Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în România literară, nr. 7
Alături de Jurnalul fericirii, după cum s-a tot spus, Jurnalul unui jurnalist fără jurnal e una dintre cele mai spectaculoase revelații ale literaturii noastre „de sertar“, o „spovedanie pentru învinși“ în care scriitorul nu ajunge la împăcarea cu sine și cu lumea decât după un îndelungat și chinuitor proces de purificare interioară. Mai pătimaș decât irenicul Steinhardt, care după convertire, însuflețit de puterea proaspătă a credinței, propovăduia iertarea aproapelui și uitarea răului, Sîrbu îmbrățișează etica „ne-uitării“, în acord cu atitudinea justițiară a Monicăi Lovinescu și cu ideea că răul trebuie mai întâi istovit cu armele lui, pentru ca abia după aceea să poată fi învins de puterea binelui.
Citeste mai multîn Dilema
Noua carte a lui Dan Lungu e foarte greu încadrabilă într-un gen anume și ea secondează fericit realizările unui autor care e de mult un reper al prozei românești contemporane. Eseul, documentul, legenda, speculația antropologică, autobiografia și puseurile (inevitabile) de proză pură se îmbină într-un discurs polimorf în volumul Sub gravitația memoriei și el e, cel puțin convențional, unul non-ficțional. De acest ocol ar putea fi responsabilă, cred, calitatea de sociolog a autorului, dar mai ales diversitatea unor preocupări intelectuale de care universitarul și directorul de muzeu literar n-a fost niciodată străin.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 2
Camping este un roman bun nu doar datorită temei sale, prea puțin abordate cu seriozitate, cât mai ales prin calitatea întrebărilor pe care le ridică. „De câte ori într‑o viață se poate reinventa un om singur ?” Ce se pierde și ce se câștigă prin plecarea din țară? Ce înseamnă imigrarea — este ea, oare, o vânzare a sufletului sau șansa autodescoperirii? Romanul Laviniei Braniște este cartea unei generații care a acceptat să plătească prețul și să afle toate acestea de una singură. Cu eroism. Cu modestie. Cu sacrificiu. De fiecare dată, totuși, întoarcerea este cea mai importantă.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 2
Spre deosebire de Transfer, care prindea formă dintr‑o succesiune de episoade precipitate, Salinger și fata cu părul roșcat este un roman alcătuit din segmente ample, care cuprinde (într‑o montură culisantă) dezbaterile purtate în sala 402, fragmente eseistice, epistole trimise pe e‑mail, prelegerea unui profesor indian, conversaţii amoroase ș.a. Încrucișarea discursivă răspunde nevoii de a clădi o punte între spaţii, existenţe și limbaje care vor izbuti să se definească prin relaţionare.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 2
Prin Coborârea în cetate, Simona Antonescu își continuă proiectul de reabilitare a romanului istoric nu prin efecte de recuzită, ci printr‑o schimbare de accent: Istoria mare nu mai e o scenă pe care defilează personaje memorabile, ci o presiune difuză care se infiltrează în viața comunităților, în ritmurile naturii și în filonul psihologic. Titlul e revelator fiindcă refuză triumfalismul: „coborârea” nu e o urcare retorică spre glorie, ci un gest de intrare în straturi, în adâncul mecanismelor fricii și al unei temporalități ce nu se suprapune peste cronologia oficială. (...) Prin documentare migăloasă, rafinament stilistic și intuiție antropologică, Coborârea în cetate este, înainte de toate, romanul mitologiei brașovene, în care gestul central al „coborârii” nu invită la solemnitate, ci la luciditate, la înțelegerea că adevărul se află în rotițele care clămpănesc dincolo de frumusețea vitraliului, acolo unde Istoria devine, inevitabil, viață.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1291
Cu ce rămânem după o lectură palpitantă? Avem și o succintă istorie a poporului tibetan, detalii ale vieții de zi cu zi în mijlocul unei dure existențe pentru supraviețuire în condiții extreme. Și fațetele umane ale unei credințe – budismul – care ne învață că fiecare viețuitoare, mică sau mare, are dreptul la existență. Chinezii au construit o cale ferată de mare viteză la cinci mii de metri înălțime legând Lhasa, capitala mult iubită a tibetanilor, de restul Chinei. Ce va urma nu știe nimeni.
