Dora Pavel recreează actul artistic expus privirilor curioșilor dincolo de vitrina unei galerii. Cu forța artistului experimentat, culorile sunt aruncate pe o pânză complet albă. Acolo se creează povestea, prin suprapunerile unor culori care spun totul, culori care transpun obsesii, iubiri, gesturi.
Abandonul e necesar, însă renunțarea e aproape imposibilă, renunțarea înseamnă tocmai dispariția, încetarea supraviețuirii în fața Torei Cadis. Nu e o himeră doar pentru Robert, ci e însăși himera iubirii, e ceea ce există dincolo de orice granițe și legi ale naturii, e împlinirea prin obsesia pură pentru o iubire mai înaltă decât umanul și, prin aceasta, imposibilă.
Chipul modern și alterat al iubirii capătă un portret fidel odată cu romanul Crush al Dorei Pavel. Temerile, angoasele existențiale, însingurările și singurătățile sunt cilindrii unui mecanism pus în mișcare de o forță care erodează totul în cele din urmă.
