Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Cațavencii
Marea performanță a lui Bussi rămîne însă recrearea Micului Prinț laolaltă cu comentariile despre călătoriile sale interplanetare și despre misterul morții sale. Bussi reproduce dialogurile micului extraterestru cu locuitorii planetelor pe care ajunge. În rest, îl rescrie pe Prinț în maniera lui Saint-Exupéry, fără să citeze din carte, cu o încîntătoare abilitate stilistică, iar asta fără să se îndepărteze de miza detectivistică a cărții. Pentru cititorii Micului Prinț, dar nu numai pentru ei, Cod 612 e un regal literar.
Citeste mai multîn Libertatea
În traducerea Mihaelei Ghiță, cartea de față spune povestea unei zile, 5 aprilie, în diverși ani – evoluția relațiilor interumane prinse între complicații sentimentale, închisoarea pandemiei de COVID și parfumul unei case șic din Brooklyn, dincolo de zidurile căreia nimeni nu ar ghici ce se petrece. (…) Zi este o analiză profundă a slăbiciunilor care ne fac oameni, care uneori ne transformă existența într-un infern, dar fără de care nu am fi noi și nici nu am putea merge mai departe.
Citeste mai multîn România literară, nr. 19/2025
Lilia Calancea detestă pisicile și descoperă o fobie similară la Rodica Ojog-Brașoveanu. Aceasta a creat în răspăr unul dintre cele mai memorabile personaje ale sale prin cotoiul pentru care, în romanul chiar așa intitulat, 320 de pisici negre, au fost capturate, în speranța că una ar fi Mirciulică, pentru a declanșa memoria iscusitei Melania. Lilia Calancea a găsit pentru o biografie romanțată eroina potrivită, i s-a dedicat cu multă înțelegere, cu blândețe, chiar cu admirație și fără nicio ironie. Poate s-ar fi simțit bine și ea în locul „personajului său” într-o existență populată de persoane interesante și devotate, în frunte fiind soțul ei, actorul Cosma Brașoveanu. Dar vremurile s-au schimbat, devenind mai grăbite pentru cei care știau să trăiască discret-elegant și cu panaș cum a făcut-o, chiar în plină dictatură, Rodica Ojog-Brașoveanu.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1253
Transcrise într-un limbaj simplu, direct, analizele și observațiile lui Vasile Ernu capătă farmecul taifasului. Citind o asemenea carte, ai senzația că stai de vorbă cu un prieten vechi, că poți bea o bere cu el sau poți aprinde oricând o țigară, ceea ce face ca lectura să meargă ușor și să placă. Rețeta este cea a povestașilor și vine dintr-o dublă sursă: educația (de acasă și din școală) și experiențele trăite la intersecția a două culturi, care l-au influențat deopotrivă, învățându-l să scrie accesibil și atractiv, ferindu-se de rigorile și prețiozitățile unui limbaj academic inhibant. Amestec de studiu antropologic, reportaj și proză de idei, Generația canibală este o carte despre fiecare dintre noi. Despre ceea ce am fost și ceea ce am devenit, dar mai ales despre ceea ce ni se poate întâmpla dacă nu vom ști să învățăm din lecțiile trecutului.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 4/2025
E deja limpede că, în Anii romantici, Gabriela Adameșteanu nu urmează cursul cronologiei. Secvenţele rememorate sunt înșiruite prin avansul și întoarcerile operate de memoria involuntară, care lasă loc unor reflecţii, interpretări, exemple sau revizuiri. Dincolo de palierul narativ-documentar (a cărui densitate ar obliga la o expunere mult prea amplă pentru o cronică), paginile din Anii romantici concentrează, captivant, diversitatea memoriei. Atașată stratului individual, dimensiunea neurală e completată de atributele sociale, culturale și politice ale memoriei. Pe lângă acestea, amintirile și modalităţile de preluare în naraţiune sunt irigate de emoţiile resimţite (ceea ce, în studiile de specialitate, este discutat sub sintagma de memorie protetică). De la o emoţie sau alta pleacă Gabriela Adameșteanu: iluzia, speranţa, dezaprobarea, preocuparea, mirarea, afinitatea, devotamentul, prietenia, regretul, întristarea, nostalgia intră, toate, în configuraţia unei identităţi care știe să ia distanţă și să privească (auto)critic. Să își observe, cu relaxare, „mania contrazicerii” și (ceea ce aș îndrăzni să numesc) angajamentul, în accepţia dată de Raymond Aron.
