in Revista 22

Rushdie exploreaza in termeni umoristici acest subiect vast pentru istoria religiilor: cum si cine inregistreaza o revelatie? Care este rolul creativitatii lingvistice si interpretative a redactorului unui text sfint? Vadita failibilitate a lui Mohamed lasa loc multor interpretari cinice, din care reiese cu elocventa faptul ca numitul profet ramine pina la urma un ignorant analfabet, obsedat de normarea centralista a unei natiuni dezbinate, incapabil sa discearna intre divin si demonic. Rusdhie parodiaza asadar complicatiile nasterii unei carti sacre pentru musulmani, precum si slabiciunile personale ale fondatorului acestei religii, de la relatia cu femeile pina la inclinatiile antisemite.