Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Turia
„O ficțiune ambițioasă, o reconstituire fabuloasă a două secole de istorie românească, de la epoca boierilor până astăzi”.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1294
Nu citisem nimic de această scriitoare până la acest volum, care nici măcar nu este terminat, multe dintre textele aglutinate – articole, interviuri, reportaje, mărturii, simple note, frânturi de jurnal etc. – păstrând caracterul fragmentar al materialelor rămase în stadiul de șantier. Și totuși: o extraordinară unitate de ton, de ritm, de consecvență a ideilor care însoțesc o atitudine etică și morală de înalt nivel, o asumare a unei conștiințe civice. Legate de propriul popor – ucrainean, dar și de adevăr, de dreptate și de legile unei justiții care nu de puține ori rămâne/se dovedește neputincioasă chiar și în fața unor dovezi de netăgăduit. Zeci. Sute de personaje, femei, copii, soldați, jurnaliști, oameni politici, intelectuali, juriști și simpli cetățeni alcătuiesc o uriașă mișcare browniană înlăuntrul celor patru ani de război. Nimic nu este inventat, totul este asumat de o privire lucidă, de o conștiință activă și de privirea mereu în alertă. Reporter de front și analistă politică, tânăra mamă este prezentă în miezul evenimentelor ce au loc în Ucraina. (...) Materialul strâns de Victoria Amelina și prezentat în acest volum merită să fie adus la cunoștința opiniei publice internaționale ca probatoriu justificativ al unui proces juridic de condamnare a Federației Ruse și a lui Putin care, din nefericire, nu va avea loc. Morții de la Mariupol, Izum și Bucea rămân o mărturie pentru crimele comise. Cutremurătoare carte.
Citeste mai multîn revista STEAUA, nr. 2/2026
Angela Martin nu se războiește cu lumea pe care o descrie. Nu o idealizează, dar nici nu o condamnă. O reconstruiește. Această distanță conferă autenticitate. Romanul devine o copie verosimilă a unei realități istorice. Romanele sale sunt solide, construite cu rigoare și inteligență. Nu sunt neapărat spectaculoase emoțional, dar rămân în memorie ca structuri coerente, ca imagini persistente ale unei epoci. Angela Martin este, fără îndoială, o prozatoare care și-a câștigat locul în literatura română contemporană și un nume care merită urmărit cu interes.
Citeste mai multîn Matca literară
Contrar aparențelor, Carte despre nu este un simplu „bonus“ pentru „împătimiți“, ci o adevărată cheie care poate facilita înțelegerea conștiinței artistice a unei generații întregi, nu doar a scriitorului Gheorghe Crăciun. Textele nu lasă impresia de provizorat sau de neglijență, păstrând întreagă limpezimea frazării, consistența ideatică și o anumită plăcere a discursului care, așa cum vom vedea, înseamnă mult mai mult decât textualism.
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Abundența detaliilor, întârzierea cu răbdare în clipa când se formează o picătură de apă la capătul unei frunze, este o ancoră de autenticitate atunci când reconstruiești o lume dintr-un trecut îndepărtat. Este o tehnică într-adevăr, un procedeu care are ca scop construirea unei punți între abstracția ideii de trecut și realitatea palpabilă, concretă, a unei clipe din anul 1599. (...) Este un act de curaj, acest procedeu. Dacă mă gândesc că exista riscul ca cititorii să nu mă urmeze, iar eu să ajung de una singură în anul 1599, atunci pot spune că da, este o serbare a libertății, mi-am asumat acest risc ca să-mi împlinesc o mare bucurie. Mi-a făcut plăcere să scriu despre sforăiturile din odaia morarului sau despre șoarecele din curtea lui Gruia, vătaful junilor.
Citeste mai multîn România literară, nr. 9
Manualul (cu sensul de Handbuch) Literatura latină medievală (Secolele VI-XV), coordonat de Claudio Leonardi ș.a., tradus, la editura Polirom, de Emanuel Grosu, într-o nouă ediție cu bibliografie actualizată, datorată unui colectiv condus de Francesco Santi, e un semn că medieviștii români se racordează la cercetarea internațională, căci ediția românească a apărut concomitent cu noua ediție italiană. Traducătorul a redat cu pricepere și finețe nu doar textul italian, ci și, în note, citatele din latină, respectând metrica și tonul poetic (dar fără rime). Prima apariție a manualului, în 2002, ca proiect început în anii 80 sub egida Società Internazionale per lo Studio del Medio Evo Latino, a însemnat mult pentru istoriografia modernă a literaturii latine din Evul Mediu, căci numeroși autori nu fuseseră suficient de comentați și editați critic. Cititorul nu se va întâlni aici doar cu marile nume de teologi, poeți și învățați, de la Boetius la Leon Battista Alberti, ci va afla și despre autori care n-au fost traduși niciodată în română.
Citeste mai multîn România literară, nr. 8
Cartea este compusă cu atenție, fiecare dintre părțile ei fiind însoțite de note de final, de tip explicativ sau bibliografic (așa cum este lista de autoare postbelice de la finalul celei de-a doua părți), ceea ce o apropie de tipul lucrării științifice, care cere „probe“ pentru aserțiunile ei, fără a se identifica, desigur, cu acest tip de scriitură. (...) în Meserii…, Gabriela Adameșteanu joacă un savant joc, acela al autenticității, al înlăturării măștii – în fond, o convenție ficțională – dar o înlăturare pe care o simți atât de reală.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1292
O poveste sentimentală grefată pe un fapt divers de mare amplitudine. Dozajul dintre real și ireal face dintr-o opeă de ficțiune o radiografie a puterii banilor. Dezastrul maritim și relația dintre Maggie și Kurt. Un roman, da. Pe scurt, Astei Olivia Nordenhof i-a reușit.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 1
Gabriela Adameşteanu relatează oarecum alb, fără patimă. Dacă ai fost martor sau ai studiat întâmplări asemănătoare puse sub semnul chestionărilor de Gabriela Adameşteanu nu se poate să nu te simţi interpelat de o astfel de carte. Se naşte un fel de memorie prin ricoşeu, citeşti sub tensiunea ei. Talentul de excepţie al scriitoarei te ajută să contempli rănile de altădată prin geamul ce le face mai palide şi îndepărtate. Sub straturile succesive de memorie, vezi nu doar oameni striviţi sub vremi ca sub lespezi, ci familii întregi ducând mai departe povara fricilor neconsumate, nesiguranţa pe care, poate, doar scrisul le poate vindeca.
Citeste mai multîn România literară, nr. 7
Romanul Metec (Editura Polirom, 2025, 202 pag.) semnat de Bogdan Perțache este compus ca o tapiserie de voci, memorie și identități fracturate, în care trei povești de viață aparent disparate se intersectează, oferind o radiografie a exilului interior, dorinței, vinovăției și fragilității umane. Deși par la început povești separate, narațiunea inserează indicii subtile despre cum viețile acestor personaje sunt interconectate mai mult la nivel simbolic decât prin acțiuni directe. Fragmentarea lor reflectă diversele forme în care un om poate fi străin de sine însuși sau de cei din jur. (...) Poveștile sunt puternic erotizate, există scene fierbinți în fiecare parte a romanului, dar femeile sunt cele care dau tonul, care dispun de câtă libertate au nevoie (sau au dreptul?) bărbații din preajmă. Astfel, în orice creștere a bărbaților, în orice cădere a lor, ajungem, în romanul Metec, la celebra expresie cherchez la femme, cu toate nuanțele pe care le implică.
Citeste mai mult