Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Orizont, nr. 9
Experiența pe care ne-o oferă Adrian Papahagi este, din multe puncte de vedere, o revelație. Seria este rezultatul unei exegeze complete și unei expertize care îmbină studiile literare cu cele istorice, filosofice și filologice. Explorarea textului se face întotdeauna la prima mână, ceea ce sporește originalitatea și creativitatea interpretărilor. Dar, în același timp, Papahagi este un orator convingător și un povestitor foarte talentat, care poate ține publicul cu sufletul la gură, căci interpretările sale nu își propun să facă paradă, ci să facă ordine chiar și – uneori, curajos, mai ales – acolo unde marea literatură de specialitate a lăsat întrebări fără răspuns și dileme pe jumătate nedeslușite. Suplețea scrisului, spontaneitatea și naturalețea, totuși, elegantă, fac ca această serie să iasă net în evidență în peisajul intelectual românesc de azi.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Ei bine, Sofia Oksanen – în De două ori în același râu e: la fel și altceva. La fel de puternică în scriitura sa și altceva – în sensul în care fiecare pagină a acestei cărți e dovada unui angajament etic cât se poate de just și de ferm. Există un accelerator pentru această carte și pentru mizele pe care le pune aceasta în joc – subtilul volumului îl indică de altfel: Războiul lui Putin împotriva femeilor. Acceleratorul este, desigur, invadarea Ucrainei de către trupele rusești în 2022.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Toate povestirile sunt reale. Sunt despre dezamăgiri. Despre cum am dezamăgit și despre cum am fost dezamăgit. Sunt încercări de a închide răni vechi. Pe alocuri, urzeala poveștilor s-a mai bătut, s-a mai rărit, iar scriitorul a intervenit discret, minimal, cu migala unui restaurator. Nu sunt o persoană cu o imaginație foarte bogată. În lipsa amintirilor, mi-ar fi fost foarte dificil să descriu cele mai multe întâmplări din carte.
Citeste mai multpe ciobanuldeazi.home.blog
Mi-a plăcut adaptarea, și chiar dacă eu nu am citit originalul ca să pot face o comparație pertinentă, am regăsit un șir fluid de întâmplări și replici. Nu am simțit vreo stângăcie din partea lui Fred Fordham, în niciun punct, astfel că pentru câteva ore am privit cu amărăciune înspre lumea anilor ’30, când rasismul avea o forță covârșitoare. Bine, rasismul nu a dispărut niciodată, dar ce se întâmpla în urmă cu o sută de ani în America este de o intensitate tulburătoare. O astfel de carte aduce la lumină prejudecățile și încearcă să schimbe puțin mentalitatea oamenilor, că doar toți suntem la fel și ar trebui să fim tratați ca egali. Recomand adaptarea grafică tinerilor, este o bună modalitate de a cunoaște povestea celebră a lui Harper Lee, dar și adulților, aceștia putând (re)descoperi o mică parte din istoria Americii moderne.
Citeste mai multBlogul unei cititoare de cursă lungă, pe Facebook
Un volum ce adună mai multe articole scrise de David Grossman de-a lungul timpului despre conflictul israeliano-palestinian și care îl pune în context (istoric, social, politic) încercând să nu fie părtinitor, ci doar uman.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1226
Sofi Oksanen este o scriitoare a cărei familie s-a refugiat din Estonia ocupată de sovietici și căreia îi pasă de lumea în care trăiește. Nu face doar literatură ca destui alții, ci este și o conștiință a vremurilor în care i-a fost dat să trăiască. Este estoniancă prin naștere și finlandeză prin educație, o voce a conștiinței civice europene. Nu sunt doar vorbe. Ce și despre cine scrie Oksanen nu sunt simplă literatură, ci o profundă luare aminte despre soarta femeilor în această lume în care un autocrat precum Putin își poate permite orice. Și nu se dă în lături de la nimic. Exemplele, multe dintre ele povestiri nonfiction, sunt copleșitoare. Greu de suportat la lectură. De două ori în același râu apare în 2023 și acoperă o arie extrem de sensibilă a lumii contemporane.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1226
Cu un stil elegant şi precis, Papini se deschide ȋn faţa cititorului fără să ascundă sentimentele profunde de care este cuprins. (…) Atunci când ultima speranță este distrusă, când Papini a devenit „un om sfârşit”, şi cititorul nu își mai poate imagina o cale de ieșire din acele chinuri sufletești care, pe parcursul lecturii, au început să-l apese şi pe el, reîntoarcerea la rădăcini şi la ţara maternă se dovedește a fi leacul suprem. „Orice-aș face, sunt un om născut ȋn Toscana, între toscani, între priveliști şi valori toscane, […] înțeleg cerul acesta nespus de frumos chiar şi atunci când e urât.” După atâta suferință şi atâtea contradicții, doar simplitatea peisajului şi atmosfera pământurilor strămoșești pot să pună viaţa ȋn perspectivă şi să ofere liniștea.
Citeste mai multîn Matca literară
După standardele mele, am scris Crossroads foarte încet, o pagină pe zi, pentru că fiecare frază era inventată, personajele sunt inventate din cap până-n picioare. Nu știam ce anume o să gândească sau o să facă niciunul dintre personaje. Încercam ceva, apoi îmi dădeam seama că nu e bine, așa că încercam altceva. Reciteam fraza, apoi îmi spuneam: „Da, sună bine. În regulă. Să trecem la următoarea frază.” Scrisul este un meșteșug în același mod în care este și tâmplăria. Încerci să asamblezi ceva cu foarte, foarte mare atenție.
Citeste mai multpe matcaliterara.ro
La gunoi, volumul despre care scriu aici, e împărțit schematic în două teme, ambele funcționând sub semnul trăitului de care vorbeam mai sus: prima temă e a relației cu mama și se prelungește la final în doliu, a doua e o temă recurentă care leagă consumul de droguri și alcoolismul de un soi de destin de damnat al personajului narator. În secțiunea centrală, cea legată de droguri, avem un soi de mini-bildungsroman a cărui apoteoză e abstinența, stare la care personajul nostru ajunge prin boală, dar și printr-un fel de iluminare care vine treptat și se instalează ca o permanență în spirit.
Citeste mai multîn România literară, nr. 37/2024
Deși este un volum la temperatura camerei, care intră într-un tipar specific pentru direcțiile adoptate de către Sociu, acesta din urmă reușește și în acest caz să-și păstreze un tonus inconfundabil, oferind câteva mostre de text ce merită atenție deplină.
Citeste mai mult