- ISBN
- 978-973-46-9935-3
- An apariție
- 2024
- Lună apariție
- 6
- Număr pagini
- 296
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 130x200
- Colecție
- BIBLIOTECA POLIROM > Actual
- Domenii
Prix Femina 2022
Traducere din limba franceză și note de Simona Brînzaru
Sophie şi Grieg, o scriitoare şi partenerul ei avid de lectură, trăiesc în adâncul unei păduri din munţii Vosgi, într-un loc cunoscut sub numele de Bois-Bannis. În timp ce ea merge uneori în oraş pentru întâlniri la librărie şi lansări de carte, el doarme ziua şi citeşte noaptea, locuind în lecturile sale. Au crescut împreună, se iubesc şi îmbătrânesc împreună, observând propriul declin şi pe cel al unei lumi în care ce-i mai rău poate să vină dintr-o clipă în alta – o rutină tristă însufleţită de apariţia neaşteptată a unei căţeluşe care-i molipseşte cu bucuria ei. Un câine la masa mea este atât un roman despre dezastrul ce ameninţă planeta, cât şi unul despre frumuseţea ei uluitoare. Este o reflecţie asupra feminităţii, bătrâneţii şi dezastrului ecologic, o împletire plină de bucurie expansivă între uman, animal şi vegetal.
„Lacrimile – nu de tristeţe, ci de emoţie totală pentru omenirea descrisă prin prisma cuplului pe care autoarea îl formează cu Grieg, partenerul ei dintotdeauna, şi a splendorii sălbatice a pădurilor în mijlocul cărora trăieşte – scaldă lectura acestui roman de la un capăt la celălalt.” (Le Figaro)
„Puţin extravagantă, plină de fantezie, cartea lui Claudie Hunzinger este o invitaţie de-a face un pas în spate, o odă dedicată naturii, vieţii, poeziei şi o dovadă că scrisul nu e în zadar. Unele pagini sunt de o frumuseţe care-ţi taie respiraţia.” (Culturebox)
„Un roman scris într-un stil minunat, care prezintă apusul strălucitor al lumii şi al vieţii.” (La Libre Belgique)
- An apariție
- 2024
- Lună apariție
- 6
- Număr pagini
- 296
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 130x200
Despre autori
Claudie HUNZINGER, artistă plastică şi romancieră franceză, s-a născut în 1940 la Turckheim, lângă Colmar. În 1965 s-a mutat la Bambois, într-o casă veche, izolată, în inima munţilor Vosgi. Acest loc a devenit centrul universului ei artistic şi literar, natura din jur fiind pentru ea principala sursă de inspiraţie. A fost profesoară de desen la liceul Bartholdi din Colmar până în 1972, când a renunţat la învăţământ. În 1973 i-a apărut Bambois, la vie verte, prima povestire dintr-o operă care are ca teme pădurea, relaţia cu locurile şi animalele, viaţa la marginea societăţii consumeriste. În 2010 a publicat primul roman, Elles vivaient d’espoir, care a obţinut Prix Edmée-de-La-Rochefoucauld, urmat la scurt timp de La Survivance (2012), La langue des oiseaux (2014), L’incandescente (2016), Les grands cerfs (2019), distins în acelaşi an cu Prix Décembre. Pentru Un chien à ma table (2022; Un câine la masa mea), scriitoarei i s-a decernat Prix Femina.