Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Dilema
Instinct de supraviețuire reunește bucăți unde faliile cronologice din interiorul aceluiași text construiesc desfășurări epice paralele și deconstruiesc șabloane și așteptări de lectură, alternând evenimentele și generând nostalgii, decalaje, nepotriviri și chiar plonjoane în fantastic.
Citeste mai multîn România literară, nr. 14/2026
Carte profundă, mai „țeapănă” în litera Legii decât cea a magistrului Steinhardt, Proximități și mărturisiri ne deschide o fereastră către o lume românească pe care de regulă nu o prea vedem. Dincolo de spectacolul tot mai echivoc al politicii și al luptei pentru putere, dincolo de cacofonia mediatică și de devergondajul spațiului virtual, dacă îți alegi bine vecinătățile și dacă nu uiți de necesitatea mărturisirii, cu tot ce implică ea, poți duce o viață împlinită spiritual. Jurnalul lui Ioan Pintea poate servi drept călăuză.
Citeste mai multpe fictiunea.ro, nr. 216
La intersecția dintre tumultul amintirilor personale și frământările istoriei, Meserii nerecomandate femeilor (2025), cea de-a doua carte de memorialistică a Gabrielei Adameșteanu, (după Anii romantici - 2014), luminează noi paliere ale biografiei și ale universului său artistic. Intuiția talentului, afirmarea și consacrarea sunt problematizate în funcție de context și de vârstă, întâi ca "viciu" al feminității, ("Nașterea unui scriitor nu-i o fericire pentru familie, cu atât mai mult a unei scriitoare care n-are cum să corespundă profilului feminin în familiile conservatoare") și ulterior, ca un dat firesc, atunci când recunoașterea și succesul se vor înscrie pe linia eredității masculine a familiei. Dihotomia scriitor/scriitoare definește, în viziunea autoarei, atât profesia scrisului, cât și toate caracteristicile legate de formă și stil.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Paginile memorialistice ale Gabrielei Adameșteanu recuperează o epocă, fiind un necesar act cultural într-o societate a uitării. Pentru cititorii tineri, cartea poate fi privită ca instrument de identificare a sensului vieții profesionale. Alegerile în privința carierei sunt atât de dificil de luat și, ca în cazul autoarei acestor pagini, căutările și interogațiile nu se încheie niciodată. Dincolo de întrebarea care rămâne în sfera polemicii, dacă femeile scriu altfel decât bărbații, interesant este stilul însuși al cărții. Gabriela Adameșteanu se raportează la adevăr cu o simplitate rară, fără masca unor convenții sociale și fără teama de a fi rănit orgolii. Nu menajează pe nimeni. Nici pe sine nu se menajează. Intransigența morală, în forma ei firească, lipsită de patetism, este emblema acestei cărți a recuperărilor importante.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1296
Într-o epocă în care pare că documentele au spus totul, literatura dovedește că mai are, încă, ceva esențial de spus. Prin Maiorescu. Confesiunile unui stoic, Adrian Jicu confirmă, încă o dată, potențialul extraordinar al exoficțiunii de a apropia cititorul contemporan de un personaj istoric. Portretizându-l pe acest Titu Maiorescu care se prăbușește în fața propriei umanități, autorul deconstruiește un mit, dezvăluind omul din spatele legendei – cu disciplina și nesiguranțele, cu ambiția și îndoielile, cu „viciile“ și „virtuțile“, cu meritele, dar și cu limitele sale. Cum spuneam, de la solemnitatea manualelor la pulsația vie a unui destin trăit, drumul e lung, dar e absolut necesar.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 3
