Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
În Observator cultural, nr. 1318
Dacă nu este fantastică în adevăratul înțeles al cuvîntului, proza Magdei Cârneci nu urmează în totalitate nici linia onirismului estetic, teoretizat cu mai bine de 50 de ani în urmă de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag. Din perspectiva lui Țepeneag, literatura onirică trebuia să-și asume visul drept „criteriu legislativ“ și să funcționeze potrivit logicii acestuia. Preocupați de reinstalarea literaturii în metafizic, oniricii considerau însă că literatura nu-l poate rosti, ci doar „etala“ (după modelul picturii suprarealiste), apelînd la tehnica așa-ziselor configurații, aglutinări imagistice stranii care reunesc lucruri cît mai îndepărtate din punct de vedere semantic. Preocuparea pentru metafizic este evidentă și în prozele Magdei Cârneci; narațiunile sale urmează adesea logica visului, dar încearcă să meargă mai departe decît oniricii: ea nu se mai mulțumește să „etaleze“ metafizicul, ci vrea să-l trăiască, trecînd în felul acesta de la metafizic la mistic.
Citeste mai multLaPunkt
Jurnalul epistolar este oglinda în care Dostoievski se contemplă şi sunt clipe în care introspecţia sa se încarcă de tensiunea textelor sale. Destinul său este alcătuit din cele două vieţi întrerupte de către fatidica arestare. Cezura biografică devine o linie de fractură estetică şi spirituală. Dorinţa apropierii de poporul depozitar al specificului naţional este himera care îl bântuie.
Citeste mai multLaPunkt
Jurnalul în scrisori este imaginea geniului ce cuprinde energia vizionară. Textele sale trec dincolo de teză, spre a cuceri un teritoriu al infrarealităţii şi al abisalului. Nu gloria de profet durează, ci curgerea tragică a paginilor sale. Viitorul se află cuprins în literatura ce creşte din devorarea de sine.
Citeste mai mult
Editura Polirom la Bookfest Chișinău 2026
În perioada 2–6 septembrie 2026, Editura Polirom va participa la cea de-a IX-a ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest Chișinău, desfășurată la Centrul Mediacor al Universității de Stat din Moldova. Vizitatorii vor putea descoperi cele mai noi apariții editoriale, titluri la prețuri promoționale, se vor bucura de evenimente speciale și vor avea ocazia să participe la sesiuni de autografe.
Citeste mai multÎn Observator cultural, nr. 1318
În mod aproape paradoxal pentru un roman al postmemoriei, textul gravitează în jurul unui maculator în care un supraviețuitor al Celui de-Al Doilea Război Mondial și al lagărelor siberiene își deapănă povestea, nu pentru a-și aminti, ci – spune el – pentru a uita. Jurnalul, care adună fragmentele unei conștiințe devastate de război și prizonierat, reprezintă o încercare disperată de a evacua trecutul prin scris. El contrazice însăși funcția memorialisticii, transformîndu-se într-un veritabil volum de anti-memorii. Bătrînul scrie, firește, mînat de memorie, dar împotriva ei: nu urmărește să lase o mărturie despre ororile pe care le-a văzut și experimentat, ci, dimpotrivă, încearcă să consume trecutul, să-l exorcizeze, să-i anuleze puterea asupra propriei existențe. Totuși, este pe deplin conștient de caracterul iluzoriu al unui asemenea gest. Poate că ceea ce a fost trăit poate fi dat uitării, însă, odată pus în cuvinte – fie ele rostite sau doar scrise –, totul capătă o formă de permanență: „Nu, nu e bine. Lucrurile astea nu trebuie povestite, pentru că așa le fixezi. Sau le acorzi o șansă la supraviețuire.“
Citeste mai multpe scena9.ro
Ceea ce putem ști (trad. Dan Croitoru) e cel mai recent tradus roman al lui, o carte pe cât de complexă și ambițioasă, pe atât de fluidă la lectură. Ceea ce putem ști se anunță ca o ficțiune speculativă – e plasată într-un viitor îndepărtat, după ce pământul a fost zguduit de dezastre climatice și de războaiele pentru resurse care i-au urmat, dar înglobează cu mult mai mult. E un roman construit în jurul eforturilor unui profesor și cercetător literar, Tom Metcalfe, de a da de urma unui misterios poem care nu a fost niciodată publicat, dar care a generat o istorie a comentariilor și posibilelor implicații imposibil de ignorat.
