Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Cațavencii
Impresia de autenticitate e copleșitoare, sporită și de capitolele Români în Spania cu mesajele lor intracomunitare de pe net, care apar printre poveștile locuitorilor campingului de la malul mării unde s-a stabilit Sofia, într-o rulotă prăpădită alături de mulți alții, din toată Europa, unii în vacanță, cu autorulote pricopsite, cei mai mulți eșuați acolo pentru totdeauna, ca în Azilul de noapte al lui Gorki. Sofia, care lucrează în camping, e una dintre cei ce se întorc de unde au venit. Ajunsă la vârsta pensiei, românca nu s-a acomodat până la capăt acolo și vorbește tot prost spaniola. Dar după douăzeci de ani în diaspora, când o dă pe românește, Sofia amestecă în ce spune cuvinte din țara de unde urmează să plece, în această poveste memorabilă despre oameni care nu mai sunt nicăieri acasă.
Citeste mai multpe contributors.ro
La fel ca întreaga mea generație, am fost absolut convins că vina, întreagă și totală, aparține numai și numai regimului comunist, în varianta lui locală („național-comunism”, cum i s-a spus ulterior). Dar, după lectura volumului În căutarea românului perfect. Specific național, degenerare rasială și selecție socială în România modernă, de Marius Turda (editura Polirom, 2024), convingerea mi s-a făcut țăndări. Pur și simplu, boala care a dus la tripleta „origine sănătoasă – decreței – orfelinatele groazei” e mult mai veche decât național-comunismul. Autorul îi plasează începuturile în a doua parte a secolului XIX, dar mai importantă decât cronologia îmi pare natura acestei boli: crearea statului național a implicat crearea unei rase. Sună teribil? Chiar este. Intelectualii s-au crezut îndreptățiți să ofere tânărului stat o rasă pură de oameni, de ființe umane, numite „români”. Acești români nu existau încă, așa că trebuiau creați, făcuți, fabricați din ceva. Acel ceva trebuia întâi găsit, apoi prelucrat până la obținerea produsului finit, pe care îl aflăm încă din titlu: românul perfect.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1251
Nu știu dacă voi ajunge vreodată prin acele ținuturi – numai când citești de una, alta îți vine să mai pui ceva pe spate, aud vocea bunicii mele… –, dar mi-a făcut o mare plăcere să descopăr o oază de umanitate în mijlocul unui imperiu al zăpezilor și frigului. De crapă pietrele. Al bucuriei de a fi. O lecție despre cum trebuie să ne bucurăm de orice clipă de viață. Dincolo de mărirea pensiilor și noile reglementări legate de consumul de energie electrică.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1251
Barrett rămâne fidel unui stil narativ direct și realist, care este prezent și în proza scurtă care l-a consacrat, dar dovedește o capacitate mare de a reda complexitatea relațiilor interumane și a atmosferei claustrofobe din Ballina, acolo unde, pentru personajele sale, pare că nu există vreo șansă de scăpare. Totodată, umorul negru adaugă o dimensiune aparte narațiunii sale, pentru că aduce în discuție problemele unor locuri mai puțin explorate ale Irlandei, iar intriga construită în jurul personajelor, pe parcursul unui singur weekend, creează o imagine veridică și adesea brutală a vieții cotidiene în comunitățile mai puțin favorizate social.
Citeste mai mult
Petre Barbu, „Toți bărbații din viața mea”: lansare de carte & sesiune de autografe la București
Vineri, 25 aprilie 2025, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta 38, București), are loc lansarea volumului de proză scurtă Toți bărbații din viața mea de Petre Barbu, publicat de curând în colecția „Fiction Ltd” a Editurii Polirom. Alături de autor: Carmen Mușat Adina Dinițoiu Moderator: Alexandru Catalan Lansarea de carte se încheie cu o sesiune de autografe.
