Dora Pavel revine în viețile cititorilor oferindu-le un nou motiv de îndrăgostire, un nou Crush, un roman psihologic al „singurătății depline“, al iubirii care, prin forța sa, distruge înainte de a recompune. (…) E un Crush în culorile picturilor Torei, în „argile roșii, sienne și nisipuri“, în culori „care nu tulbură“, dar care „nici nu te apără, doar te divulgă“, e un mister care nu poate fi adus la lumina zilei. Obsesiile vin aici dinspre umbre, la adăpostul unor roluri pe care cei trei le preiau, rând pe rând, pentru a supraviețui puțin mai mult, pentru a rezista în fața distrugerii iminente. Cerșetor, supraviețuitor, scriitor sau martor, misiuni tardive și care nu pot întoarce un destin din drum, nu pot salva ceea ce nu mai există cu adevărat. Dora Pavel recreează actul artistic expus privirilor curioșilor dincolo de vitrina unei galerii. Cu forța artistului experimentat, culorile sunt aruncate pe o pânză complet albă. Acolo se creează povestea, prin suprapunerile unor culori care spun totul, culori care transpun obsesii, iubiri, gesturi. (…) Chipul modern și alterat al iubirii capătă un portret fidel odată cu romanul Crush al Dorei Pavel. Temerile, angoasele existențiale, însingurările și singurătățile sunt cilindrii unui mecanism pus în mișcare de o forță care erodează totul în cele din urmă.
