Cititorule, vreau sa-ti recomand o carte.
Este vorba de povestea banala a prezentului nostru: vedete, avioane, teroristi, avionul care explodeaza, carnagiu. Protagonistii, Gibreel si Saladin, in cadere, se agata cu toata vointa de care mai sint in stare de viata. Totul normal pina acum, nu-i asa? S-a mai auzit despre asa ceva. Autorul urmeaza sa ne povesteasca despre viata si moarte, impermanenta si remuscari, vom varsa o lacrima impreuna cu cei doi, iar la urma ne va cadea in fata finalul greu, ca o cortina. Au-murit-viata-e-scurta-sfirsit. Numai ca, de data asta, lucrurile nu stau asa. Gibreel si Saladin supravietuiesc, dar sufera o transformare miraculoasa – unul dintre ei va deveni intruchiparea unui inger, iar celalalt a unui diavol-tap. Povestea continua: discriminare, revolta, imigranti, umilinta, instrainare, gelozie, dar si un fost actor de filme indiene care isi ia zborul in mijlocul spectacolului, un profet care vorbeste cu ingerii, o fantoma pe un covor zburator si o femeie imbracata in fluturi.
Versetele satanice poate fi considerat un basm pentru adultul contemporan, in care elementele magice sint folosite pentru a construi mai frumos realitatea. Insa nu subestimati cartea, caci n-a fost o lectura usoara. Ingerul nu a infrint balaurul ca toata lumea sa se duca acasa fericita. Binele nu invinge mereu, iar uneori te poti trezi ca empatizezi mai mult cu diavolul. Si-apoi, actiunea e mai mereu intrerupta de cite o secventa onirica, in care pot aparea descrieri ale unei manticore, iar omul mare si responsabil din tine se va simti jignit de deliciile astea copilaresti. Abia cind vei citi cu un ochi mare si cu celalalt mic, vei putea suprinde contradictia atit de frumoasa a cartii.
P.S.
Atentie la personaje – sint niste ghicitori ce merita descrifrate. Fiecare detaliu este important, ele nu vorbesc doar de dragul de a vorbi. Nici macar numele lor nu sint alese la intimplare