(…) volumul Florinei Ilis construiește o jumătate de personaj plauzibil, emoționant – de exemplu, în marea scenă a balului vieții sale, când defilează diferite personaje cu care s-a intersectat de-a lungul timpului, când altele vor să intre la bal (cum ar fi Corneliu Zelea-Codreanu și ciracii săi), dar nu sunt acceptate. Cealaltă jumătate, cea vizibilă, se supune convenționalismului reductiv în care se poate regăsi, la un moment dat, o parte din marele public.