Citeste mai multîn revista Vestul Dramatic, nr. 1(8)/2026
Pentru cei mai tineri dintre noi, sunt lecturi formatoare asupra a ceea ce este cu adevărat esențial în teatru, pagini ce pot pregăti, prin exemple și povești, pentru propria cale, una de o calitate superioară (construită, dacă se poate, cu „rafinament, simplitate, discreție și subtilitate”), ghidată de un ideal, de o „conexiune cu necunoscutul, cu o realitate invizibilă, care există atât deasupra norilor, cât și ascunsă în noi înșine.” Dar punându-se permanent sub semnul întrebării, pentru a ști de ce suntem aici, de ce facem ceea ce facem, și de ce este mai important să ne luptăm și să învingem, în primul rând, demonii interiori. Să apreciem pe deplin darul vieții/să avem curajul și forța să îl celebrăm, să menținem viu focul (ascultându-ne mereu dorința inimii), să căutăm sensuri/Sensul, să nu pierdem din vedere esențialul, să nu ne risipim în lucruri neimportante. (...) Alerți (curioși, interesați) și cu o viziune asupra cosmosului, cu o aspirație spirituală.
Citeste mai multîn revista Sociologie românească, vol. 23, nr. 2
Volumul Secularizarea și camuflările sacrului, semnat de Nicu Gavriluță, constituie o contribuție semnificativă la studiul proceselor de secularizare din România. Autorul s-a remarcat anterior prin analize riguroase dedicate modului în care sacrul operează și se reconfigurează în societățile postmoderne. Originalitatea și relevanța lucrării de față rezidă în abordarea integrată a două dimensiuni ale aceluiași fenomen social — secularizarea și manifestările sacrului — surprinse nu ca realități opuse, ci ca instanțe aflate într-o dinamică relațională complexă. Prin această perspectivă, autorul evidențiază interacțiunile subtile și mecanismele profunde care structurează raportul dintre aceste două planuri, oferind o interpretare nuanțată și teoretic fundamentată a transformărilor contemporane ale religiosului.
Citeste mai multîn revista Contemporanul
Multe pagini din memorialistica limpede, larg accesibilă, a autoarei sunt oarecum colaterale temei obsedante, aceea a profesiei de scriitoare ineluctabile, în părțile a doua și a treia: despre genul ocupației și (ne)cunoașterea vieții „paralele” a familiei (extinse). Nu e un bilanț, spune, se deduce că e o radiografie auto‑bio‑bibliografică. Cu tentă simili‑testamentară, pariul său aici e de‑ficționalizarea memoriilor, a memoriei, pe cât de adânc (s‑) a putut.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 1/2026
Blaga. În căutarea numelor, apărut în seria de Biografii romanţate de la Polirom (în 2025), nu este, totuşi, o simplă biografie romanţată. Cred că Florinei Ilis i-ar fi şi greu să scrie într-un stil prea lejer. Dar poveştile amoroase, etalarea „Muzelor” (într-un discurs narativ nescutit uneori de ironie) asigură atractivitatea şi din acest punct de vedere, al speciei biografiei romanţate. Biografia romanescă a lui Blaga se construieşte însă specular, cu ajutorul unor oglinzi textuale diverse, mai mult sau mai puţin fidele: în primul rând, materiale de istorie literară, corespondenţă şi jurnale sau memorii ale apropiaţilor, documente de urmărire informativă din arhiva Securităţii; apoi, opera propriu-zisă (poezie, proză, dramaturgie, filosofie, traduceri); şi, nu în ultimul rând, volume de critică şi istorie literară, de exegeză dedicată creaţiei lui Blaga. De pildă, una dintre aceste oglinzi halucinante, care relevă foarte bine amestecul de documental şi ficţional, melanjul de gravitate şi de parodie postmodernistă, este Faust-ul lui Goethe (tradus în româneşte de Blaga). De altfel, romanul, scris la persoana a III-a, în care naratorul se adresează direct cititorilor, îşi expune la final şi bibliografia. De aceea, Blaga. În căutarea numelor pare mai degrabă o metaficţiune biografistă, ca şi Vieţile paralele, dar de mai mică anvergură.
Citeste mai mult