în Epithet, 20 martie 2025
Un roman-simbol despre criza identității scriitorului, despre confuzia dintre realitate și ficțiune și despre auto descoperire. Ce rămâi, tu însuți, atunci când propriile amintiri se dovedesc a fi fantasme? Ce te mai definește, când propriile acțiuni nu s-au întâmplat decât în mintea ta?
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Primele pagini din Camping conturează rapid o atmosferă de introspecție și melancolie, cu un ton cald și subtil ironic. (…) Paginile stau sub semnul unei melancolii reținute, dar sunt pline de observații subtile – despre vârstă, memorie, limbă și înstrăinare. Sunt abordate încă de la început temele exilului interior, ale identității lingvistice și ale incertitudinii legate de apartenență și adaptare. Textul suprinde dificultatea de a te integra într-o altă cultură, de a trăi într-o altă limbă pe care nu ți-o poți însuși, limbajul fiind unul dintre semnele dezrădăcinării.
Citeste mai multîn România literară, nr. 26/2025
Căderea cortinei nu este un roman eseistic, ci unul dialogal, cu un stil neutru și „accesibil”. Totuși, cititorul poate afla, chiar mai bine decât din cercetările istoriografice propriu-zise (destul de rare, în paranteză fie spus, istoricii occidentali rămân prizonierii simpatiilor de extremă stângă), cum a funcționat caracatița mondială a comunismului.
Citeste mai mult
Dosarul de Securitate al Hertei Müller de Valentina Glajar: lansare de carte la Sibiu
Miercuri, 2 iulie, ora 18.00, la Librăria Humanitas „Constantin Noica” Sibiu (Nicolae Bălcescu 16), va avea loc lansarea volumului Dosarul de Securitate al Hertei Müller. O poveste din arhive despre supravegherea din România comunistă de Valentina Glajar, publicat în colecția „Studii românești” a editurii Polirom, cuvânt înainte de Alison Lewis, traducere de Alina Pavelescu.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Titlul cărții lui Michel Bussi este în sine o metaforă. Uneori, prin lectură neadecvată, ucizi o carte sau un personaj. Desigur, problema apare și în cazul autorilor care, din lipsă de inspirație, elimină un personaj, adaugă episoade în exces, nu se raportează ingenios la un hipotext genial. În mare măsură, raportarea la hipotext este în acest caz corectă, chiar provocatoare. Cod 612. Cine l-a ucis pe Micul Prinţ? rămâne o carte a întrebărilor, răspunsurile sunt personale, cum personală este și lectura, un proces pe cât de subtil, pe atât de interesant prin felul în care verifică diverse componente ale structurilor noastre lăuntrice.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1260
Departe de a fi doar un element de atmosferă, în Orașul și zidurile sale incerte muzica este un element narativ și simbolic esențial. Prin muzică se reflectă complexitatea și profunzimea lumii interioare a personajelor, fiind o modalitate de a comunica, de a evada și de a explora sensuri ascunse ale existenței. Muzica își depășește rolul său pur estetic și devine un limbaj simbolic, un mod de a exprima ceea ce nu poate fi spus prin cuvinte, iar arta devine o cale de a accesa și de a înțelege realitățile lăuntrice ale personajelor și ale lumii în care trăiesc.
Citeste mai multîn revista Ateneu, nr. 670
Moștenirea lui Titu Maiorescu nu se va fi încheiat! – adevăr susținut implicit și de noul docu-roman scris de Adrian Jicu, Maiorescu. Confesiunile unui stoic, apărut în colecția de succes Biografii romanțate a Editurii Polirom. O carte care face un dublu serviciu, deopotrivă „subiectului aflat sub lupă”, cât și cititorului de acum care, cel mai probabil, avea nevoie de un alt unghi ori de alte filtre pentru a-l simți pe Maiorescu mai... credibil, mai aproape.
Citeste mai multîn revista Ateneu, nr. 670
Dublu autoportret nu este o carte comodă, ușoară. Dar este una necesară. Pentru că doar asumând ceea ce am trăit putem înțelege ceea ce trăim. Și poate, într-o zi, chiar și ce ne așteaptă. Este o poveste personală care ar putea lumina o parte din întunericul acelor zile din decembrie 1989. Este povestea unui singur om, care și-a pierdut și și-a regăsit umbra.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 6
Maiorescu. Confesiunile unui stoic e mai mult decât o simplă biografie romanțată. Cititorul se confruntă, în definitiv, cu re-umanizarea unui mit fondator. Adrian Jicu arată că, odată coborât de pe piedestal și plasat în intimitatea spovedaniei, Maiorescu e încă viu, contradictoriu, provocator de prezent.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 6
Prin scrupulozitatea verificărilor, prin luciditatea cu care evită mitologizarea victimei și demonizarea facilă a delatorilor, Dosarul de Securitate al Hertei Müller se impune ca reper pentru orice studiu viitor despre arhivele fricii. Glajar nu oferă un verdict, ci o metodă: să citim dosarele ca pe texte deschise, care solicită permanent recitirea. În epoca post-adevărului, lecția este esențială. Recomandat nu doar istoricului literar, ci și cititorului interesat de anatomia puterii, volumul transformă documentul brut într-o literatură critică: o „poveste de dosar” care, odată spusă, continuă să ne interpeleze propriile umbre.
Citeste mai mult