Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Orizont, nr. 1 (1713)
Ruxandra Cesereanu își confirmă statutul de scriitoare ce împinge limitele textului și transformă realitatea în ficțiune dureros de recognoscibilă, propune un inventar de răni și trage un semnal de alarmă: doar confruntându-ne cu propriile noastre „gunoaie”, doar plecând urechea la glasul celor care mai cred în vindecare, putem găsi forța de a merge mai departe și de a ne redresa din punct de vedere identitar. Prin sarcasmul mușcător și luciditatea critică, romanul ne amintește că, înainte de orice, literatura rămâne un spațiu al dreptății – chiar și atunci când totul pare pierdut sub valurile de manipulare și deznădejde. Regii gunoaielor e romanul timpului nostru.
Citeste mai multpe citestema.ro
Mi-a plăcut foarte mult felul în care Martin caută un ritm în zilele sale şi paralela cu valurile: uneori, apa vine mai cu furie, alteori mai calm, iar distanţa dintre valuri este inegală. Faptul că valurile nu vin la mal în mod egal, cu precizie cazonă, atrage o semnificaţie pentru fiecare zi. Nici zilele nu sunt la fel, nici ele nu se închid în aceeaşi formă, după cum nici toate vieţile nu se termină la fel.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 1 (1713)
Cu toate că se inserează între granițele temporale primului roman (Valentina, 2023) al planificatei trilogii arădene, Cartea lui Cezar al doamnei Angela Martin (editura Polirom, 2024) aduce importante puncte de diferență. Coordonatele textului, geografia, cronologia și accentele se modifică. Privirea auctorială părăsește decorul ardelenesc al jumătății de secol trecut, și translează, ca să ne descopere Bucureștiul, Parisul, Nancy în preajma evenimentelor de la sfârșitul decadei șapte (Primăvara de la Praga, revoltele de la Paris), strategie care îmbracă Bildungsroman-ul lui Cezar Grozescu într-o copertă politică. Tensiunea narativă se obține, și în această lucrare, prin ciocnirea unor planuri opuse, care, odată plecate, ca fisură ontologică, din psihologia personajului principal, se transformă într-o altfel de Cortină de fier și scindează toate straturile narative. Cu o frumoasă, recognoscibilă caligrafie, romanciera ne înfățișează bătălia interioară a tânărului medicinist, între Lumea Veche, infantil-familială, topos-ul static al „lucrurilor mărunte”, aducătoare de „mulțumire” sufletească, și (minunata) Lume Nouă a studenției, Capitalei, dar și a dictaturii, care îl încercuie și îi aduc trezirea la realitatea socială, iubirea romantică, dar și intrarea în zodia marilor incertitudini profesionale.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 1 (1713)
Mi s-a părut util să citesc despre cât se mai păstrează din cercetările lui Eliade privitoare la mituri, concomitent cu investigarea trecutului său legionar din Secrete, minciuni și consecințe: trecutul ascuns al unui mare savant și asasinarea discipolului său (Polirom, 2024), studiu tradus de Sorana Lupu în același an cu publicarea ediției în limba engleză. (…) După ce s-a retras din învățământ, Bruce Lincoln a învățat limba română ca să poată studia toată publicistica lui Eliade și documentele privitoare la raporturile sale cu mișcarea legionară, pe care a refuzat consecvent să le clarifice. Lincoln prezintă istoria și specificul extremei drepte românești, pretențiile mesianice ale lui Zelea Codreanu și rolul jucat în legitimarea Legiunii de intelectualii din jurul lui Nae Ionescu, apoi cercetează, organizându-le minuțios în tabele, afirmațiile lui Eliade din presa vremii și le confruntă cu însemnările eufemizante și retractările neconvingătoare din jurnale, scrisori și interviuri.
