în Observator cultural, nr. 1128

(…) despre evreii din Polonia sfârtecată de naziștii lui Hitler și de comuniștii lui Stalin, care au ciopârțit o țară după ce au bătut palma, prin pactul Ribbentrop - Molotov, va fi vorba în extraordinara narațiune ce coagulează 37 de ore de mărturii orale directe și alți 15 ani de reflecție asupra lor, până ce totul se transformă în volumul de față. În care doar doi dintre protagoniștii întregii aventuri – evreii din Polonia și Austria – devin autorii unei formidabile mărturii. Spovedanii. Povești, tot folosesc acest termen ambiguu. Ce este o poveste? Ce este literatura? Ne ducem la Bahtin și Șklovski sau la Șalamov și, iată, Harry Lenga și Scott Lenga. Doi evrei, tată și fiu, adună cu minuție și răbdare de ceasornicar teribilele încercări pe care le-au traversat membrii unei familii. Care au avut șansa să supraviețuiască acelei orori a istoriei universale, Holocaustul, și să depună mărturia unor experiențe personale. Dintr-o Notă a coautorului, fiul repoveștește în scris mărturiile orale înregistrate de tată. Ni se oferă astfel o fărâmă de istorie personală, din tragedia colectivă a comunității evreiești. Din 3,4 milioane de evrei care trăiau în Polonia antebelică, au supraviețuit circa 320.000. Din aceștia au făcut parte și cei câțiva din familia Lenga, originari din Kojniț, Polonia, aparținând unei secte hasidice. Idișul ca limbă identitară. O cultură veche de peste o mie de ani, pe care naziștii o vor extermina în doar cinci. Faptul că au fost buni meseriași, ceasornicari, le-a oferit o șansă în plus să supraviețuiască. Trebuie citit totul, cum au ajuns de la Auschwitz în Statele Unite și de la moarte la viață. Încă o dovadă că literatura își arată propriile limite în fața infinitului oferit de poveștile vieții. Viața bate literatura? O bate.