Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Apostrof, nr. 11
Săpunul lui Leopold Bloom este unul dintre cele mai bune romane, cu o formulă ce refuză încadrarea de orice fel: se pot găsi argumente, de pildă, pentru metatextualitate, pentru notaţiile intime, pentru critică socială – dar niciuna dintre aceste viziuni nu este în sine satisfăcătoare, ceea ce conferă acestui roman putere de reconfigurare, cu o factologie ce descinde din Ţiganiada, savant ticluită.
Citeste mai multpe citestema.ro
Ce ușor țese Isabella Hammad, printr-un roman complex și cuceritor, imensa lecție a empatiei. Ce perspectivă nouă alege pentru a decupa decade sângeroase ale istoriei și pentru a le prezenta unui public nou, scrutându-i cu o privire dinspre care nu ne putem întoarce pentru a ne ascunde. Arta teatrală unește aici golurile de pe o hartă fărâmițată, iar Hammad ne invită nu să cunoaștem o stafie, ci hotărârea nestrămutată a unei stafii de a nu mai fi văzută astfel.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 9
(...) jurnalele lui se citesc cu interes tocmai pentru că înregistrează o mare cantitate de evenimente – reale, livrești, nici nu contează – pe metru pătrat. Când contextul însuși devine extraordinar, ca după 2020, jurnalul se transformă într-un mic thriller de idei. După cum indică și titlul, pandemia și războiul din Estul Europei ocupă prim planul înregistrărilor diaristice recente, fiind ambele trecute prin lentila specifică a autorului. Cele două fac parte dintr-un scenariu de conversie tipic unui utopist pragmatic ca Vancu, care vede în orice tragedie sau experiență la limită un prilej al umanității de a-și revela resurse nebănuite. În pandemie, diaristul reînvață să metabolizeze „noul timp” redirecționându-l spre activități din sfera celor lăsate la o parte de goana zilnică a ritmului obișnuit: familie, natură, scrierea sau lectura unor cărți voluminoase. Vancu nu e doar un excelent cititor de cărți, ci un cititor al lumii – virtuale și reale – de-a lungul și de-a latul ei.
Citeste mai multîn Cațavencii
Puberii și adolescenții din Împărăția cerului… au trăiri de o complexitate atipică față de personajele prozei noilor generații, o complexitate care, mie cel puțin, nu mi se pare deloc forțată. Nu-mi dau seama dacă cititorul tînăr se recunoaște în personajele acestui debutant, dar sunt convins că despre cartea lui se va vorbi și (sper) scrie cu surprindere și, de ce nu, cu plăcere. Ar merita.
Citeste mai multîn revista Arca, nr. 3
După succesul cu romanul Trei femei, cu mine, patru, Hanna Bota deschide noi punți de comunicare/experimentare epică cu Să spui sau să nu spui (Editura Polirom, 2024). Cartea se bucură de receptare din partea criticii, fiind nominalizată la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, pentru anul 2024. Suntem provocați de o meditație acută asupra sensului și rostului vieții individului interconectat la ceilalți, luptând din greu cu tarele ereditare, mentalitățile, complacerea în cotidianul anost care, treptat-treptat, se scurge în spațiul virtual. (...) O carte care curge, evident, cu toate ingredientele necesare pentru a captiva și a fi citită de toate vârstele
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Sunt șase istorii care combină medicina legală cu misterele istoriei, cu literatura, cu cercetarea documentelor și cu reconstituiri tulburătoare: epidemiile de ciumă de la noi, în special „ciuma lui Caragea”, uciderea lui Mihai Viteazul și arta remodelării faciale, primul asasinat politic din modernitatea românească, ce a realizat extraordinara familie Minovici și cum a murit la Mărășești un laureat Nobel (pentru chimie), al cărui mormânt e și azi în țara noastră. Informații pasionante, adunate cu o curiozitate științifică evidentă și care ne privesc pe toți, așa cum se întâmplă mereu cu lucrurile din istorie. Dar capitolul care nu poate lăsa indiferent pe nimeni și care, cu siguranță, ar fi interesat-o pe Monica Lovinescu, este cel al cutremurătorului masacru de la Katyń, din Rusia sovietică, în care, zile în șir, în aprilie-mai 1940, au fost executați de către sovietici, la normă, mii de prizonieri polonezi, contrar tuturor legilor războiului. (...) Este o carte care ține treze și interesul, și conștiința cititorului.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Aveam mărturii ale femeilor închise, Elisabeta Rizea, Anița Nandriș Cudla, Lena Constante, Adriana Georgescu, Olimpia Zamfirescu, Micaela Ghițescu, dar nu aveam până acum povestea unei adolescente. După cum știți, și mama Monicăi Lovinescu, Ecaterina Bălăcioiu a fost arestată, ea la bătrânețe, la 71 de ani, și a murit în închisoare. Eroina acestor pagini a beneficiat de grațierea din 1964, dar viața ei a fost strivită, iar trauma rămâne vie. În ultima parte a cărții editoarea reface, separat, povestea tuturor celor implicați deformată de dosarele securității, cu nespusă înțelegere a situațiilor reale și a omenescului. O mărturie teribilă, probabil ultima de acest fel, despre o istorie care nu trebuie cu nici un chip să se mai repete. Citiți, de pildă, replica de la pagina 238 despre comunism!
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1282
Despre România coagulează și aglutinează articole, alocuțiuni și conferințe dintre cele mai diverse. Observații judicioase, formulări de finețe, analize lucide. Că este vorba despre prestigiul Franței sau despre situația politică din România, că ni se prezintă dictatura Regelui Carol al II-lea sau că citim înfrigurați o imagine inedită a zilelor din preajma lui 22 ianuarie 1941 – rebeliunea legionară văzută din stradă de un cetățean francez. Pagini emoționante despre Mihail Sebastian și Mihai Eminescu, percepuți în adevărata lor dimensiune umană și scriitoricească. Într-un text rămas inedit, „România – aparențele paradoxului“, dăm peste câteva considerații de o mare profunzime despre România și poporul ei. Într-un timp actual, când e o modă rea să ne vorbim de bine țara și valorile ei, Alphonse Dupront ne îndeamnă să ne redescoperim propria țară și virtuțile acesteia. Asta așa, pe scurt.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1282
Sticlăreasa e un roman care te cucerește prin senzorialitate – aproape că simți căldura cuptoarelor, auzi clinchetul sticlei, vezi reflexele apei în atelierele din Murano. Este o carte despre foc, dar și despre delicatețe, despre femei care nu se revoltă zgomotos, ci rezistă în tăcere, prin precizia și răbdarea gestului lor. Cartea surprinde permanența într-o lume a destrămării, frumusețea care se transmite prin gesturi repetate, prin munca mâinilor, prin atenția la detaliu. (...) Sticlăreasa este un roman istoric cu suflu feminin, o poveste despre meșteșuguri, artă și vieți care traversează timpul fără să-și piardă intensitatea. Stilistic, este, poate, cea mai luxuriantă carte a lui Tracy Chevalier: o proză bogată în detalii tactile și cromatice, a cărei transparență și delicatețe sunt admirabil păstrate în traducerea Veronicăi D. Niculescu.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 9
Probate în spectacole regizate de Radu Afrim, pentru care unele povestiri din acest volum au fost scrise, dar şi în proiecte care ilustrează un tip de personaj gândit de Dan Coman, textele antologice din Ce preferi? arată un prozator atent la infrarealităţile cotidiene, cu un pronunţat simţ critic, care depăşeşte, prin obiectivitate, pamfletul gratuit.
Citeste mai mult