în Expres cultural nr. 9

Un dialog peste timp ce reușește să-i inducă azi cititorului, la distanță de un secol de jurnalul lui Marian K., recreat prin Transfer de bolnavul Radu, o poezie autentică a reveriei istorice, dar una căreia îi dă consistență dimensiunea de concret și firesc a trăitului (le vécu) celor doi, combatantul de atunci și, mai aproape de noi, protagonistul Olimpiu. Axa compozițional-semantică se încarcă de o iradiantă emoție reflexivă, proprie unei ficțiuni narative al cărei sens e de o anume densitate neostentativă. Altfel atît de rebelă față de numeroase tipare de narativitate plat-„credibilă”, opunînd suficienței acestora un cîmp de sugestii aparte, cele venind din conexiunea subtilă între două secțiuni istorice atît de diferențiate și, s-ar zice, greu de adus într-o nesilnică matcă a convergențelor de tîlc esențial al întregului. Virtuozitatea lui LIS este de a-și molipsi cititorul de climatul lecturii‑„aventură” a personajului său, de potențialul de germene reflexiv al acesteia.