Romanul lui Salman Rusdhie, Versetele Satanice, creeaza o lume aparte in tarimul fictiunii prin compozitia si tematica sa originara, si in acelasi timp intoarce pe dos o lume reala, prin mesajul receptat de unii cititori. Stim ca este un roman controversat pentru comunitatea musulmana, interzis in anumite tari, dificil de citit pentru amalgamul de evenimente, planuri narative, referinte istorice si religioase, intertextualitate. Uitind pentru un minut de Allah si de Profetul Mahomed, putem spune ca Rushdie scrie un roman alegoric, in care realitatea se innoada atit de bine cu fantasticul, incit nu mai stim unde se termina una si incepe cealalta. Raminind la nivel artistic, cartea lui Rushdie se joaca cu limbajul; ea desfinteaza granitele timpului, a spatiului, a ceea ce e real, si contureaza o noua lume, plina de o istorie magica, umoristica, invirtind cu ajutorul cuvintelor realitatea cunoscuta, palpabila, pe o fata mai putin explorata de scriitori.