pe platforma filme-carti.ro
Nu mi s-a părut că Dispariția este un roman fantastic, ci un roman care împletește investigația polițistă cu cea jurnalistică, ambele foarte vii și alerte, totul suprapus pe o poveste care ne înfățișează atât viața rurală, cât și moravurile politicienilor post-decembriști. O mică bijuterie!
Citeste mai multpe www.filme-carti.ro
O istorie de familie suprapusă pe întreg secolul al 20-lea (dovadă că Simona Antonescu nu a ieșit complet din pasiunea sa pentru romanul istoric), petrecută undeva în județul Galați, cu personaje diverse, complexe, mereu aflate în vâltoarea vremurilor complicate și împregnate de suferințe și război, în care femeile joacă rolul principal. Simona Antonescu iese cumva din paradigma romanelor istorice (deși e multă istorie și aici, dar mult mai personală) și se (re)descoperă cititorilor în calitate de romancieră cu inserții personale, psihologice, autobiografice.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Din punctul meu de vedere, este cea mai bună carte citită în anul 2021. (…) Un bildungsroman ca la carte, în care personajele noastre freamătă și trăiesc, experimentează și evoluează, se întorc în timp pentru a desluși întâmplări și se întâlnesc mereu, pentru a bea un pahar de horincă și a tăcea împreună. Impecabil construit, de la nivel de frază până la un subiect complex și la o întindere mare pe plan temporal, Ioșca este, pentru mine, unul dintre cele mai puternice romane românești ale ultimilor ani.
Citeste mai multpe contributors.ro
În acest prim volum al seriei se găsesc nenumărate referiri la marile filme ale neo-realismului, André Bazin având o contribuție însemnată la definirea conceptului și la impunerea genului. La surprinderea și fixarea în cuvinte a stilisticii acestuia. Sunt comentarii la filme din perioada marelui mut, ajuns la apogeu în 1928, atunci când acesta ajunsese să fie o artă perfect adaptată la jena sublimă a tăcerii. Găsim și comentarii ample la filme sovietice, un fel de documentare artistice în care diverși actori îl întruchipau pe Stalin, contribuind în acest chip la construirea cultului personalității, denunțat în cronicile sale de Bazin.
Citeste mai multpe citestema.ro
Romanul Memoriile unui urs polar de Yoko Tawada vine cu o structură mai puțin obișnuită în literatura contemporană, împletind faptele reale cu fantasticul, dar și cu o critică la adresa regimului din fosta Uniune Sovietică. Yoko Tawada și-a inspirat romanul și din experiențele autobiografice (studiul limbii ruse, mutarea în
Citeste mai multpe bookhub.ro
Lui Mihai Radu îi ies foarte bine jocul cu personajele, dar și jocul de lumini și umbre din care se construiesc destine. Diferite, dar nu foarte mult, viețile tuturor celor cu care Paul se intersectează ajung într-un numitor comun, unul care n-are de-a face așa de mult cu moartea, cât cu viața. Jocul cu detaliile are la bază conc
Citeste mai multpe citestema.ro
Cine a citit frumoasa trilogie a lui Stefánsson (Între cer și păm nt, Tristețea îngerilor și Inima omului), recunoaște imediat stilul inconfundabil al autorului islandez, cu înclinații metafizice, care flirtează cu misticismul. Povestea Ástei continuă pe același ton poetic ca și celelalte romane ale sale, cu ceața care te înv
Citeste mai multpe boohub.ro
Alinei Nelega nu i-a fost deloc ușor să reconstituie biografia unei vieți pusă sub semnul tumultului. Temperamentală, independentă, generoasă, Marioara Voiculescu nu s-a lăsat dobor tă de schimbările de regim, a construit teatre, a renovat săli de spectacole, a spălat podele cot la cot cu ceilalți, dar un singur lucru n-a făcut n
Citeste mai multîn România literară, nr. 32/2022
Ceea ce constituie o pregnanță a narativului lui Cristian Tudor Popescu (consecvență, luciditate, raționament, umor fin) se regăsește pe deplin și în cea mai recentă carte a domniei sale; toate acestea sub umbrela (că tot e la modă acest cuvânt) unei scriituri care și-a conturat un stil inconfundabil: directețe, simplitate (chiar când sunt abordate „idei tehnice“), dezinvoltură interogativă. (…) Cristian Tudor Popescu are aceeași pricepere de a te apropia de lucrurile importante, fie, ele, socio-culturale sau „tehnice“, fără să-ți violenteze ignoranța.
Citeste mai multîn Cațavencii
Ca aproape toți adversarii prostiei obștești ridicate la nivel academic, Houellebecq mai spune și el prostii, dar o face cuceritor. Stilistic te înc ntă, înc t felul lui de a fi împotriva curentului, chiar și c nd uzează de sofisme, te obligă să-i treci cu vederea slăbiciunile argumentației. Iar metoda lui de a pune orice la îndoial
Citeste mai mult