Citeste mai mult
Lilia Calancea, „Rodica Ojog-Brașoveanu. 320 de pisici în Cimitirul Bellu”: lansări de carte la Chișinău și Iași
În perioada 16-25 aprilie, Lilia Calancea se va întâlni cu cititorii din Chișinău și Iași, cu prilejul lansării volumului Rodica Ojog-Brașoveanu. 320 de pisici în Cimitirul Bellu, publicat la Editura Polirom, în colecția „Biografii romanțate”, coordonată de Adrian Botez.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1251
Este greu de spus în ce măsură proza lui Bogdan Răileanu ține de lume și în ce măsură ține de poveste. Eu tind să cred într-o interșanjabilitate, deși aduce mai degrabă a imbricare, făcută exemplar, atât cât să infirme probabilitatea separării dintre categoriile discutate mai sus. Este adevărat că proza sa nu este în întregime autoficțională, dar, să fiu cinstit, nici nu este lipsită de asta. (…) Pe coperta cărții este reprodusă o pictură de Emanuel Borcescu, cu o menghină în prim-plan. Nu știu dacă conținutul cărții ar fi putut fi exprimat mai bine decât atât. Este de fapt imaginea incompletă a individului tras printr-o menghină. O menghină a minții sale, dacă se poate, care îi strâmtează existența din pricina lumii în care a trăit și trăiește.
Citeste mai mult
Cosmin Perța la Book Corner Librarium. Lansare de carte & sesiune de autografe: Un loc îndepărtat, numai al lor
Joi, 24 aprilie, ora 18.00, la Book Corner Librarium (Bd Eroilor, nr. 15, Cluj-Napoca), va avea loc lansarea romanului Un loc îndepărtat, numai al lor de Cosmin Perța, recent publicat în colecția Ego. Proză a Editurii Polirom. Invitați, alături de autor: Ruxandra Cesereanu, Alex Ciorogar, Florentin Popa Gazdă: Valentin Derevlean
Citeste mai multpe pagina personală de Facebook
Citesc o carte tulburătoare: o mărturisire a lui Andrei Gorzo despre ceea ce el numește „norii groși de ciudățenie sinistră în care tatăl nostru ne învăluise viețile”. Textul e politic, nu doar fiindcă e vorba despre comunism și postcomunism, ci și - sau: în primul rând - fiindcă citește propria biografie prin scrierile lui Graham Greene, care par să-l fi copleșit pe Gorzo. O prietenă mi-a recomandat cartea spunând că, la finalul lecturii, a plâns. Eu nu mai plâng de multă vreme nici la filme, dar trebuie să mărturisesc că paginile lui Gorzo trezesc emoție, fiindcă te împing să te întrebi ce te-a schimbat când toată lumea din jurul tău zice (sau chiar crede) că s-a schimbat atât de mult după 1989. Volumul a ieșit la Editura Polirom și-i mulțumesc lui Dan Croitoru pentru că mi l-a făcut cadou.
Citeste mai multîn revista VATRA, nr. 1-2/2025
Cartea sa este ceea ce am putea numi o autobiografie în stil liber, mizele autorului fiind mai degrabă acelea de a depăna amintiri pentru ceilalți, dar și (mai ales) pentru sine. Nu-și propune să scrie un roman, deși ar fi putut – coeziunea ar fi putut fi relativ ușor atinsă. Volumul devine o colecție de povestiri: Fierăria, 22 de căsuțe, Fănică și Securitatea, Doctor Aurel, „Pune banii ăia pe undeva…”. Chiar dacă nu reușesc să închege un imaginar substanțial, poveștile de față, inegale, propun o serie de imagini pline de farmec. Că de aici a ieșit o carte, îndrăznesc să afirm ca aceasta a fost o chestiune de ordin secundar pentru Florin Duțu. Nu cred că și-a propus să arate că știe să scrie, și, cu siguranță, nici posibila gamă variată a instrumentarului naratologic nu i-a dat bătăi de cap.
Citeste mai mult