Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
LaPunkt
Există un ţinut Lovecraft, după cum există un domeniu Arnheim ivit din materia imaginaţiei lui Poe. Iar în acest ţinut pe care H. P. Lovecraft îl construieşte din coşmarurile sale o vechime neliniştitoare urcă spre suprafaţa lumii, parcă spre a avertiza omenirea că sfârşitul ei este atât de aproape. Creator de mituri şi visător din New England, Lovecraft intră în literatura secolului XX pe urmele unui romantism tenebros, pentru a deschide un drum ce duce spre fantasy şi horror, până la textele lui Stephen King.
Citeste mai multÎn România literară, nr 27/2026
„Astfel alcătuit, printr-o dublă tramă care se derulează în fragmente juxtapuse în pofida ecartului istoric considerabil și a aparentei lipse de legătură între cele două povești, «Hemiptera» devine treptat un roman total (...) Astfel realizat, romanul «Hemiptera» își fructifică simultan toate palierele și simbolurile, unind istoria personală a naratoarei cu marea istorie și timpul fluxului interior cu cel, misterios și deloc liniar, al lumii. Prin el, Andreea Răsuceanu se impune în primul eșalon al prozei românești de azi.”
Citeste mai multÎn Cațavencii
Cine se așteaptă ca Persanele să fie o cronică neagră despre supraviețuire și exil a greșit cartea. Poveștile din romanul lui Sanam Mahloudji sînt spuse cu umor și cu optimismul celor ce s-au încăpățînat să spere că regimul terorist al ayatollah-ului nu va ține mult, iar Persia adevărată, rebotezată Iran, se va întoarce în apele ei din totdeauna.
Citeste mai multÎn revista Vatra
Dacă luăm prima narațiune drept cheie de lectură, și nu cred că e greșit să o facem, plecăm de la premisa că naratoarea nu construiește personaje sau povești, ci le locuiește. Avem în față un volum care propune diverse trepte de identificare declanșate de cele mai neașteptate asocieri, cum ar fi interacțiunea dintre o caracatiță și un documentarist („Întreaga dinamică a relației lor îi evoca o senzație familiară (p. 51) / „Într-un mod ciudat, viețile noastre se reflectau reciproc” (p.52)) sau întreaga serie de „înfrățiri” cu diverse specii de păsări din povestea care dă numele volumului, un mic bestiar al zborului.
Citeste mai mult
În Dilema, nr. 120
Noul roman al lui Teodorovici pare, la prima vedere, o abordare tăioasă despre intoleranță, fanatism, rasism și stratificare socială, proiectate narativ într-o comunitate rurală din nordul României, în perioada comunistă. Reverberațiile, însă, sînt paradigmatice, adică vin dinspre anii 1970-1980 românești înspre orice fel de prezent, indiferent de cronologie sau geografie. Avem de-a face cu o poveste dramatică despre copilărie și pierderea inocenței, despre confruntarea dintre lumea „celor mari” și lumea „celor mici”, despre omniprezența pernicioasă a unui stat care amplifică marginalizarea celor deja marginalizați, despre conflictul etern dintre „ce se crede” și „ce este”, dintre adevărul salvator și minciuna manipulatoare.
Citeste mai multÎn Revista Orizont
În Hemiptera, Andreea Răsuceanu scrie unele dintre cele mai percutante pagini din literatura română contemporană despre felul în care trecutul își refuză condiția. Acesta respinge închistarea în arhive ori în poveștile de familie și se impune în manieră perfidă, sub forma unui miros vag recognoscibil, a unor zgomote familiare, a unei dureri tăinuite la marginea uitării și a obiectelor lăsate în urmă de stăpânii defuncți. De aceea, romanul de față nu trebuie citit doar ca o nouă piesă din mitologia literară a Bucureștiului, deși este și asta, nici doar ca roman al ciumei lui Caragea, deși paginile istorice sunt printre cele mai puternice din carte. Miza lui mai subtilă stă în transformarea timpului în materie perceptibilă. Pentru Andreea Răsuceanu, memoria devine materială și capătă corporalitate. Hemiptera propune încă din deschidere o gra‑ matică a dezastrului discret.(...) Puține romane recente au știut să spună atât de convingător că sfârșitul vine ca o depunere lentă a straturilor existenței. Hemiptera este romanul unei lumi care supraviețuiește fără să se vindece, o lume în care trecutul rămâne o absență mereu prezentă, ca o lumină întârziată venită de la o stea moartă.
Citeste mai multÎn Revista Apostrof, nr. 6
Simplu la prima vedere, ascuns parcă sub modestia termenilor, acesta redă, în fapt, o sugestie puternică, derivată din chiar experienţa ecleziastică, de preot devotat, a autorului: proximităţi trimiţând, firesc, înspre prezenţa empatică a aproapelui, vieţuirea alături de şi pentru semeni (într-o înţelegere inclusiv christică), şi totodată înspre o aşezare de ordin intelectiv şi spiritual, prin situarea în preajma diverselor personalităţi evocate, a lecturilor multiple şi diversificate sau a faptelor, întâmplărilor pe care le prezintă; mărturisiri, cu reprezentarea a chiar condiţiei confesive pe care o presupune un astfel de tip de scriere, cu redarea deschisă a gândurilor, a reflecţiilor, a convingerilor, a bucuriilor şi a neliniştilor puse, prin intermediul conţinuturilor, în faţa cititorului, odată cu un acelaşi substrat existenţial pe care îl poartă cu sine practica preoţească a autorului. Proximităţi şi mărturisiri este cu adevărat o carte exemplară, desfăşurată cu imaginea şi moştenirea spirituală a lui Steinhardt mereu alături.
Citeste mai multÎn Revista Orizont, nr. 6
O descopăr acum pe autoare, la a doua carte – Placebo (Editura Polirom, 2026), tot un volum de proză scurtă –, surprins de eficiența stilului ei minimalist, de umorul discret și de peripețiile deșucheate. Adriana Neagoe trăiește în Statele Unite, la Boston. A emigrat în 1990, și nu știu în ce măsură a rămas în contact cu fenomenele literare românești din ultimele decenii. Povestirile ei au o energie tinerească și un tempo la zi, păstrând totodată atmosfera ficțiunilor de la finele anilor ’80, începutul anilor ’90. (...) Cu siguranță, emigrarea Adrianei Neagoe a lipsit lumea noastră medicală de un profesionist dedicat, dar, prin întoarcerea ei spre literatură, proza românească a câștigat o scriitoare în al cărei stil realismul de sorginte nord‑americană și dulce‑amarul fatalism autohton sunt strunite de o sensibilitate strict personală.
Citeste mai multÎn Revista Steaua
Andreea Răsuceanu tocmai a publicat un roman excelent care o îndepărtează de trilogia recent încheiată, cea care o adusese în prim-planul receptării noastre critice, un roman care o propulsează printre autorii români de vîrf ai momentului prin originalitate, curaj, profunzime și stil (...) Romanul Andreei Răsuceanu este o performanță notabilă din partea unui autor care se bucura deja de multe laude. Se așază cu grație pe raftul din față al prozei de azi și își așteaptă, spre dialog, cititorii.
Citeste mai mult