Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Ephitet
Cartea se află în top pentru o altă calitate pe care o admir mult la scriitorii care reușesc să facă acest lucru: Mika Waltari a reînviat o lume, a trezit la viață mirosurile, sunetele Egiptului antic, felul special al căldurii zilelor de atunci și agitația unui drum, cu totul diferită de agitația de astăzi. În scris, nu este suficient numai să amintești că era cald sau că mirosea a mâncare condimentată, este ceva mai complicat să faci apel la simțurile cititorului și să i le trezești, să-l scufunzi într-o lume fictivă. Personajul principal se numește Sinuhe și îi aflăm povestea din copilărie și până când ajunge medicul faraonului. În paralel cu povestea lui, imperiul întreg se prăbușește, atrăgând în acest vârtej viețile tuturor.
Citeste mai multpe rasfoiala.com
Atât de bun e acest al şaselea roman al lui George Cornilă. O poveste multidimensională a sinelui multiplicat în timp, a identităţii schimbătoare, a pierderii şi regăsirii neîncetate a individului în propriile amintiri (reale şi ficţionale). Un roman erudit – aşa cum citeşti, de pildă, la Cărtărescu sau la Bogdan-Alexandru Stănescu, o enciclopedie a memoriei – cum s-a încumetat să imagineze Gospodinov în Refugiul timpului, dar mai cu seamă o carte atât de umană… cum citeşti doar la George Cornilă. Silex m-a bucurat cu unele dintre cele mai frumoase pagini despre copilărie, prietenie, iubire, paternitate şi condiţia scriitorului – citite în multele cărţi care mi-au trecut prin mână.
Citeste mai multîn revista 22
Anii romantici este o carte de memorii, însă nu una clasică, în primul rând pentru că tot ce ţine de trecutul personal exprimă ceva despre societatea însăşi, iar în al doilea rând pentru că ordinea evocărilor nu este cronologică. Biografia unui scriitor nu este niciodată lipsită de interes pentru că existenţa lui e strâns legată de libertate, prin urmare traiectoria sa conduce şi face parte, în acelaşi timp, din radiografia unui moment istoric, proiectând asupra acestuia o lumină revelatoare.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Cu Picioare de Lotus (Editura Polirom), Bogdan Răileanu ne reamintește că este unul dintre cei mai pricepuți autori de proză scurtă contemporani, glisând de la povestiri despre bărbați anxioși sau debusolați la parodii ale lumii literare, cu o ironie fină și bine țintită.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Ana Maria Sandu se reîntoarce la genul scurt cu Salvatorii (Editura Polirom), o altă carte despre singurătate, cu șase povestiri în care protagoniștii caută cele mai bune forme de apropiere, din care ies mai mult sau mai puțin câștigați.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Ce văd păsările (Editura Polirom) de Iulia Gherasim este o foarte bună colecție de povestiri, ce tratează subiecte ca divorțul și consecințele sale asupra copiilor, relația cu tatăl, nefericirea în cuplu sau singurătatea milenialilor din marile orașe, toate acestea în texte inteligente, complexe și surprinzătoare.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Viața de familie ocupă un loc important și în Vreau să aud numai de bine de Tudor Ganea (Editura Polirom), cu siguranță cea mai personală și mai intimă carte a prozatorului. Mai exact, Toma, protagonistul cărții, este un proaspăt tată, luptându-se și cu un cancer tiroidian în remisie, care ajunge să-și reîntâlnească prietenii din Constanța adolescenței, într-un șir de întâmplări în mijlocul cărora se află o meditație a bărbatului ajuns la vârsta de mijloc.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Un roman solid și construit atent este Silex de George Cornilă (Editura Polirom), ce are în centrul său un scriitor care încearcă să-și facă ordine în amintiri după ce a trecut printr-un accident de motocicletă. Cea mai mare provocare a protagonistului vine din faptul că începe să nu mai facă distincția între întâmplările reale și cele fictive, mare parte dintre ele scrise sau traduse de el. Îmbibat de referințe livrești, Silex nu este doar un roman al memoriei, ci și o investigație a relației scriitorului cu arta sa, una deloc edulcorată, ce surprinde toate luminile și umbrele acestei ocupații.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Cea mai bună carte de proză scurtă apărută anul trecut este Salvatorii Anei Maria Sandu. E o carte care depășește cadrul prozei scurte. Aceasta se datorează faptului că, odată ce ai încheiat lectura, personajele dezvoltate în cele șase texte din volum aduc cu ele sentimentul unei istorii mult mai ample. Ca și cum le-ai fi cunoscut de mai multă vreme sau ți s-a permis să petreci cu ele mai mult timp. Acesta este adevăratul număr de magie care îi reușește autoarei. (…) Ana Maria Sandu scrie o proză a fragilității și vulnerabilității ființei umane în epoca modernă. Și o face prin intermediul unor personaje extrem de bine conturate, surprinse în situații de viață care le transformă și care permit cititorului să intre într-o relație de identificare ce continuă mult după ce a închis copertele cărții.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1240
Autoarei îi ies prozele în care vorbește despre dezamăgirea lăsată în urmă de divorț sau textele în care scrie despre despărțirea de tată, o prezență (mai mult) absență ce afectează viața fetiței din perspectiva căreia este scrisă povestirea O limbă comună (titlul care amintește de Sorin Stoica nu aduce cu sine nici un paralelism). Explorarea universului familial pare a fi punctul forte al Iuliei Gherasim, o temă pe care aș vrea să o văd dezvoltată mai mult într-un roman.
Citeste mai mult