Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe carturesti.ro
Ce-ar fi să nu ne mai prefacem? este un eseu dedicat crizei climatice care ne pune față în față cu consecințele acțiunilor noastre. Deși folosește un ton sobru și ușor fatidic, Jonathan Franzen ne ghidează înspre acceptarea realității și recunoașterea dezastrului ecologic iminent, pentru ca mai apoi să identificăm modul prin care putem acționa atât individual, cât și colectiv. Ce e de făcut este de fapt marea întrebare la care Ce ar fi să nu ne mai prefacem? încearcă să ofere un răspuns. Există soluții fiabile și se pot obține rezultate, dacă mobilizarea generală nu se va îndrepta spre condamnare și blamare, ci spre înțelegerea tabloului de ansamblu. Lupta începe la o scară redusă, pașii mici valorifică rezultate mari, aici este nivelul la care speranțele de victorie sunt deopotrivă realiste și necesare.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 788
Michel Houellebecq va rămâne în istorie și ca un eseist de mare forță, publicistica lui (bogată) este, în fapt, o colecție prețioasă de eseuri. Să fim bine înțeleși, Houellebecq știe foarte bine care e diferența dintre un articol pentru un dicționar (dedicat rockului) și o cronică literară ce urmează să facă parte din cuprinsul unei reviste. Dar asta nu-l împiedică deloc să adopte ca ramă sau cadru ideatic structura de tip eseu. Îi place prea mult jocul ideilor ca să-l sacrifice de dragul unei persuasiuni lipsită de miză, așa că face ce face și crește valoarea unei idei prin felul cum o aduce în discuție, cum o pune în lumină. (...) Sedusă iremediabil de luciditatea lui unică, mă gândesc că Michel Houellebecq își are deja locul asigurat în posteritate. Pe el l-ar mulțumi să știe că a contribuit la păstrarea bunului-simț atât de necesar supraviețuirii speciei. Fani sau nu ai volumelor scrise de el, cititorii din lumea mare îi vor fi veșnic recunoscători pentru felul cum a pus de fiecare dată degetul pe răni adânci, fără ca acest gest să fie urmat de sângerări abundente.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 788
Houellebecq este un scriitor care se hrănește cu realitatea (augmentată), dă valoare intrinsecă oricărui eveniment aparent lipsit de importanță, conexează fapte dintre cele mai diverse, nu se sperie de ideea de puzzle social, după cum nu-și refuză nici o clipă jocul cu distanțele. Se apropie de un subiect până ajunge să îi cunoască și cel mai mic detaliu, pentru ca după aceea să ia distanță, astfel încât să obțină viziunea de ansamblu. Alternanța detaliului cu efectul de panoramare este derivată din formația intelectuală de tip filosofic, un scepticism alimentat continuu cu informații dintre cele mai diverse.
Citeste mai multpe citestema.ro
Rebelă e una dintre cele mai cutremurătoare cărți scrise vreodată. Nu e o ficțiune cu personaje căreia să îi fi împrumutat vocile durerii, e durerea însăși, e deziluzia traumatizantă a confruntării cu familia care, de la o vârstă fragedă, nu îți mai vrea binele. E o carte esențială care deschide ochii și smulge cortina de pe o societate care se promovează ca fiind emancipată, ascunzând însă abuzuri precum cele mărturisite și trăite de Rahaf Mohammed în cei optsprezece ani în Arabia Saudită. (…) Lectură esențială, Rebelă. Fuga mea din Arabia Saudită e autobiografia curajului, a demnității, a forței care mută munții din loc. E semnul pe care Rahaf Mohammed îl lasă între paginile istoriei lumii pentru a fi descoperit și folosit de sute, mii, milioane de alte fete și femei în căutarea libertății.
Citeste mai multpe adevarul.ro
(…) paleta stilistică, tematică și de gen a povestirilor este cât se poate de variată, așa cum și trebuie să fie pentru o antologie vie, dinamică, surprinzătoare. Povestirile sunt selectate, în primul rând, datorită valorii lor literare, apoi și datorită diversității tematice și stilistice.
