Volumul acesta de proză scurtă și foarte scurtă nu face decât să confirme că „esențele tari se află în sticluțe mici” și să atragă atenția asupra dificultății de a capta un aspect definitoriu, o tușă, o trăsătură de caracter din câteva elemente aparent anodine. Ritmul celor 46 de povestiri este unul accelerat, perfect dozat, astfel încât scriitorul reușește să îți țină mintea captivă în spațiile stranii, dar surprinzător de verosimile, schițate și să te facă să îți pese de secțiunile transversale ale destinelor personajelor ce gonesc prin ele. Impresionant e faptul că Robert Șerban reușește să condenseze toate acestea într-un număr mic de pagini, izbutind să le desăvârșească, să le aducă la „linia de sosire” în răsturnări de situație imprevizibile și încheieri fulminante. Proza lui nu gâfâie, nu obosește, e permanent într-un sprint alert, trepidant. (…) Fiecare bucată din acest volum are doza ei de cruzime și de tandrețe. Adevărul de viață se joacă tocmai pe această linie subțire și e apanajul unui extraordinar virtuoz să dozeze efectele astfel încât tensiunea să pulseze constant, iar revelația sau poanta să strălucească exact odată cu ultima frază a textului. Deloc candide și doar aparent facile, povestirile lui Robert Șerban cer cititorului inteligență și umor, „antrenament” literar și capacitatea de a ține pasul și de a privi cu la fel de multă atenție și disponibilitate în jur ca autorul lor. Altfel, ai toate șansele să le ratezi efervescența, să te îmbraci în trening, dar să rămâi, blazat, în fața televizorului crezând că ai văzut lumea.
