în Ramuri, nr. 9

Fără să neg că Universul are nesfîrșite taine, cred că romanul Transfer prezintă cu acuratețe simptomatologia tulburărilor psihice din speța schizofreniei și faptul că ispita evaziunii este periculoasă (cinic spus, un nebun își va găsi întotdeauna „adepți”). Propune însă și dileme sau teme de reflecție. Nu poți să nu te gîndești că scriitorul (artistul, în general) apelează la „dedublare” în procesul creativ, că poate părea „nebun” prin jocurile fanteziei sale, că uneori își provoacă intenționat, prin diverse substanțe narcotice, „stări modificate de conștiință”, încercînd să-și exploreze subconștientul, să treacă într-un „dincolo” necunoscut. Granița dintre real și imaginar este fragilă, iar Alice riscă să nu se mai întoarcă din tărîmul Oglinzii, precum avatarul acesteia, Luiza Textoris din romanul omonim al lui Corin Braga.