în România literară, nr. 42

Proza lui Dan Coman din Ce preferi? nu se lasă prinsă în tiparele clasice ale narațiunii cu început, mijloc și sfârșit, ci propune o scriitură fragmentară, în care stările, reflecțiile și momentele de viață decupate capătă valoare în sine. Personajele sunt mai degrabă conștiințe interioare decât actanți ai unor intrigi, iar timpul rămâne fluid, pendulând între amintire, vis și prezent. Această formulă, recognoscibilă și în alte texte douămiiste, devine la Dan Coman un adevărat „jurnal al prezentului”, unul în care realitatea imediată, precaritatea socială și intimitatea confesivă se întrețes cu o poezie discretă. În comparație cu alți prozatori ai generației sale, Dan Coman se distinge prin felul în care banalul și marginalul se transfigurează în literatură fără a-și pierde asprimea, păstrînd mereu un echilibru fragil între autenticitate și lirism.