în Rom nia literară, nr. 47

Lecția e simplă: pentru a străbate lumea Focșanilor în 1988, o doză zilnică de ficțiune era vitală. În viziunea prozatorului L.I. Stoiciu, ficțiunea s-a multiplicat spectaculos; romanul Transfer (ingenios, cuprinzînd dedublări de eroi și de epoci istorice) descinde direct din Jurnal; documentaristul de la Biblioteca Județeană s-a transformat în pedagog la un liceu industrial, umanitatea măruntă a Bibliotecii devine umanitatea măruntă a unui internat, familia desenează același mic infern. Dincolo de fațadă, „epoca de aur” defilează în fața cititorului în culori întunecate, între gri-murdar și negru-catran.
Dacă literatură înseamnă, în primul rînd, ficțiune, Stoiciu a reușit să o demonstreze aproape didactic: notițele de Jurnal iau forma strofelor de poem; un roman propriu-zis dublează Jurnalul, așternînd o istorie peste însemnări intime; realitatea crudă de la care pleacă toate – Jurnalul, poemele incluse și romanul paralel – materializează neverosimilul social ridicat la cote înalte. Prin urmare, ficțiune de rangul trei, ficțiune la cub!