Scris cu deja recunoscută măiestrie, într‑o cheie armonică, romanul polifonic al doamnei Angela Martin ne aduce aminte, în anii în care ne externalizăm amintirile și gândirea, de fragilitatea omului și reafirmă, luminos, lucrurile care fac ca viața să merite trăită. Dacă, așa cum credea Susanne Lang, esența muzicii este timpul, atunci timpul afectiv pe care îl compune prozatoarea arădeancă pare să fie suflarea care circulă prin romanele sale, dând glas umanității noastre profunde, care nu trebuie lăsată să piară.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 3
Aproape fiecare proză din volumul Zaruri și minuni al lui Adrian G. Romila conține reprezentarea unui moment în care tot ce părea certitudine (o explicație, un obicei, o credință, un mit) se destramă și lasă loc imprevizibilului și extra‑ordinarului. Apare ceea ce Bogdan Crețu numește, pe coperta a patra a cărții, „o fisură prin care își face loc în contingentul obișnuit ceva altfel, o boare de dincolo.” Adrian G. Romila nu scrie o carte tematică în sensul clasic, ci un volum de variațiuni pe tema intruziunii, în manieră violentă, comică sau duioasă. Rezultatul e o proză scurtă cu miză mare, spusă fără emfază, pe tonul familiar al întâmplărilor relatate la o întâlnire cu apropiații. (...) Adrian G. Romila nu demitizează pentru a distruge, ci pentru a vedea ce rămâne. Și rămâne ceva esențial: fragilitatea omului care continuă să caute sens, chiar și când țesătura realului e sfâșiată de irațional și absurd. Zaruri și minuni e cartea unei lucidități fără patetism. Nu promite mântuire, dar nici nu renunță la întrebare.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 3
Apariția unei cărți ce documentează munca de o viață a unuia dintre cei mai prezenți și perseverenți, Adelin Petrișor, reprezintă nu doar o binemeritată recunoaștere. E un îndemn pentru toți cei care, în perioada sumbră de confruntări globale pe care o traversăm (din nou), își doresc să rămână în contact cu realitatea și să contribuie la îmbunătățirea ei. În direct din linia întâi (Editura Polirom, 2025) stă mărturie implicării, sacrificiului, curajului uneori nebunesc în slujba comunității și cultivării unei conștiințe civice bazate pe fapte documentate direct, nu speculații alimentate artificial. (...) Prin ochii, glasul însemnărilor lui, unele lucruri se decantează, se limpezesc, se așază în matrici mai ușor de înțeles. Nu neapărat ușor de acceptat. Cartea funcționează drept mărturie și avertisment, rezumat al celor ce au fost, prolog al celor ce vor urma.
Citeste mai multpe oradeaindirect.ro
Angela Martin scrie cu o minuțiozitate caldă, aproape flaubertiană – detalii precise, dar vii, cu respirație și emoție. Narațiunea curge firesc, pe mai multe planuri: Arad, Viena, Austria, Turcia, într-o țesătură atent supravegheată, în care nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Fiecare personaj devine o cetate de suflet, purtând în sine dorința de a-și păstra rădăcinile. Simbolul central al cărții, îngerii de bronz pe care Cezar vrea să-i așeze la mormântul părinților, devine o punte între trecut și prezent, o formă de eternizare a familiei. Coperta semnată de Mircea Dumitrescu sugerează subtil această legătură peste timp, iar finalul aduce un memento discret: oamenii nu sunt îngeri, dar prin iubire pot atinge o formă de continuitate care învinge efemerul.
Citeste mai multîn revista Epithet
L.-C. T.: Scrierea ta este foarte limpede și fără niciun adaos inutil, aproape chirurgicală, fiind în același timp frumoasă și plină... cât lucrezi la șlefuirea unei fraze? De câte ori tai? B. P.: Eu nu tai, eu adaug. În primă fază scriu foarte concis, după care pun „carne” pe text. O săptămână în care termin o pagină ce sună mulțumitor, e o săptămână bună. (...) Se poate spune despre Metec că este un roman compozit. Așa a fost gândit, planificat. Una din cheile de descifrare poate fi găsită în filmul Ένας άλλος κόσμος (Grecia, 2015, traducere aproximativă O altă lume).
Citeste mai mult