Citeste mai multîn Observator cultural nr. 1317
Pann și lumea lui aparțin unui trecut care nu mai poate fi reînviat, căci a devenit o „ruină venerabilă“ a istoriei, căreia Ion Barbu și Mateiu Caragiale îi vor oficia peste aproape un secol slujba de înmormîntare. Iar cartea lui Cosmin Ciotloș, mai mult decît despre biografia lui Anton Pann, ne vorbește despre inutilitatea oricărui efort de a „rescrie“ trecutul, cu grija autorului pentru fidelitatea reprezentării realiste... Provocator în calitate de critic și istoric literar, Cosmin Ciotloș rămîne la fel de provocator și în calitate de romancier.
Citeste mai mult
Gabriela Adameșteanu, invitată de onoare la Festivalul Artelor Românești din Franța
Una dintre cele mai importante voci ale literaturii române contemporane, Gabriela Adameșteanu, va fi invitata de onoare a ediției din acest an a Festivalului Artelor Românești (FAR). Întâlnirea cu cititorii și publicul francofon va avea loc pe 19 septembrie, de la ora 11:00, la L’Ancien Carmel (99 rue Masséna), Villeneuve-d’Ascq, în cadrul Salonului de Artă al FAR.
Citeste mai multÎn Revista Epithet
Am perceput Curtea blestemată ca pe inima unui roman mai mare, scris probabil cu intenția de a fi continuat, pentru că în cele trei povestiri care urmează am întâlnit același personaj, călugărul fra-Petar, și aceeași atmosferă a Balcanilor de pe la 1800 și ceva. Se știe că Ivo Andrić a fost închis în timpul Primului Război Mondial, ceea ce a făcut pe mulți să spună că acest roman nu este doar ficțiune, ci este memorie senzorială, reflectând inclusiv experiența lui personală și explicând veridicitatea celor descrise. Recomand așadar cartea pentru călătoria în timp pe care o garantează – te trezești direct în atmosfera aceea densă și misterioasă a Orientului, unde fiecare personaj are o poveste care te ține cu sufletul la gură – și pentru că este o carte care are darul de a te pune pe gânduri. Te face să vezi jocurile de putere și libertatea într-un mod complet nou. În plus, face toate acestea prin povești care curg foarte ușor.
Citeste mai multÎn România literară, nr. 32/2026
Romanul Andreei Răsuceanu, Hemiptera (Polirom, 2026), s-a născut sub soarele negru al melancoliei, marea temă care îl străbate, indiferent de epoca în care ne introduce prozatoarea, cea fanariotă, cea a comunismului ceaușist sau a unui postcomunism cu vârste diferite de la tranziția punctată de violențe sociale și mișcări contestatare (mineriade, Piața Universității etc.) la un prezent spectral al unei ere digitale a cărui agendă o fac televiziunile de știri. Din această temă decurge o alta, cea a unui crepuscularism care consonează cu un fin du monde, care la rândul lui rezonează cu locul, un fel de capăt de lume, finis terrae, Ultima Thule, așa cum vede Andreea Răsuceanu această lume românească peste timp, informă, instabilă, nestatornică, neîncheiată sau într-un cuvânt neașezată, precum Bucureștiul ridicat pe terenul mlăștinos care a înghițit de-a valma cadavrele ciumaților, hoiturile câinilor sau gunoaiele epocilor.
Citeste mai mult