Citeste mai multîn Viața Românească, nr. 1/2025
Ca și Cartea șoaptelor, Dublu autoportret este un strigăt șoptit de revoltă, înțelegere și iertare, fără a renunța la dreptul la memorie – omul are dreptul la memorie așa cum are dreptul la umbră sau la oglindă, odată ce i s-a dăruit ființarea. În ambele cărți, autorul abordează un subiect generic – comun marii istorii și micii istorii – este vorba despre o rupere ontologică, inclusiv a timpului(amintesc atât de intens poetica imagine a timpului care este rupt asemenea unei crengi rupte pe genunchi) rezonând, până la cele mai fine fibre ale ființei umane, în individul concret, prins în urzeala aleatorie a istoriei mari, de aceea, scriitura ambelor cărți este de tipul reflecției afective, iar stilul este, în ambele cazuri, unul de un tragism empatic.
Citeste mai multîn Cațavencii
Florin Duțu știe să-ți dea impresia că-i cunoști personajele de undeva din viață. Că le-ai întâlnit sau că ai auzit de cineva ca ele. În cartea lui apar meșterul priceput și inspirat care te uimește cu obiectele unicat pe care le fabrică, elevul silitor, tocilarul, care-și ajută colegele să scape de repetenție, dar nu e în stare să se apropie sentimental de ele, unchiul priceput la toate, inclusiv la tratamente medicale, pe care le aplică folosind patentul sau furtunul irigatorului, tipul care dă glas opiniei publice trimițând scrisori la autorități, farsorul justițiar sau femeia care tot ascunde prin casă banii economisiți, până uită unde i-a pitit. Cum scrie la carte, autorul construiește tipuri sau, cum se zicea în secolul al XIX-lea, fiziologii, dar urmărește trăsăturile care le disting în seria din care fac parte. Ciudați care au normalitatea lor. Clasicismul ajuns la vârsta realismului, într-un joc de-a naivitatea auctorială.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
A fost un an bun și pentru colecția Biografii romanțate a editurii Polirom, cu câteva intrări speciale, precum Anton Pann. Până când nu te iubeam de Cosmin Ciotloș, o carte ce nu-și propune să reconstituie pur și simplu viața lui Anton Pann, ci desfășoară o întreagă anchetă detectivistică și livrescă ce are în centru tocmai statutul de creator al celebrului poet și culegător din zorii modernității culturii române.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
O distopie aparte construiește Mihai Șteț în Cărțile (Editura Polirom), o lume în care oamenii sunt infectați cu un soi de virus care-i face obsedați de cărți.
Citeste mai multpe blog.carturesti.ro
Complicațiile relațiilor moderne, în care bagajul emoțional al fiecăruia devine o problemă de cuplu, sunt abordate frontal în La fel ca mine (Editura Polirom) de Denisa Ștefan, o carte ce-și propune să facă și un portret al generației celor născuți la mijlocul anilor ’90, cu o dimensiune progresistă pe care nu prea o întâlnim în mainstreamul prozei contemporane.
Citeste mai multîn România literară, nr. 1-2/2025
Avem prin acest roman, cuceritor nu prin „subtilitățile erudiției”, cum ne avertizează chiar autorul, ci prin modul cel mai firesc și simplitatea dată de înțelegerea profundă a lucrurilor, o filă de istorie și, totodată, o pildă tulburătoare despre valoarea prieteniei, mai ales în vremuri de restriște. (…) Ca în toate romanele sale, Makine dezvoltă și în Prietenul armean acea naturalețe care vine din profunzimea sentimentelor umane, dintr-o înțelegere firească a lucrurilor. Reflecțiile sale sunt îmbrăcate în cuvinte simple, luminate de acea capacitate de a aduna gândurile în rosturi clare, dar și pline de emoție și visare, precum simbolicul zbor al „păsărilor călătoare”, văzut de cei doi copii printre gratiile ferestruicii unei închisori, ca un semn că năzuința libertății nu poate fi niciodată înfrântă.
Citeste mai mult