Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe blog.libris.ro
Abundența detaliilor, întârzierea cu răbdare în clipa când se formează o picătură de apă la capătul unei frunze, este o ancoră de autenticitate atunci când reconstruiești o lume dintr-un trecut îndepărtat. Este o tehnică într-adevăr, un procedeu care are ca scop construirea unei punți între abstracția ideii de trecut și realitatea palpabilă, concretă, a unei clipe din anul 1599. (...) Este un act de curaj, acest procedeu. Dacă mă gândesc că exista riscul ca cititorii să nu mă urmeze, iar eu să ajung de una singură în anul 1599, atunci pot spune că da, este o serbare a libertății, mi-am asumat acest risc ca să-mi împlinesc o mare bucurie. Mi-a făcut plăcere să scriu despre sforăiturile din odaia morarului sau despre șoarecele din curtea lui Gruia, vătaful junilor.
Citeste mai multîn România literară, nr. 9
Manualul (cu sensul de Handbuch) Literatura latină medievală (Secolele VI-XV), coordonat de Claudio Leonardi ș.a., tradus, la editura Polirom, de Emanuel Grosu, într-o nouă ediție cu bibliografie actualizată, datorată unui colectiv condus de Francesco Santi, e un semn că medieviștii români se racordează la cercetarea internațională, căci ediția românească a apărut concomitent cu noua ediție italiană. Traducătorul a redat cu pricepere și finețe nu doar textul italian, ci și, în note, citatele din latină, respectând metrica și tonul poetic (dar fără rime). Prima apariție a manualului, în 2002, ca proiect început în anii 80 sub egida Società Internazionale per lo Studio del Medio Evo Latino, a însemnat mult pentru istoriografia modernă a literaturii latine din Evul Mediu, căci numeroși autori nu fuseseră suficient de comentați și editați critic. Cititorul nu se va întâlni aici doar cu marile nume de teologi, poeți și învățați, de la Boetius la Leon Battista Alberti, ci va afla și despre autori care n-au fost traduși niciodată în română.
Citeste mai multîn România literară, nr. 8
Cartea este compusă cu atenție, fiecare dintre părțile ei fiind însoțite de note de final, de tip explicativ sau bibliografic (așa cum este lista de autoare postbelice de la finalul celei de-a doua părți), ceea ce o apropie de tipul lucrării științifice, care cere „probe“ pentru aserțiunile ei, fără a se identifica, desigur, cu acest tip de scriitură. (...) în Meserii…, Gabriela Adameșteanu joacă un savant joc, acela al autenticității, al înlăturării măștii – în fond, o convenție ficțională – dar o înlăturare pe care o simți atât de reală.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1292
O poveste sentimentală grefată pe un fapt divers de mare amplitudine. Dozajul dintre real și ireal face dintr-o opeă de ficțiune o radiografie a puterii banilor. Dezastrul maritim și relația dintre Maggie și Kurt. Un roman, da. Pe scurt, Astei Olivia Nordenhof i-a reușit.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 1
Gabriela Adameşteanu relatează oarecum alb, fără patimă. Dacă ai fost martor sau ai studiat întâmplări asemănătoare puse sub semnul chestionărilor de Gabriela Adameşteanu nu se poate să nu te simţi interpelat de o astfel de carte. Se naşte un fel de memorie prin ricoşeu, citeşti sub tensiunea ei. Talentul de excepţie al scriitoarei te ajută să contempli rănile de altădată prin geamul ce le face mai palide şi îndepărtate. Sub straturile succesive de memorie, vezi nu doar oameni striviţi sub vremi ca sub lespezi, ci familii întregi ducând mai departe povara fricilor neconsumate, nesiguranţa pe care, poate, doar scrisul le poate vindeca.
Citeste mai multîn România literară, nr. 7
Romanul Metec (Editura Polirom, 2025, 202 pag.) semnat de Bogdan Perțache este compus ca o tapiserie de voci, memorie și identități fracturate, în care trei povești de viață aparent disparate se intersectează, oferind o radiografie a exilului interior, dorinței, vinovăției și fragilității umane. Deși par la început povești separate, narațiunea inserează indicii subtile despre cum viețile acestor personaje sunt interconectate mai mult la nivel simbolic decât prin acțiuni directe. Fragmentarea lor reflectă diversele forme în care un om poate fi străin de sine însuși sau de cei din jur. (...) Poveștile sunt puternic erotizate, există scene fierbinți în fiecare parte a romanului, dar femeile sunt cele care dau tonul, care dispun de câtă libertate au nevoie (sau au dreptul?) bărbații din preajmă. Astfel, în orice creștere a bărbaților, în orice cădere a lor, ajungem, în romanul Metec, la celebra expresie cherchez la femme, cu toate nuanțele pe care le implică.
Citeste mai multîn România literară, nr. 7
Alături de Jurnalul fericirii, după cum s-a tot spus, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal e una dintre cele mai spectaculoase revelații ale literaturii noastre „de sertar“, o „spovedanie pentru învinși“ în care scriitorul nu ajunge la împăcarea cu sine și cu lumea decât după un îndelungat și chinuitor proces de purificare interioară. Mai pătimaș decât irenicul Steinhardt, care după convertire, însuflețit de puterea proaspătă a credinței, propovăduia iertarea aproapelui și uitarea răului, Sîrbu îmbrățișează etica „ne-uitării“, în acord cu atitudinea justițiară a Monicăi Lovinescu și cu ideea că răul trebuie mai întâi istovit cu armele lui, pentru ca abia după aceea să poată fi învins de puterea binelui.
Citeste mai multîn Dilema
Noua carte a lui Dan Lungu e foarte greu încadrabilă într-un gen anume și ea secondează fericit realizările unui autor care e de mult un reper al prozei românești contemporane. Eseul, documentul, legenda, speculația antropologică, autobiografia și puseurile (inevitabile) de proză pură se îmbină într-un discurs polimorf în volumul Sub gravitația memoriei și el e, cel puțin convențional, unul non-ficțional. De acest ocol ar putea fi responsabilă, cred, calitatea de sociolog a autorului, dar mai ales diversitatea unor preocupări intelectuale de care universitarul și directorul de muzeu literar n-a fost niciodată străin.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 2
Camping este un roman bun nu doar datorită temei sale, prea puțin abordate cu seriozitate, cât mai ales prin calitatea întrebărilor pe care le ridică. „De câte ori într‑o viață se poate reinventa un om singur ?” Ce se pierde și ce se câștigă prin plecarea din țară? Ce înseamnă imigrarea — este ea, oare, o vânzare a sufletului sau șansa autodescoperirii? Romanul Laviniei Braniște este cartea unei generații care a acceptat să plătească prețul și să afle toate acestea de una singură. Cu eroism. Cu modestie. Cu sacrificiu. De fiecare dată, totuși, întoarcerea este cea mai importantă.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 2
Spre deosebire de Transfer, care prindea formă dintr‑o succesiune de episoade precipitate, Salinger și fata cu părul roșcat este un roman alcătuit din segmente ample, care cuprinde (într‑o montură culisantă) dezbaterile purtate în sala 402, fragmente eseistice, epistole trimise pe e‑mail, prelegerea unui profesor indian, conversaţii amoroase ș.a. Încrucișarea discursivă răspunde nevoii de a clădi o punte între spaţii, existenţe și limbaje care vor izbuti să se definească prin relaţionare.
Citeste mai mult