în Observator cultural, nr. 1135

Pentru prima dată apărute în limba română, jurnalele de călătorie ale lui Albert Camus sunt publicate într-o ediție excelent îngrijită și tradusă de Marina Vazaca. O mică bijuterie, la fel ca întreaga serie de autor dedicată acestui mare scriitor francez, care în topul meu personal rămâne cel mai onest: față de el însuși, de literatura și ideile lui, față de societate și, îndrăznesc să spun, deși nu pot demonstra asta cu exactitate, față de cei apropiați. Jurnalele din acest volum cuprind însemnările din cadrul celor două turnee din Statele Unite ale Americii (în 1946) și din America de Sud (în 1949). Între cele două, regăsim textul Ploi la New York, poemul în proză inspirat de cele trei luni petrecute la New York. (…) Nu ocoliți acest volum, la capătul lui îl veți regăsi pe acel Camus care a preferat mereu sărăcia lucie dintr-o noapte în Bowery, în locul meselor oficiale și cu etichetă. Și, mai ales, pe acel Camus „sfâșiat între dorul de ființele vii, vanitatea agitației și dorința de-a deveni egalul acestor mări de uitare, al acestor tăceri nemăsurate, asemănătoare cu încântarea morții“.