Editura Polirom la FICT (Festivalul Internațional de Carte Transilvania), ediția 2026
Editura Polirom participă, în perioada 23-27 septembrie 2026, la cea de-a XII-a ediție a Festivalului Internațional de Carte Transilvania (FICT), desfășurată în Piața Unirii din Cluj-Napoca. La standul Editurii Polirom, vizitatorii vor găsi peste 1.000 de titluri, noutăți și reduceri de până la 70%.
Citeste mai multÎn revista Orizont, nr. 9 (2026)
Dacă cineva care nu cunoaște deloc opera Gabrielei Adameșteanu m-ar întreba ce să citească pentru a se familiariza cu scrisul ei, acum, după ce am terminat Vremuri fără răbdare, i-aș recomanda fără să ezit acest volum, recent apărut la editura Polirom. Nu doar pentru că e într-o anume măsură o antologie, o introducere în universul ficțional și în tematicile care revin în romanele scriitoarei, ci și pentru că e laboratorul în care se exersează și se dezvăluie manierele diferite de a scrie, de a compune microlumi, de a face prezente personaje și a le da contur verosimil.
Citeste mai multÎn revista Orizont, nr. 9 (2026)
Nucleul dur rămâne talentul literar al autorului și capacitatea de a exploata posibilitățile limbii pentru a restitui o formă de coerență unei lumi ce pare hotărâtă s-o piardă. A ține rațiunea în gura șarpelui înseamnă a refuza să-i dai drumul chiar după ce colții au străpuns carnea.
Citeste mai multÎn Steaua nr. 7/2026
Paginile lui Filip Florian au aromă și zvîc, au cadență și o precis cîntărită orchestrație a repetițiilor, a sonorităților și contrapunctelor.Modelul după care se construiește textul său este unul turbionar, pornește de la un declanșator care poate fi o amintire, o senzație, o informație, o descriere... Romanul de acum îl reconfirmă ca autor. A rămas același stilist de excepție care se citește cu maximă plăcere, dar caută în continuare un punct de greutate care să scoată narațiunea de sub media cotidianului.
Citeste mai multîn revista 22 (septembrie 2026)
Aproape totul este invers în acest scurt roman față de majoritatea romanelor care apar în zilele noastre: structura realității, personajele, stilul. Scris la persoana I, romanul șochează, dar fără a-l îndepărta pe cititor, ci dimpotrivă, captându-l tocmai prin insolit. (...) Parohia creează un univers înfricoșător, dar fascinant. Iar talentul liric al autorului face dovada unei capacități creatoare care preia ceva din poezie, dar nu rămâne la nivelul ei.
Citeste mai multîn România literară, nr. 26 2026
Mircea Mihăieș nu doar că se reinventează, dar și depășește granițele criticii, creând un nou gen de hermeneutică, a vieții și a operei deopotrivă. Și o face pornind de la o autoare nu neapărat în vogă astăzi, cu o biografie tumultuoasă și cu o operă complicată, care, deși adesea imitată, nu a întrunit neapărat unanimitatea...
Citeste mai multÎn Cațavencii nr.37 (780)/ 2026
Seducătoare pe alocuri, tot timpul interesantă, chiar și cînd nu ești de acord cu ideile autorului, Marele adevăr…, cu punctele sale de suspensie din final, vrea să ne convingă de un lucru: că nimic din ceea ce s-a întîmplat în istoria omenirii nu era obligatoriu să aibă loc, inclusiv capitalismul.
Citeste mai multÎn Cațavencii nr. 32/ 2026
Din carte, aflăm ce s-a întîmplat prin oribilele subsoluri din Gaza: umilințe, bătăi, abuzuri fizice și psihice, înfometare, amenințarea permanentă cu moartea, izolarea copleșitoare. Refuzul de a ceda. Dar și speranța că toate se vor sfîrși cu bine într-o bună zi, care chiar a venit. Trecînd peste pierderea celor dragi, Eli Sharabi are puterea să depună mărturie pentru toți cei din neamul său. Prima mărturie a unui ostatic devine un cap de acuzare împotriva terorismului. Cartea lui Eli Sharabi, altminteri un cuminte economist și șef de serviciu financiar, devine bestseller în Israel și obține Premiul National Jewish Book
Citeste mai multîn Observator cultural nr. 1321
Volumul este o ediție de texte cu statut și destinatari foarte diferiți, care au într-un fel sau altul legătură cu România. Cercetînd arhive instituționale, dar și arhiva familiei Dupront, Ștefan Lemny a reunit documente inedite, dar și publicate, în nume propriu sau cu pseudonim, alocuțiuni la diferite evenimente, dar și note personale, precum cele scrise de Dupront în zilele Rebeliunii legionare din 1941 sau după revenirea în România, în 1959. Conține, de asemenea, o valoroasă corespondență cu figuri intelectuale cărora Dupront le-a influențat destinele: Emil Cioran, Mircea Eliade și Eugen Ionescu. Un amplu și documentat studiu introductiv reface istoria legăturilor lui Dupront cu România, începînd din anii tinereții, cînd tînărul normalian de 27 de ani era recomandat de istoricul de artă Henri Focillon pentru funcția de director al Institutului Francez, și pe parcursul întregii cariere a acestuia, care l-a dus nu doar în avangarda istoriografiei franceze, ci și în poziția de președinte al Universității Paris IV – Sorbona în anii 1970.
Citeste mai mult