Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Apostrof, nr. 8 (387)/2022
Mai mult decât prin realismul magic, remarcat de altfel de comentatori, recentul volum al lui Nichita Danilov, Simfonia mută (Iaşi, Polirom, 2022) reţine atenţia cititorului prin indiscutabila vocaţie de narator a unui autor care, până la un punct, lasă impresia că supune o „structură epică“ fundamentală unei severe probe intelectuale.
Citeste mai multîn Timpul, nr. 17-18
Vocabularul este o carte deschisă și vie. Fiecare cuvânt este gândit simultan în mai multe limbi, plecând de la contextul apariției lui și de la tentativele succesive de a-l defini și de a-l traduce sau transpune într-o altă limbă și adesea într-un alt context. Limba este expresia vie a gândului, el însuși viu. Vocabularul european, a cărui titlu inițial este, de fapt, Dictionarul intraductibilelor, nu este un lexicon modernizat al conceptelor.
Citeste mai multîn revista TIMPUL, nr. 17-18
Volumul I din Ce este cinematograful? (Polirom, UNATC Press, 2022) înglobează primele două capitole centrale din proiectul teoretic al lui André Bazin și expune posibilitatea unei retrospective cinematografice intacte. Trebuie menționat că meritul pentru aproprierea dogmei teoreticianului francez îi revine lui Andrei Gorzo, coordonator al ediției în discuție și exeget eficace al lui Bazin: ne vom permite o singură intruziune în mizanscena volumului și vom menționa încă de pe acum că notele de subsol propuse de Gorzo exhibă cel mai înalt nivel de metacritică.
Citeste mai multîn revista TIMPUL, nr. 17-18
Autorul revine cu un volum de proză scurtă, Fericire (Polirom, 2022), volum ce ar trebui să-i ofere statutul de „scriitor în formă”. Pentru a indica direcția cărții, reiau o perspectivă dezvoltată de Victor Cobuz în articolul menționat: George C. Dumitru se afiliază la scriitorii care „propun o abordare critică și ironică a mediului și a ethosului corporatist în cărțile lor” și, aș adăuga eu, a mediului familial.
Citeste mai multîn Cațavencii
Cred că Repetiție… e cel mai bun roman de până acum al lui Mihai Radu, care aici transformă cronica zilnică a unei vieți nici prea-prea, nici foarte-foarte, o viață de om oarecare, într-un prilej de întrebări dintre cele mai tulburător-incomode și de răspunsuri care te bagă la idei. Paul al său e unul dintre nenumărații păguboși care par să nu fi învățat mare lucru de la viață, un naiv care caută ceva, nici el nu prea știe ce, cinic în prezent, fiindcă s-a tot fript cu întâmplările prin care a trecut, dar gata să ia lucrurile de la capăt de dragul acelui îndepărtat ceva după care aleargă.
Citeste mai multîn revista Observator cultural, nr. 1122
Andreea Răsuceanu, absolventă de Filologie, pasionată de București, pe care-l toacă mărunt și îl reface livresc, prin multiple cercetări de geocritică – de la geografie, nu de la geologie! –, erudit-simpatică, cu deja o bună experiență editorială, semnează de această dată un al doilea roman, Vântul, duhul, suflarea (Editura Polirom, 2020, prefață, excelentă analiză și punere în scenă de Paul Cernat și un mic text de apreciere și din partea prozatoarei de mare clasă care este Gabriela Adameșteanu). Roman care vine imediat după O formă de viață necunoscută, din 2018, despre care avem deja un concis și precis referat de lectură, formulat în termeni apreciativi de către un excelent analist, critic literar și cititor de cursă lungă care s-a pronunțat favorabil și ne spune tot ce e de spus.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1122
Mă tot gândeam ce cuvânt i s-ar potrivi lui Cristian Tudor Popescu (n.1956), cunoscut jurnalist și realizator de televiziune, prozator SF și năbădăios analist politic oral, metamorfozat, din inginer politehnist – automatica e chiar o secție grea, am un frate… –, în critic și istoric, profesor de film/cinema (doctorat y compris), autor al mai multor volume de comentarii politico-culturale, precum și al unui recent polemic op, intitulat Dumnezeu nu e mort. Interceptări. Note informative (Editura Polirom, 2022, fără nici un fel de cuvânt înainte-înapoi, fără vreo acoladă condescendent-amicală de la vreun confrate cu nume clopoțitor, doar un scurt citat din Iov, 7, 14-21, spăimos de altminteri).
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1122
Cel care și-a asumat elaborarea acestei biografii (Labiș. Jurnalul pierdut, Editura Polirom, 2022) este poetul și prozatorul Cosmin Perța. El reușește să reconstituie, cu ajutorul materialului biografic pe care l-am amintit, dar și cu buna lui intuiție psihologică de romancier, o imagine perfect credibilă a lui Labiș. Perța are excelenta idee de a-și elabora cartea sub forma unui „jurnal pierdut“ al poetului. Particularitățile notației jurnaliere (redactarea la persoana întâi, notația lapidară, evitarea divagațiilor inutile) dau cărții sale un aer perfect de autenticitate, creându-ți impresia că aceasta ar fi putut să fie efectiv un jurnal al lui Labiș.
Citeste mai multîn revista Timpul, nr. 17-18
În vederea scrierii cărții, Marta Petreu a examinat, ca de obicei, un labirint impresionant de texte; de la volume de corespondență la colecții de periodice, de la arhive diplomatice (restituite de Pavel Țugui) la dosare de urmărire și documente de familie, fără a mai vorbi de memorii, jurnale, studii, incluzând, firește, opera lui Blaga pe care – având în vedere pregătirea filosofică a eseistei – e în măsură să o evalueze avizat; examenul critic are, deopotrivă, caracterul unei expertize intelectuale și morale, în cadrul căreia documentarea strânsă e dublată de elocvență; iar atunci când textele riscă să dea de bănuit, e chemat, oportun, în ajutor contextul care, după caz, le relativizează sau le infirmă. (…) Într-o perioadă în care se poartă iacobinismul cancel culture, demersul autoarei ilustrează, cu expertiză și suplețe intelectuală, o etică a apărării de care nu doar „detractorii” lui Blaga, ci toți cei dispuși să-și pună întrebări în legătură cu vecinătățile sale ideologice, vor fi obligați să țină cont.
Citeste mai multpe bookblog.ro
Donatella Di Pietrantonio construiește un roman social de o veridicitate absolut impresionantă, scoțând la iveală problemele unor generații în care trauma e parte inerentă a existenței. Naratoarea noastră e un fin observator, amestecând organic observațiile asupra naturii umane și a fundalurilor în care aceasta s-a cizelat. (…) Personajele lui Pietrantonio sunt atât de individuale, încât din poziția de cititor nu ai cum să le așezi pe calapodul unei terapii colective.
Citeste mai mult