pe blog.libris.ro

Un câine la masa mea este lectura perfectă pentru zilele lungi de vară în care timpul parcă se dilată din cauza căldurii și te poți pierde pe cărările răcoroase de la Bois-Bannis, unde întâlnim o femeie pe care o atrag spațiile abandonate, mai ales casele, și simte imediat nevoia de a le explora, fascinată de margini, trăiește la margini și în tufișuri, într-o încercare de redefinire a acestora pornind de la centru. Un personaj complex, care se revendică ca fiind queer, o femeie sălbăticită alături de o cățelușă domesticită a cărei dispariție o face să trăiască cu o gaură în inimă și care va prefera întotdeauna compania animalelor în locul oamenilor, tânjind, de cele mai multe ori, să se retragă din calea semenilor săi și să se refugieze în privirea unui câine, acolo unde se simte de aceeași parte a baricadei. Arzând de o inexplicabilă dorință de a fi invizibilă și, cu toate acestea, spunând Yes vieții și scrisului, cu o vitalitate pe care singură o contrazice și pe urmele căreia revine, de fiecare dată, pentru a o confirma.