pe blog.libris.ro

Totdeauna singură. Nefericiri paralele vorbește despre relații și reperele lor psihologice comune, aproape transepocale într-o manieră inedită, punând în oglindă două destine despărțite de decenii și statut social. Într-un exercițiu inedit, Aurora Liiceanu pune față în față povestea de amor a unei personalități din spațiul intelectual francez de la începutul secolului al XX-lea cu povestea de amor a unei femei din zilele noastre, o exponentă a clasei mijlocii educate, din spațiul autohton. (…) Privite împreună, cele două nefericiri din titlul volumului Aurorei Liiceanu sunt doar în aparență paralele sau sunt paralele mai degrabă raportate la spațiul și timpul în care se desfășoară. În ceea ce privește elementele care le amorsează, ele sunt mai degrabă intersectate sau comune. Indiferent de epocă și statutul social, o mare sursă de nefericire rămâne incapacitatea de conectare autentică la celălalt, conectare care are nevoie de o autonomie de sine și de expectații relaționale realiste. O fragilitate emoțională corelată cu nesiguranța de sine dau naștere unor disconforturi personale care își vor căuta alinarea într-un Celălalt fictiv, un Celălalt care să compenseze și să rezolve ceea ce ani de traumă au vulnerabilizat.