Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Observator cultural, nr. 1130
Cu biografia romanțată a lui Marin Preda, Bogdan Răileanu are o misiune dificilă. Cum poți face un roman despre viața unui scriitor care a scris el însuși sute de pagini pe acest subiect? Marin Preda este un autor care a lăsat un volum autobiografic important, zeci de articole despre diverse întâmplări din copilăria, adolescența și maturitatea sa, dar, cel mai important, și-a ficționalizat copilăria și lumea natală în multe dintre povestirile și romanele sale. Bogdan Răileanu face față cu brio acestei provocări, alegând să nu insiste pe acele episoade din viața lui Marin Preda despre care el însuși a scris mult. (…) De altfel, după cum ne putem da seama și din titlul acestei biografii romanțate, volumul de memorii Viața ca o pradă are o importanță deosebită pentru demersul lui Bogdan Răileanu.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1130
Primul aspect al cărții lui Bogdan Crețu care iese în evidență este modul în care autorul și-a ordonat materialul epic. Scriitorul refuză povestirea cronologică a vieții și a formării lui Nichita Stănescu, în favoarea unui lanț de analepse în care protagonistul se lansează simțindu-și sfîrșitul aproape. Decizia de a reda un Nichita muribund este foarte inspirată, nu doar pentru că este pretextul rememorării vieții poetului, ci și pentru că anxietatea în fața morții și natura bolii sale îl determină pe acest bărbat să-și contemple cu sinceritate viața, creația și motivele pentru care a ajuns în acest punct.
Citeste mai multpe romania-actualitati.ro
Eseul lui Amin Maalouf este o meditație pe tema identității, căreia autorul încearcă să îi ofere un rol explicativ major în evoluția lumii. Pe parcursul demonstrației sale, el combate teoria - pe care o prezintă ca „foarte răspândită în Occident” - conform căreia fundamentalismul ar fi reprezentativ pentru islam. Dimpotrivă, spune Maalouf, creștinismul a avut perioade mult mai întinse de intoleranță, timp în care islamul a fost deschis față de alte culturi și populații. (…) Pe urmele lui Toynbee, el spune că trăim o epocă în care amploarea comunicațiilor depășește ritmul inovărilor, spre deosebire de era preistorică, în care oamenii inventau mai mult decât puteau împărtăși, și de cea de până de curând, în care inovarea și propagarea erau oarecum proporționale. Grație acestei comunicări nemaiîntâlnite, omenirea este azi aproximativ la același nivel de cunoaștere indiferent de țară și de continent, o cunoaștere izvorâtă mai ales din gândirea occidentală, ceea ce a avut ca efect o serie de crize identitare globale, fie că vorbim de Iran, de Rusia sau de alte societăți și grupuri care se simt amenințate.
Citeste mai multpe bookblog.ro
Pennac ne poartă prin ceea ce se numește narațiune vizionară, o îmbinare de realism și magic, unde fiecare scenă sau acțiune este o reflecție a meditării. Legea visătorului este ambiguă pentru un cititor care nu a mai călătorit prin hrubele literaturii franceze contemporane, or autorii din acest spațiu geografic par să se dedea unor jonglerii de misticism și simbolistică onirică. În plus, este și o carte foarte elegantă, care pare să aducă un omagiu regizorului care a îmbinat fantasticul și barocul, oferindu-ne un altfel de film, ca un portal spre o altă dimensiune.
Citeste mai mult
Cristian Tudor Popescu la Cluj. Întâlnire cu cititorii la Muzeul de Artă Cluj
Întâlnire cu Cristian Tudor Popescu la Muzeul de Artă Cluj (Piaţa Unirii nr. 30). Vineri, 14 octombrie, ora 18.00, Sala Tonitza. Dialog cu cititorii și ședință de autografe: Dumnezeu nu e mort. Interceptări. Note informative, Polirom, 2022. Moderator: Vasile Hotea-Fernezan. Amfitrion: Lucian Nastasă-Kovács.
