Grație harului scriitoricesc (vecin cu „obrăznicia”) de care dă dovadă Alina Nelega, vocea unei mari actrițe poate fi din nou auzită, de data aceasta nu de pe scena Teatrului Național, ci din paginile unui nou op din colecția Biografii romanțate a Editurii Polirom. Marioara Voiculescu. Mareșala teatrului românesc propune o proză densă, scrisă cu talent, plină de miez, centrată pe un parcurs biografic insuficient cunoscut astăzi, pe care până și istoriile teatrului românesc nu îl consemnează îndeajuns. Dincolo de considerabila muncă de cercetare și de recompunere a unei atmosfere oscilante din societatea românească a secolului trecut, meritul de necontestat al Alinei Nelega este articularea vocii Marioarei Voiculescu, surprinsă în perspectivă dinamică, atât la persoana I, cât și la persoana a III-a. Pendularea între obiectiv și subiectiv, între lumea exterioară și subteranele ființei, se coagulează într-o proză seducătoare, pe măsura protagonistei, care visa că nu va îmbătrâni niciodată și proclama că nu va fi stăpânită de vreun bărbat. Alina Nelega pătrunde în zonele profunde ale conștiinței Marioarei Voiculescu și aduce la suprafață cu prisosință gândurile și trăirile consumate departe de luminile rampei, în momentele de singurătate, când locul aplauzelor e luat de tăcerea asurzitoare a singurătății. (…) Povestea scrisă de Alina Nelega o aduce din nou în prezent, plină de emoție, pe Marioara Voiculescu, o mare actriță, o „divă” a epocii, pionieră a libertății artistice și a teatrului independent, un spirit cu desăvârșire liber, chiar și în vremurile cele mai sumbre ale mijlocului de secol XX.
