pe un fir invizibil, ce leagă straniu, prezentul de trecut, interioritatea personajelor de niște opere de artă, banalul de tenebros. Te simţi precum cel ademenit de imaginea unor locuri captivante, vestite datorită artei, care se trezește prins în iţele unor povești întunecate odată nimerit în aceste spaţii de poveste. Simţi un pericol ce plutește în aer. O prezenţă malefică pregatită să le joace o festă personajelor exact când ele se abandonează în voluptatea artei dublate de erotism. Ca un blestem venit dintr-un trecut pe care îl doreau uitat.
Citeste mai multpe pagina personală de Facebook
Cartea lui se citește așa - cel puțin eu așa o citesc: ca pe un roman-jurnal de tranziție care e plin de poveste reflexivă, pe alocuri foarte cotidiană, construită din cioburi, dar care așezate cap coadă - precum un mozaic - produc sentimentul că pricepi și vezi mai bine, mai larg, mai profund o epocă care a fost mai ieri dar care pare plasată înaintea antichității. (...) Scrisul lui e precum sunetul mării: se aude un vuiet puternic dar nu agresiv care e compus din multitudinea de stropi, fiecare cu sunetul său specific, care fac împreună o voce unitară ce anunță: o nouă ultimă zi.
Citeste mai multîn România literară, nr. 50
Așadar, o lectură palpitantă, în care tezele „mari“ (cele despre definiția sufletului, despre imaginație și statutul ei de al doilea subiect al cunoașterii, despre raportul dintre facultăți și unitatea substanțială a sufletului, și mai ales despre intelect și eventuala sa pluralitate) vor apărea doar în cele două volume următoare. Le aștept cu bucurie și cu emoție, pentru că ele au șansa să ne clarifice urma padovană a lui Corydaleu și eventuala supraviețuire discretă, necitată de autor deocamdată, într-un mediu ortodox și pronunțat anticatolic, a unui arab care i-a și scandalizat, i-a și constituit pe latini în studiul sufletului.
Citeste mai multpe pagina personală de Facebook
Un registru greu de definit: e eseu, e memorialistică, e istorie personală, e istorie literară (sau istorie, pur și simplu)? De fapt, e câte puțin din toate acestea și ceva în plus – talentul scriitoarei. (...) O carte foarte bogată, care te face să o închizi din când în când doar ca să te gândești la ce ai citit. Cu siguranță, una dintre cele mai bune lecturi din ultimii ani.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1286
Biografia unui gânditor din veacurile de început ale creștinătății, care i-a impresionat nu doar pe contemporanii săi, ci a lăsat urme adânci pe traiectul speculațiilor religioase și filozofice ale gândirii occidentale. Peter Brown reface cu minuțiozitate toate momentele importante ale vieții Sfântului Augustin, în directă corelare cu uriașul corp de texte lăsate posterității. Dovadă multele descoperiri de manuscrise augustiniene apărute și introduse în circuitul public între edițiile succesive ale acestei lucrări. Prezenta ediție românească beneficiază de tot aparatul critic și documentar necesar unei cât mai riguroase situări a Sfântului Augustin în posteritate. (...) Avem cinci părți ca o simfonie de Beethoven, toate alimentate de o puzderie de informații despre viața și opera lui Augustin. Care va muri în 430, lăsând în urma lui nu doar Confesiunile care l-au făcut faimos, ci și biblioteca sa de Episcop de Hippona. Care, un an mai târziu, avea să fie evacuată și parțial arsă. Peter Brown încheagă meșteșugit frânturi de informații și întâmplări rătăcite în timp într-o bine structurată narațiune.
Citeste mai multîn revista 22
Născute din vinovăție e un excelent roman despre sechelele comunismului şi despre comunitatea largă a est-europenilor care, după deschiderea frontierelor, ajung în Occidentul visat, trăiesc experiențe dificile și sunt nevoiți să își integreze trecutul pentru a putea să își construiască un viitor.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 12
Pentru a asculta (în procesul de lectură) raţionamentele unui filosof analitic și logician, m-am oprit la Filosofia și limitele gândirii, carte care adună studii foarte diverse tematic – de la filosofia limbajului și filosofia minţii la știinţele sociale. Publicate iniţial în reviste academice sau în volume colective apărute în străinătate, cele zece texte dau măsura capacităţii de a face anatomia minuţioasă a judecăţilor și de a împinge gândul mai departe.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Geniul lui Poe - prozatorul pare mai uşor de sesizat de cititorul mediu, în măsura în care explorările sale duc pe teritoriile dintre cele mai diverse, de la romanul poliţist până la abisul nebuniei. Dar poetul Poe nu poate fi eclipsat de prozator, după cum teoreticianul care a reflectat la artă şi la mecanismele ei nu poate fi uitat sau ignorat. În poezie Poe este poate încă şi mai temerar decât în proză, de vreme ce presiunea comercială a publicării nu era atât de copleşitoare. Poetul Poe trăieşte în simbioză cu scriitorul de proză şi sunt momente în care graniţa dintre genuri se şterge. Recitite azi, Prăbuşirea casei Usher sau William Wilson sunt paginile în care Poe pătrunde acolo unde nimeni dinaintea sa nu putuse ajunge: poetul acordă prozei muzicalitatea hipnotică şi tulburarea de coşmar.
Citeste mai multîn revista Alecart
În urma lecturii acestei biografii romanțate, cititorul poate remarca modul în care Cosmin Perța reușește să ofere un tablou veridic al personalității poetului Nicolae Labiș, transformând acest demers într-unul natural, firesc, plin de acea efervescență și meditație existențială pe care fiecare tânăr geniu le posedă încă de la începutul maturității sale artistice și personale, fără ca intrigile (sau contextul politic) să acapareze obsesiv planul întregii acțiuni.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Volumul de proze scurte Lampa. Povestiri petrilene publicat de POLIROM în 2024 propune cititorilor un univers nu foarte la îndemână, și anume cel al minerilor, cartografiat de I.D. Sîrbu în filigran, în care lectura devine o plimbare cu ghidaj, căci naratorii care se succed aduc de fiecare dată o altă perspectivă – ca și cum, de-a lungul drumului, suntem conduși, de la un punct la celălalt, de fiecare dintre cei care populează această lume. (...) Cu cât se îndepărtează mai mult de lumea în care minerii aveau drum deschis spre divinitate, cu atât universul își pierde contururile, se pustiește, căci opacitatea la un anumit set de valori diluează însuși statutul de om. Sîrbu prinde, în textul lui, chiar momentul de maximă vulnerabilitate, dincolo de care nu mai poate exista omenire.
Citeste mai mult