Premiul „Ion Creanga” al Academiei Romane pe anul 2009
Premiul "Cartea anului 2009", acordat de revista Romania literara, cu sprijinul Fundatiei Anonimul
Premiul revistei Convorbiri literare la sectiunea Proza pe anul 2009
Marele Premiu pentru Proză - Trofeul Mihail Sebastian
Premiul revistei Observator cultural pe anul 2009, la sectiunea Proza
Roman nominalizat la Premiile USR pe anul 2009, sectiunea ProzaCititi un interviu cu autorul despre aceasta carte in Adevarul literar si artistic.
Cartea soaptelor incepe intr-un registru pitoresc, pe o straduta armeneasca din Focsaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspat prajite si miresmele din camara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele si fotografiile bunicului Garabet. „Batrinii armeni ai copilariei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit intimplari delectabile, ci fapte de-a dreptul nelinistitoare. Povestind, ei incearca sa se despovareze de o trauma – a lor si a predecesorilor. Istoria genocidului din 1915 impotriva armenilor, istoria convoaielor interminabile de surghiuniti in Cercurile Mortii, in desertul Deir-ez-Zor, istoria armenilor care au luat drumul exilului isi afla in paginile de fata o ilustrare cu adevarat ravasitoare.
„Poetul, teoreticianul si excelentul povestitor Varujan Vosganian debuteaza cu un roman amplu, populat cu caractere dense, vii, memorabile, propunind o interesanta constructie narativa: istoria dramatica a peregrinarilor si suferintelor armenilor este intretesuta cu trama propriei familii. In tonuri de o dulce-amara nostalgie, fatalitatea ce-si casca lacom gurile este cel mai adesea invinsa de o vie bucurie si vigoare a existentei. O mina de mester de prim rang – daca va vrea sa se consacre genului! – se intrevede cu fermitate de pe acum.” (Nicolae Breban)
„Iata o carte iesita din comun, nici numai memorialistica, nici numai fictiune, cu cite ceva din amindoua, si deopotriva extraordinara prin modul in care tese pe canavaua istoriei numeroase destine individuale. Am intilnit rareori intr-un roman, cum este in definitiv cartea lui Varujan Vosganian, o atit de mare densitate de viata umana si de evenimente cruciale in existenta unei comunitati. Bogata, variata, palpitanta, cartea nu se poate lasa din mina, pentru arta de povestitor pe care autorul o dovedeste ca si pentru interesul documentar al reconstituirii unei istorii tragice.” (Nicolae Manolescu)
„Cititorii acestei carti – care se deschide cu o evocare cuminte si calda a comunitatii armenilor din Focsani vazuti prin ochii unui copil – vor constata cu uimire ca, de la o pagina la alta, ea isi largeste cimpul vizual si, populindu-se cu sute de personaje memorabile, se transforma intr-o extraordinara fresca bintuita de sentimentul tragic al istoriei. Poetul Varujan Vosganian (putin cunoscut ca atare) o va invalui in piclele timpului, o va infiora liric si ii va darui miscare si maretie epica. Incit nu e exclus ca aceasta Carte a soaptelor, care isi incepe acum drumul spre glorie, sa fie asezata, intr-un viitor nu prea indepartat, printre textele identitare ale poporului armean.” (Eugen Negrici)
„Pe la inceputul anilor ’60, un copil ii asculta, nu oriunde, ci in cimitirul armenesc din Focsani, pe citiva armeni vorbind. Oameni care, ca sa vorbeasca liber, se ascund intr-un cavou. Povestile lor sint fabuloase si adevarate in acelasi timp. Asta e inceputul unui roman extraordinar despre primul genocid al secolului XX, dar si despre armenii din Romania, precum si despre romanii din Romania, toti aflati sub comunism. Scriind acest roman, Varujan Vosganian a cistigat un pariu pe care l-a pus cu el insusi. Si, sint sigur, va cistiga si pariul cu viitorii lui cititori.” (Stefan Agopian)
Varujan VOSGANIAN (n. 1958) este poet și prozator. A publicat volumele de versuri Șamanul albastru (Ararat, 1994), Ochiul cel alb al reginei (Cartea Românească, 2001), Iisus cu o mie de brațe (Dacia, 2005), Cartea poemelor mele nescrise (Cartea Românească, 2015), Ei spun că mă cheamă Varujan (Art, 2019) și Neîndemânatic de viu (Art, 2023), precum și volumele de proză Cartea șoaptelor (roman, Polirom, 2009, 2012, 2017), Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri (nuvele, Polirom, 2013), Copiii războiului (roman, Polirom, 2016), Statuia comandorului (nuvele, Ararat, 1994; Polirom, 2018), Patimile după Gödel (roman, Polirom, 2020) și Povestiri despre oameni obișnuiți (Polirom, 2022). Cărțile sale au fost premiate sau nominalizate la premii importante în țară și în străinătate. Traduceri, prezentări, lecturi publice, precum și comentarii critice ori eseuri din și despre scrierile sale au fost realizate în numeroase țări ale lumii.
