Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe nesemnate.ro
Textele au un ritm bun, iar reușita o asigură întretăierea de planuri și dimensiuni/stări/atitudini: ironia, umorul, misterul, incompatibilitatea, însingurarea, resemnarea, duioșia, dezamăgirea. Iulia Gherasim e un autor matur, nu urmărește să obțină efecte gratuite, deși construiește minuțios, nu prea lasă nimic la voia întâmplării. Îi ies (mult) mai bine prozele la persoana întâi, acolo autoarea e mai rapidă și mai cool, un coolness dat de detașarea ironică de sine (avem realism, confesiune și voce narativă cu o perspectivă smart, cu observații inteligente).
Citeste mai multpe agentiadecarte.ro
Atâta vă spun: e cea mai frumoasă carte a lui Bogdan Răileanu. Frumoasă, adică: bine scrisă, mizantroapă, fină, clară și întunecoasă. Pornind de la titlul povestirii, am tras concluzia, alături de autor, că e tare Dostoievski, cum altfel?, dar viața se întinde mult mai departe, până și-n gaură de șarpe.
Citeste mai multpe agentiadecarte.ro
Scriitura lui Kazuo Ishiguro se remarcă prin claritate, subtilitate și capacitatea de a evoca răspunsuri emoționale profunde fără a recurge la un limbaj vădit sentimental. Narațiunea la persoana întâi oferă o perspectivă intimă asupra evenimentelor și le permite cititorilor să se conecteze la gândurile și sentimentele lui Kathy. Tonul reflexiv al narațiunii îi invită pe cititori să mediteze la semnificația trecutului și la natura efemeră a vieții. Limbajul său este elegant, dar surprinzător de simplu. Ishiguro nu recurge la descrieri elaborate. Simplitatea prozei sale permite complexității emoționale și filosofice să apară treptat, fără a copleși cititorul cu explicații sau descrieri excesive.
Citeste mai multîn revista 22
Inima gânditoare. Despre Israel și Palestina e volumul care include 11 texte de referință – cele mai multe, articole publicate în ziare (Haaretz, în primul rând), dar și transcrierea a două discursuri extraordinare ținute în campusuri universitare de renume – despre, mai ales, istoria fierbinte, la zi, din zona Israel-Palestina. Intervalul de timp pe care îl acoperă aceste 11 documente de istorie și memorie recentissimă este 2017-2024, cu un focus evident (mai mult de jumătate dintre texte incluse în carte) pe ceea ce s-a întâmplat în Israel și în vecinătățile acestui stat în 2023.
Citeste mai multpe alecart.ro
Romanul scris de Clara Usón, Fiica Estului, (…) inspirat fiind din realitatea cruntă, sângeroasă a destrămării fostei Iugoslavii, respectiv, a războiului sârbo-croat și a celui sârbo-bosniac, desfășurat la începutul anilor nouăzeci. Usón îmbină documentarea riguroasă cu ficțiunea, conturând destinul Anei Mladic, aflată între condiția de tânăra inteligentă, studentă la facultatea de medicină, ce visează să-și trateze și să-și ajute compatrioții și aceea de fiică a generalului Ratko Mladic, cunoscut de toată lumea ca un temut criminal de război.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 861
Un volum cum este Am reușit să rămân eu însămi salvează mult din ceea ce putem numi generic memorie colectivă, pentru că de la un punct încolo nu mai este vorba doar de scriitoarea Ileana Mălăncioiu – viața și activitatea literară, așa cum au fost –, ci și de contextul sociopolitic. Citind interviurile îți readuci aminte (sau afli, dacă ești tânăr) de multe evenimente sociale și politice pierdute de multă vreme în groapa istoriei. (…) Am reușit să rămân eu însămi – un portret pe cât de autentic, pe atât de singular în literatura română contemporană.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 861
Analiza lui Oksanen dezvăluie modul în care, sub Putin, genocidul și misoginia sunt indisolubil legate și urmările nebănuite pe care le-a avut și continuă să le aibă la scară istorică această strategie deloc întâmplătoare, dar din păcate minimalizată. Oksanen analizează, pornind de la războiul din Ucraina – unde violența sexuală este parte integrantă a genocidului comis de ruși împotriva ucrainenilor –, motivele pentru care Moscova continuă să traumatizeze și să reducă la tăcere femeile, atât în propria țară, cât și în altă parte. Violența sexuală se dovedește a fi un element indisolubil al politicii bazate pe dominație: „În politica internă, misoginismul este un instrument folosit de Kremlin pentru a împiedica ascensiunea la putere a femeilor. În politica internațională, este un instrument al imperialismului”.
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Fără să cizeleze frazele excesiv, dar exprimându-se concis și lejer, fără epifanii ori twisturi spectaculoase sau nesfiindu-se să reia aceleași procedee stilistice în alte contexte, însă dând frâu fanteziei și punctând textul cu o „ironie savuroasă”, fără șarje poetice, dar cu metafore și alăturări inedite cât să deschidă perspective neașteptate, Bogdan Răileanu reușește să placheze atenția cititorului prin dezinvoltura cu care conduce povestea, cu forța expresivă și siguranța celui care este conștient de atuurile sale. Stilul lui este de multe ori ușor recognoscibil, autorul se oprește asupra unui element sau asupra unei situații neobișnuite din realitate și începe să o chestioneze concentrându-se – cum s-a și remarcat – fie asupra unor detalii particulare, fie lărgind cadrul întâmplării, dovedind că se poate concentra atât pe spații restrânse, cât și privind lucrurile de la distanță.
Citeste mai multîn revista Vatra
Deși operează cu clișee și locuri comune, prin aceeași tehnică a mistificărilor și demistificărilor, Simona Goșu reușește să dea viață unui personaj autentic, cu toate defectele și virtuțile sale. Biografia în șase părți, respectiv în șase zile de lucru, a unui personaj atât de vivace precum Stela, de 53 de ani, fostă casieră la Depozitul de carte, acum menajeră, este susținută într-un ritm foarte rapid. O scriitură vie, așa cum este și personajul pe care-l (re)prezintă. Se poate spune că forma este în deplină adecvare cu mesajul.
Citeste mai multpe catavencii.ro
Treceri de acest fel, de la sacru la profan și de la încremenitul trecut medieval la prezentul în mișcare au loc frecvent în povestirea lui Grass, însoțită de desenele cu linii fine ale autorului, publicată după moartea lui. Un fel de a-și fixa în minte imaginea personajelor? Sau plăcerea de a înlocui pozele cu contururile personalizate ale unor instantanee în creion?
Citeste mai mult