Traducere din limba engleză și note de Dana Crăciun
„Trecuseră treizeci și trei de ani și jumătate de la faimoasa condamnare la moarte proclamată de ayatollahul Ruhollah Khomeini împotriva mea și a tuturor celor implicați în publicarea Versetelor satanice și mărturisesc că pe parcursul acestor ani mi‑am imaginat uneori cum asasinul se ridică la vreun eveniment public și se repede la mine exact în acest fel. Așa că primul meu gând când am văzut această siluetă ucigașă năvălind spre mine a fost: Așadar, tu ești. Iată‑te. Se zice că ultimele cuvinte ale lui Henry James ar fi fost: «Așadar, în cele din urmă a venit distinsa chestiune». Și la mine venea moartea, dar nu mi‑a dat impresia c‑ar fi distinsă. Mi‑a dat impresia de anacronism.” (Salman Rushdie)
„N‑am văzut cuțitul sau cel puțin nu‑l țin minte. Nu știu dacă a fost unul lung sau scurt, cu lama lată, de vânătoare, sau îngustă, ca un stilet, zimțată ca la un cuțit de pâine sau curbată ca o seceră, un briceag de copil al străzii sau chiar un cuțit obișnuit de tăiat carnea, furat din bucătăria maică‑sii. Nici nu‑mi pasă. Arma aceea nevăzută a fost suficient de utilă și și‑a făcut treaba.” (Salman Rushdie)
Salman RUSHDIE s-a născut la Bombay (azi Mumbai) în 1947. La vârsta de treisprezece ani a plecat în Anglia, unde a studiat istoria la prestigiosul King’s College din Cambridge. După absolvire s-a mutat la Karachi, în Pakistan. A avut o scurtă și nefericită experiență în televiziune, după care s-a întors în Anglia, unde și-a construit o carieră de scriitor profesionist. A debutat în 1975 cu Grimus, dar romanul care l-a impus definitiv a fost Copiii din miez de noapte (1981), distins în același an cu Booker Prize și în 1993 cu The Booker of Bookers. I-au urmat volumele Rușinea (1983), Versetele satanice (1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun și Marea de Povești (1990), Ultimul suspin al Maurului (1995), Pământul de sub tălpile ei (1999), Furie (2001), Shalimar clovnul (2005), Seducătoarea din Florența (2008), Luka și Focul Vieții (2010), Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți (2015), Casa Golden (2017), Quichotte (2019), Orașul Victoriei (2023). Pe lângă romanele menționate, a mai publicat culegerea de povestiri Orient, Occident (1994) și volumele de publicistică Patrii imaginare (1992) și Dincolo de limite (2002), precum și jurnalul de călătorie Surâsul jaguarului (1987). În 2012 i-a apărut volumul de amintiri Joseph Anton: Memorii. De-a lungul carierei, Rushdie a fost recompensat cu numeroase distincții literare pe lângă cele amintite mai sus: Golden PEN Award, premiul James Tait Black Memorial, James Joyce Award, Prix du Meilleur Livre Étranger. În 1983 prozatorul a devenit membru al Royal Society of Literature. În 1999, Franța i-a acordat titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. În 2007 i-a fost decernat titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, iar în 2008 a devenit membru al American Academy of Arts and Letters. Din anul 2000, Salman Rushdie locuiește în SUA, în New York City. În 12 august 2022, pe când se pregătea să țină o conferință la Institutul Chautauqua din Chautauqua, New York, a fost înjunghiat de mai multe ori pe scenă de un bărbat în vârstă de douăzeci și patru de ani din Fairview, New Jersey. Scriitorul a supraviețuit, dar a suferit răni grave, în urma cărora și-a pierdut vederea la un ochi și capacitatea de a-și folosi o mână. Despre această experiență traumatizantă scrie în cartea sa Cuțitul. Reflecții în urma unei tentative de asasinat, apărută în 2024.
Foto autor: © 2024, Rachel Eliza Griffiths
