în revista Orizont, nr. 9
Două linii de interpretare se impun, deci, cititorului prezent. Prima: romanul e o meditație asupra libertății artistului într-un regim totalitar, cu semnificații ce depășesc destinul blagian, actuale într-o lume încă bântuită de fantasme cenzoriale. A doua: texul, prin pluralitatea muzelor și a vocilor, chestionează însăși natura creației prin propunerea unui model al identității fluide, mereu rescrisă între eros și datoria față de operă. Dacă Blaga era convins că „numai iubind, ne-ncredințăm că suntem”, romanul Florinei Ilis demonstrează că doar scriind (și rescriind) putem spera să fixăm conturul acestei iubiri.
Citeste mai multîn Cațavencii
Un poem al maternității scris cu mijloacele realismului, Soldat Marinar nu sclipește prin întorsăturile poveștii, ci prin amănuntele sale pe care le recunoști sau le descoperi și prin profunzimea cu care mama își analizează sentimentele stârnite de ființa căreia i-a dat naștere, iubirea mai ales, o iubire ca nici una alta.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1273
Notațiile lui Morand surprind aspecte ale vieții politico-mondene dintr-un București aflat în plin război. Frecventează cercuri suspuse, ale puterii din România și protipendada germană de care e plin Bucureștiul. Care pe care, Morand joacă pe cartea nazismului german. Formulările și afirmațiile sale antisemite cu greu pot fi reproduse azi. Radu Ioanid îi devoalează toate jocurile, portretul e sever negativ. Oricât talent literar ar avea, oricâte formulări simpatice livrează. Omul de salon nu se dezminte. (…) Bucureștiul va rămâne un oraș frumos, Paul Morand – un scriitor controversat.
Citeste mai multîn revista Viața Românească, nr. 9
Romanul Florinei Ilis nu este însă, cum s-a putut vedea şi până aici, numai o suită de evocări romanţate ale acestor succesive iubiri blagiene. Istoriile de dragoste ale poetului se ramifică mereu, atrăgând în fluxul narativ numeroase evenimente de biografie şi ale scrisului său poetic şi filosofic, momente din mediul familial, cercurile de prieteni, amintitele manevre ale oamenilor puterii comuniste care-l vizitează la Cluj încercând, cu foarte slabe rezultate de altfel, mărturii ale adeziunii sale la regimul comunist. Ficţiunea, cu substanţiale secvenţe de atmosferă onirică, patronate de imaginarul faustic – aluziile la opera lui Goethe sunt pretutindeni prezente, aproximează şi frământările poetului aflat mereu sub supraveghere, ostracizat sau ademenit, obsedat de pericolele din preajmă care prind în câteva locuri contur fantasmatic, angoasant.
Citeste mai multpe ciobanuldeazi.home.blog.ro
Mi-a plăcut tare mult cartea, am citit-o dintr-o ședere, fiind complet scufundată în viața grea, dar împlinitoare a scriitoarei. Mă bucur că am făcut cunoștință cu Hortensia Papadat-Bengescu prin intermediul biografiei ei, așa o să îi apreciez mai mult romanele, știind câte sacrificii s-au făcut în spatele lor. Ce idee minunată este acest proiect al biografiilor romanțate, ne dă ocazia să intrăm în culisele celor mai importanți oameni de cultură de la noi, fiind o combinație magnetizantă de real și ficțiune. De-abia aștept să citesc toate cărțile din colecție și să descopăr destine ce ne-au dat forma culturii românești.
Citeste mai multpe ancasicartile.ro
Carlos Ruiz Zafon are un stil de scriere magic. Înțesat cu descrieri ample, cu replici spirituale, pline de haz și parfum. Cu personaje pe care ajungi să le cunoști și să le înțelegi pe deplin. Toate acoperite cu un strat generos de mândrie, de pasiune. Un foc latin autentic, parfumat generos cu esența vie a Barcelonei, tărâm pe care ajungi să-l consideri un fel de acasă.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 9
Cu aceste gânduri înșurubate în cortex am început lectura Holocaustului în România*, reeditare necesară într-un timp bulversat. Volumul (cu un cuvânt-înainte al istoricului Dennis Deletant, același care deschidea ediţia a III-a) este rezultatul cercetării minuţioase a sute de mii de pagini de documente adunate din România și din Ucraina, începând din 1993. (O parte din acest corpus a fost folosită de Paul Ancel în The History of the Holocaust in Romania, op apărut în 2012). Grosso modo, avem de-a face cu o lucrare impresionantă prin cuprindere și frapantă prin conţinut. Cei care cunosc istoria din manuale și din discursurile inflamate despre excepţionalismul românesc, cei apăsaţi de povara dubiului sau ispitiţi de diverse forme de negaţionism (despre care a discutat cândva Michael Shafir) pot descoperi cum istoriei i se smulge masca și i se vede, dezesperant, grimasa.
Citeste mai multpe fictiunea.ro, nr. 210
S-ar putea ca istoria anilor ’90, ale cărei urme le resimțim acum, să nu fie mai puțin catastrofală decât orice mod de a face istorie, în ultimele două secole și jumătate. Generația canibală se termină sumbru: noi am pierdut sensul istoric (p. 505), s-ar putea pur și simplu să dispărem din imaginarul istoric, și aceasta pentru că pe aceste pământuri s-a impus cu încetul "moartea rusă", moartea prin alcool, depresia, neputința, emascularea, disiparea. Bărbații au depus armele în acei ani, eroul anonim al tranziției e femeia (p. 528), care a dus stindardul mai departe.
Citeste mai multpe fictiunea.ro, nr. 210
Un dialog sincer, o bucurie a povestirii și, poate cel mai interesant pentru mine, o enormă capacitate de distanțare obiectivă acolo unde este cazul. Monstruozitatea istoriei este diminuată (e posibil oare?) de bucuria dialogului pe care cei doi tineri cercetători îl susțin admirabil. Pentru cine are disponibilitatea lecturii unei astfel de cărți, vă anunț dinainte: atenție, urmează detalii care vă pot afecta emoțional! Nu este vorba doar de istoria închisorilor comuniste, ci de o istorie personală, în spatele și în afara gratiilor.
Citeste mai multîn revista Ateneu
Cartea Florinei Ilis se cheamă Blaga. În căutarea numelor (Iași, Ed. Polirom, 2025) și ne propune un personaj goethean, mânat de elanuri năvalnice, în căutarea adevărului și a sensului vieții, așa cum sugerează și subtitlul. Florina Ilis asimilează datele acestei receptări și construiește, pe baza unei bibliografii destul de restrânse, portretul unui intelectual sub vremi, prins în patul procustian al unei istorii nemiloase, care l-a silit să cunoască mărirea și căderea, elogiile și atacurile, recunoașterea publică și interdicția de a publica. Ferindu-se de pericolul unui ton moralizator și dovedind suficientă înțelegere pentru dedesubturile unei existențe complicate, autoarea ne oferă un Blaga plauzibil, victimă a unei epoci plină de contradicții, în care individul este redus la statutul de pion pe tabla de șah și silit la un mers pe sârmă periculos, pentru a supraviețui unor regimuri autarhice, care încearcă să-l anexeze spre a-și legitima în acest fel doctrina totalitară.
Citeste mai mult