Citeste mai multpe pagina personală de facebook
„Nu vreau să par filosof, dar viața mea începe cu sfârșitul ei.”, sunt vorbele lui Nichita Stănescu folosite de Bogdan Crețu și ca motto al primei părți, și ca piatră unghiulară a cărții sale despre el. Sfârșitul înseamnă 1983, anul morții. Marcat de boală, poetul - ajuns la vârsta de 50 de ani - își scrie testamentul, adică răspunde printre picături întrebărilor lui Aurelian Titu Dumitrescu pentru ceea ce avea să devină Antimetafizica, volum apărut postum. Acesta e și pragul temporal de pe care Bogdan Crețu rememorează în stil indirect liber diverse întâmplări semnificative din copilăria, adolescența, tinerețea și maturitatea stănesciană, cum sunt cele care justifică obsesia morții ori cele care luminează relația simbolică poet-soldat.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Destinul copiilor este indisolubil legat de cel al părinților. Unii scapă din ciclul traumelor transmise ereditar, alții le preiau și învață să trăiască cu ele. O a treia categorie ia la mișto viața și începe să perceapă bagajul moștenit ca pe un soi de karma. Nu se pot desprinde de placenta fantomatică, dar încearcă din răsputeri să iasă la liman, depășindu-și (sau nu) propria condiție. Exact ca personajul central din romanul Repetiție pentru o lume mai bună de Mihai Radu, scriitor și jurnalist la Cațavencii.
Citeste mai multpe 4books.ro
Rebelă e o carte-strigăt ori mai degrabă un semn de exclamare întru dezmeticirea noastră, a tuturor celor care-și trăiesc libertățile nonșalant, fără a le conștientiza clipă de clipă sevele vitale. Abia pierdute ori eliberate din povești precum cea a curajoasei Rahaf Mohammed învățăm să le prețuim cu adevărat. Mai este oare posibil ca în secolul în care am ridicat spre cer ochi colosali pe care i-am programat să ne măsoare zilele, iluziile și pașii, să ne ordoneze ploile și serenitățile, în secolul în care omul zboară pe Lună și plănuiește călătorii de plăcere în Cosmos să mai (co)existe pe această planetă a noastră ierarhii umilitoare stabilite unilateral și menținute cu puterea pumnului?
Citeste mai multpe scena9.ro
(...) cartea despre care am ales să vorbesc nu mai are în prim-plan extremismul legionar românesc, ci radicalizarea unei minorități etnice care, de-a lungul istoriei, a fost o victimă principală a naționaliștilor români. Prin urmare, „tribalismul” secuiesc poate fi explicat atât ca reacție la românismul din Transilvania ultimului secol, cât și ca o ramificare externă a naționalismului maghiar într-un sens mai larg. Romanul autoficțional al lui Dósa, Multă forță și un dram de gingășie, radiografiază intersecțiile acestui fenomen delicat din Ardeal, în special în momentul în care unul dintre personajele sale centrale (Atti, prietenul naratorului) aderă la mișcarea naționalistă maghiară HVIM (Mișcarea de Tineret 64 de Comitate). Din nou, machismul, violența și puterea sunt centrele de greutate ale dreptei, doar că de cealaltă parte a baricadei.
Citeste mai multîn Cațavencii
Când romanul ține locul istoriei recente și al știrilor necenzurate dintr-o țară atât de agitată și cu o faimă sinistră cum e Venezuela, curiozitatea te face să-i treci cu vederea slăbiciunile. Îl citești ca pe o relatare de la fața locului, cu o aviditate deloc literară. Cu primul ei roman, Karina Sainz Borgo, jurnalista venezueleană care s-a autoexilat în Spania, răspunde chiar din titlu unei asemenea curiozități. Șansa face ca autoarea să aibă și talent, nu numai dorința onestă de a da seamă despre ceea ce se întâmplă la ea în țară. (…) La Caracas va fi mereu noapte, un roman despre cum să pierzi totul, inclusiv ultimul dram de demnitate, și cum să găsești o cale de scăpare dintr-o lume în care au fost anulate drepturile elementare, iar revoluția a ajuns alt nume pentru condamnarea la moarte fără drept de apel a celor ce mai cred în libertate. Un roman al disperării fără leac, pe care libertatea exilului nu face decât s-o adâncească.
Citeste mai mult