Citeste mai multîn România literară, nr. 16/2025
Amplul demers realizat de Z. Ornea conține șapte secțiuni ample, care abordează următoarele probleme: Democrația și raționalismul sub acuzare, Românism și autohtonism, Noua generație, Extrema dreaptă. Orientări, Legionarismul ca grupare politică și orientare în spiritul public, Problema evreiască, Ideologiile totalitare și literatura. Foarte interesante se dovedesc capitolele în care Z. Ornea urmărește procesul convertirii la extrema dreaptă a unor intelectuali de marcă precum Emil Cioran, Mircea Eliade și Constantin Noica. Alte pagini bine documentate relevă influența pe care profesorul Nae Ionescu a avut-o asupra tinerei generații. Nu sunt lipsite de interes nici paragrafele care urmăresc activitatea lui Nichifor Crainic la o serie de publicații precum Gândirea, Calendarul și Sfarmă Piatră. Aspirând la obiectivitate și bazându-se pe numeroase documente, cartea lui Z. Ornea nu și-a pierdut actualitatea, chiar dacă între timp au apărut numeroase alte studii vizând extrema dreaptă românească și raporturile marilor scriitori români cu ideologia timpului.
Citeste mai multîn revista Luceafărul, nr. 4/2025
Mircea Mihăieș a realizat o carte interesantă, cu multe observații penetrante, rezultatul unei lucrări impecabile de documentare și interpretare. Putem spune că, în România, Corto Maltese a avut noroc.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 4(419)/2025
Ce reuşeşte Andrei Gorzo cu această carte e să vindece lumea tatălui, dereglată prin fascinaţia nefastă pentru o fantasmă pulp fiction, iar îndreptarea se face tot cu unelte literare. Şi el visează să întrupeze un model livresc, acela pe gustul patern, imaginându-şi o reîntâlnire în vis, când ar putea să-i spună celui dispărut: „Uite, am scris şi eu un fel de poveste de spionaj”. Dacă pe tată „literarul” îl plasa într-un raport inadecvat cu realitatea, într-o „încâlceală de umbre”, opţiunea fiului reaşază lumea în matca ei, în urma unui efort de clarificare. Şi astfel, un volum cu o miză atât de personală devine relevant şi ca imagine a griurilor din comunismul românesc, şi ca radiografie a generaţiei formate în anii ’90, în condiţii de precaritate materială şi nesiguranţă, cu părinţi care, din alte motive, au dat şi ei greş în sarcina de a-şi proteja copiii.
Citeste mai multîn Steaua nr. 4/2025
E de prisos să spun că autoarea nu bâjbâie în ceea ce privește stilul, romanul înscriindu-se pe „vocea” primului, ca o continuare organică: fraza curge, minuțios lucrată, fără pedanterii și prețiozități artificiale, semn al îndelungatei activități de traducătoare, eseistă, redactor la radio și editură etc. Firele care se întretaie în acest roman „deșiră” unele mai vechi, la care se adaugă altele noi. Angela Martin are talentul de a scrie un nou roman cu personaje de forță, care te marchează, atât cele principale cât și cele secundare, unele doar pasagere, fiind atât de puternic conturate încât rămân ca niște jaloane ale vremurilor respective. Autoarea păstrează „temperatura” narațiunii pe întreg parcursul, iar problematica ei ne rămâne pe retină mult timp după lectură, prin întâmplările descrise, dincolo de considerațiile naratorului.
Citeste mai multpe booknation.ro
Este povestea familiei extinse a eroului nostru care curge în paralel cu istoria națiunii împletind elemente tragice, comice și suprarealiste într-o alegorie de proporții monumentale. Rushdie ne oferă o plimbare prin primele trei decenii de independență ale Indiei, o plimbare pe care probabil aș fi gustat-o mult mai bine dacă aș fi aprofundat înainte istoria acestei țări și aș fi fost inițiată în conflictele religioase și lingvistice sau în tragediile împărțirii teritoriilor. Este o carte despre schimbare care aduce cu ea atât gustul dulce al victoriei, cât și pe cel amar al eșecului. Este o carte complexă și bogată în detalii ce fac referire la cultura, istoria și religia indiană și a Orientului Mijlociu.
Citeste mai mult