Citeste mai multpe alecart.ro
Volumul acesta de proză scurtă și foarte scurtă nu face decât să confirme că „esențele tari se află în sticluțe mici” și să atragă atenția asupra dificultății de a capta un aspect definitoriu, o tușă, o trăsătură de caracter din câteva elemente aparent anodine. Ritmul celor 46 de povestiri este unul accelerat, perfect dozat, astfel încât scriitorul reușește să îți țină mintea captivă în spațiile stranii, dar surprinzător de verosimile, schițate și să te facă să îți pese de secțiunile transversale ale destinelor personajelor ce gonesc prin ele.
Citeste mai multîn Cațavencii
Felii din viața cotidiană decupate simplu, într-un stil direct, fără înflorituri. Scrise cel mai adesea la persoana întâi, la diferențe mari de timp și, aproape toate, din perspectiva unor persoane cât se poate de obișnuite, povestirile ei au rafinamentul artistic al picturii naive și un ce inefabil care răzbate din subtext – povestea nespusă din povestea spusă. Sau, cum zic comentatorii cu preocupări nautic-literare, partea nevăzută a aisbergului. (…) Fără poză de profil, volum cu care Anca Vieru se întoarce la proza scurtă după un bun roman, confirmă cu brio vocația de povestitor a autoarei, dar e și o explorare a punctelor până acum albe de pe teritoriul ei tematic.
Citeste mai multîn revista Familia
Profesorul de drept și avocatul german convertit la literatură Bernhard Schlink (n. 1944), devenit faimos odată cu romanul premiat, tradus și ecranizat Cititorul (1995), revine, după Evadări din iubire (2000) și Minciuni de vară (2010), cu un nou volum de povestiri. Pare că tema sa predilectă este timpul, explorat în câteva dimensiuni ale sale: trecutul, diferența de vârstă și bătrînețea. De la secrete și amintiri, trecând prin relații uzate până la doliu și uitare, o întreagă paletă cromatică a despărțirilor, la propriu și la figurat, se regăsește în cele nouă povestiri ale acestei cărți cu titlu de sine stătător.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 966
Cosmin Perţa se adaptează foarte bine la dificila sarcină de a surprinde o viaţă interioară extrem de bogată sub aspect psihologic şi chiar intelectual, pe parcursul a doar cinci ani: 1952-1956. Mort la câteva săptămâni după ce împlinise 21 de ani, Nicolae Labiş este un caz aproape unic în literatura română. În materie de precocitate, pare-se că doar Iulia Hasdeu i-ar sta alături. (…) Autorul reconstituie mediul literar şi gaşca din jurul cursantului faimoasei şcoli proletcultiste de literatură „Mihai Eminescu”, prietenii, colegii, rivalii, profesorii. Se detaşează astfel figurile unor Lucian Raicu, Gh. Tomozei, Radu Cosaşu, Florin Mugur, Tita Chiper, Lucian Pintilie, dar şi Mihail Sadoveanu, Mihai Beniuc, Veronica Porumbacu, Dan Deşliu etc.
Citeste mai multpe ea.md
Este o istorie veridică și pregnantă. Te face să empatizezi nu doar cu Rahaf, ci cu întreaga comunitate de femei din Arabia Saudită. Abuzurile nenumărate, violența în care sunt crescute și, mai ales, episoadele în care le este înfrântă voința nu pot lăsa rece nici un cititor. Este o retrospectivă importantă asupra nevoii de emancipare continuă, de adoptare a filosofiei feminismului ca parte inerentă din destinul nostru. Judecând după ceea ce se întâmplă în Iran în prezent, astfel de cărți sunt o oglindă în care se reflectă tendințele bolnăvicioase ale unei lumi profund patriarhale.
Citeste mai mult