Reunite într-un singur volum după ce au fost în prealabil publicate în diferite reviste în ultimii ani, povestirile lui Carlos Ruiz Zafón din Orașul de abur (Editura Polirom, 2022) redau măsura mozaicată a forței pe care a avut-o scriitorul spaniol în romanele sale. Povestirile traduse de Emanuela Stoleriu redau aici cititorilor Barcelona învăluită în „fuioare de abur”, orașul prădat de îngeri și demoni deopotrivă, de tâlhari sau de asasini cu sânge rece. În același timp, e orașul celor puri, al celor care sunt adesea sacrificați în lupta cu răul, cei care se vor reuni abia dincolo cu cei iubiți. E oda adusă, totodată, celor care au ridicat din negurile Evului Mediu Barcelona modernă, celor care au creat poveștile nepieritoare (Miguel de Cervantes) și arta fără vârstă (Gaudí). Fiecare povestire e miracol și mister deopotrivă, e o împletire dintre bine și rău, dintre echilibru și haos. De la o Sagrada Familia neterminată și până la personaje care își găsesc calea dintr-o povestire în alta, Carlos Ruiz Zafón țese cu aceeași îndemânare, într-un volum de rămas-bun, lumile vrăjite din Cimitirul Cărților Uitate. Captivante și misterioase, povestirile lui Zafón au, și de data aceasta, dincolo de atmosfera gotică, frumusețea poetică a scrisului său. (…) Nostalgia și misterul sunt într-un dans comun, iar cei care îl îndrăgesc pe scriitorul spaniol vor redescoperi aici o alternativă reîntregită prin aceste povestiri, un ultim volum în care simbolurile scriiturii sale își fac loc și promit să străbată granițele timpului, indiferent de drumul misterios pe care a pornit creatorul lor.
