pe pressone.ro
Cea de-a cincea carte a Anei Maria Sandu e, înainte de orice, o poveste despre timp, reluată cînd cu încetinitorul, cînd cu repezitorul, cînd cu gros-planuri, cînd cu focalizări pe anumite gesturi şi personaje. Există, în carte, un timp al „blocului cu patru etaje” care deschide panoramic cartea şi cîte un timp – segmentat sau co
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Consider că lumea lui Sönmez este una imensă și că talentul lui de a întrepătrunde ideile este pe măsură. La o primă vedere am putea afirma că romanul este dedicat orașului și frumuseței sale, însă e vorba de mult mai mult. Odată cu înaintarea lecturii, prizonierii par să ocupe locul principal în carte și totuși, pov
Citeste mai multpe bookhub.ro
Pentru mine, cartea lui Ioan-Florin Florescu a fost realmente o întîlnire fericită. Am zăbovit îndelung între paginile ei, deşi textele se parcurg nesăţios. Pot fi citite oriunde se deschide pagina, dar simţi instinctiv că e bine să le însoţeşti ritmic. E un alt fel de „roman”, în care nonficţiunea îşi creează propriul perso
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Deși roman de debut, mi se pare unul dintre cele mai puternice ale lui Bukowski, alături de preferatul meu, Femei. Nu este atît de puternic din punct de vedere al limbajului (și totuși este suficient), dar este brutal, murdar, lipsit de inocență și de ipocrizie, real, puternic. Pentru Bukowski, soluția ca să rămînă în afara unei insti
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Trei părţi sînt implicate: fotograful, subiectul şi timpul cu patina lui. Cred că fotograful era interesat să surprindă esenţa celui pe care îl fotografia. Un portret trebuia să vorbească despre tot ceea ce însemna subiectul său: poziţie socială, amănuntele care îl diferenţiau de cei de o seamă cu el, particularizîndu-l, reuşit
Citeste mai multpe blog.libris.ro
În Darul lui Serafim am dorit să strecor pe undeva ideea că superficialitatea începea să fie descoperită cu plăcere de societate, că pornea să se destrame ceva solid. Găsisem deja cele două personaje reale, pe Malaxa şi pe Miss Rom nia, aflate la capete opuse ale acestei discordanţe. Aveam deja şi punctul în care urmau să-
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Sînt multe lucruri care m-au fermecat la perioada respectivă, şi despre care am scris cu mare drag. Atmosfera bucolică de la curţile boiereşti şi modul firesc în care cei morţi erau incluşi în continuare în vieţile celor rămaşi. Cosmopolitismul tîrgului Bucureştilor, unul dintre cele mai pestriţe oraşe ale vremii, în care puteai
Citeste mai multpe catavencii.ro
Romanul ține de obsesia lui Tanizaki pentru femeile fatale, care s-a ținut după el încă de la povestirea de debut. Aici, femeia fatală, fiica unică a unei familii onorabile de cămătari, fuge de acasă împreună cu un servitor care pînă atunci era și el un tînăr onorabil, dar nu într-atît încît să-și poată ridica nasul la fata
Citeste mai multpe bookhub.ro
Textul mi se pare interesant din mai multe puncte de vedere. Mai întîi, este scris într-o asemenea manieră încît mizeria, cel puţin cea pariziană, capătă un soi de voluptate, amintind de aspectul boem al vieţii oraşului. În Londra, relatarea capătă mai degrabă aspectului unui reportaj, descriind plastic sordidul vieţii din adăpost
Citeste mai multpe bookaholic.ro
Scriitorul turc a spulberat în acest roman granițele dintre realitate și ficțiune așa cum niciun scriitor nu a mai reușit. Romanul devine muzeu, iar muzeul tranformă în realitate lumea din roman. Astfel că, în 2012, Orhan Pamuk a deschis la Istanbul Muzeul inocenței, muzeu devenit celebru prin romanul său cu același titlu, publica
Citeste mai mult