Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Matca literară
Aplecarea lui Cosmin Perța pentru destine ieșite din anonimat, pentru tipuri umane aflat la periferia societății sau chiar în afara ei este continuată și upgradată în cel mai recent roman. Un mafiot pensionat, un profesor între două vârste plin de ranchiune, un corporatist cu talente de James Bond și fiica unui ministru corupt urcă împreună într-un carusel al nebuniei, care se învârtește tot mai repede. O lume crudă și neiertătoare, în care povara trecutului atârnă mai greu decât dorința de a schimba ceva. Interlopi bucureșteni, mafioți sicilieni, o veterinară care își hrănește câinii cu carnea victimelor, agenți ruși, o asasină fără scrupule, mercenari din Ucraina, toți își urmăresc interesele, prinși în drame existențiale proprii, fără să știe că sunt musculițe încurcate în aceeași pânză de paianjen, iar destinul vrea să îi aducă împreună.
Citeste mai multîn Matca literară
Romanul se ocupă (tot) de tranziția postcomunistă din România, cometă ce încă ne traversează cerul, târând după ea o trenă de sărăcie, corupție, violență și alienare. Construcția epică gravitează în jurul unui erou atipic. Dotat cu o putere neobișnuită și cu darul (sau handicapul) de a fi insensibil la durere, Samson își duce existența ca pe o luptă, la propriu, cu pauze de respiro în care i se îngăduie să își conștientizeze destinul ingrat și să sufere – armura lui fizică nefiind dublată de una sufletească, ci dimpotrivă. Samson are o vulnerabilitate care îl umanizează chiar mai mult decât ar trebui (pentru binele lui).
Citeste mai multîn Matca literară
Limbajul este savuros, iar tipurile umane memorabil creionate. Tocmai fiindcă se iau în serios, protagoniștii acestei tragicomedii cad adesea în umor involuntar, orășenii fiind la concurență cu localnicii neaoși, ce par coborâți de-a dreptul de pe Columna lui Traian. Însă tema rămâne gravă și actuală. În condițiile unei tranziții în care birocrația și corupția sunt atotprezente, ar putea fi vorba nu doar de dispariția unei comunități, ci de cea a satului românesc, ale cărui valori nu își găsesc locul în societatea globalistă care, în loc de Zalmoxis, se închină la zeul mercantilismului.
Citeste mai multîn Matca literară
Considerat de unii critici un SF cu motive steampunk, acest ultim volum al trilogiei (unde romanele nu apar în ordinea apariției, ci într-una narativă) inversează perspectiva: coșmarul devine realitate, iar lumea normală un vis, o amintire, un tărâm inaccesibil. Lumea-închisoare, secolul din trecut unde protagonistul călătorește în timp, diavolul și personajul carismatic care este fata dracului – urcă pe scena unei realități alternative, posibile, terifiante, fiecare jucându-și rolul într-o piesă absurdă despre ratare, nefericire, inutilitate. Mai există speranță?
Citeste mai multîn Matca literară
Al doilea volum al trilogiei, o distopie cu inserții horror, reprezintă încercarea lui Teofil, eroul-sihastru, de a ieși din exilul autoimpus și a se reconecta la umanitate. N-o face pentru că vrea, ci pentru că trebuie. Asemenea îngerului din Vechiul Testament, încearcă să salveze doi copii, soră și frate, nu din Sodoma, ci dintr-un orășel de munte transilvan ai cărui locuitori se pomenesc prinși în mijlocul unui conflict dement – ca toate războaiele, nu? Tensiunea așteptării locuitorilor aflați în asediu are un crescendo aproape insuportabil, ca în Deșertul tătarilor de Dino Buzzati. Iar finalul, imprevizibil și spectaculos, dă totul peste cap și îi lasă fără suflare – la propriu.
Citeste mai multîn Matca literară
Romanul seamănă cu o spovedanie lucidă despre alienare și căutarea sinelui într-o lume aflată la răscruce. E un refuz de a trăi după reguli impuse de alții: „Mă mișc în interiorul bolii mele ca în interiorul unei mame, mi-e bine, mi-e cald, e vâscos, mă hrănește și uneori răzbat de afară mici zgomote, însă nimic care să mă poată deranja cu adevărat”. Povestea, cu tente mistice, dar și filosofice, are simplitatea marilor destine a căror aventură se desfășoară în interior.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1285
Judicios calculată-n proporții, cartea, alcătuită din trei secțiuni, fiecare însoțită de aparate de note, se aranjează nu după un criteriu strict cronologic, ci mai degrabă după unul ce ține de o ordine interioară, așa încât senzația de circularitate și de permutabilitate a părților, de ritm firesc al gândurilor, cu cadențele lor când lente, când accelerate, ne însoțește pe tot parcursul lecturii. Ce merită pus în exergă încă de la început este complexitatea problematică a volumului. Autoarea tratează teme majore, precum istoria personală și istoria literară, ambele modelate de capriciile politicului, condiția de scriitoare, feminitatea și feminismul. Sunt prezente aici modele auctoriale și umane, portrete și analize, afinități și rezerve, mărturisiri, gestația unor proze, geneza unor personaje. Dincolo de incontestabilul merit de „arheologie culturală“ și de inerentul autoportret, remarcabile mi se par ritmul narativ bine strunit, echilibrul dintre implicare și detașare, dintre luciditatea observației și mobilitatea la conștiința celuilalt.
Citeste mai multpe contributors.ro
Volum cu un titlu îndrăzneț ce ar putea stârni reacții de respingere, chiar de revoltă din partea feministelor agresive de astăzi. Care s-ar mai putea scandaliza și citind că autoarea lui mărturisește că, odată depășită etapa fugii de literatură, odată dând curs îndemnului scrie! a nutrit constant dorința de a fi scriitor, nu scriitoare. (...) întreaga carte înseamnă pentru Gabriela Adameșteanu un prilej și de rememorare a unor episoade din propria existență, dar, în principal, de evocare critică a unor lumi. Lumea comunistă și cea post-revoluționară. Cu bunele și relele lor. De aici și valoarea documentară a volumului.
Citeste mai multîn revista Familia
Încă de la începutul deosebit de puternic, marcat de o scenă memorabilă de acțiune, dublată de revelarea dramei personale, cauzate de boală și sechelele ei, cartea știe să-și țină cititorul captiv, stârnindu-i curiozitatea prin acțiune și oferindu-i scene autentice de introspecție. (...) prin scriitură, prin tehnicile de a doza acțiunea, prin jocul cu planurile și prin construcția personajelor, Vreau să aud numai de bine rămâne o carte remarcabilă. Și memorabilă.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 11
Saou Ichikawa oferă (...) o perspectivă emoţionantă, particulară asupra naturii umane şi asupra autoestimaţiei, singurul mod de valorizare a vieţii în ecuaţia în care se aşază elementele autoestimative. Dinamitarea tabuurilor prin explorarea psihologică este un mod de experimentare prin literatură, ceea ce a şi asigurat succesul romanului Cocoşata.
Citeste mai mult