in Dilemateca

Mai mult decit o carte cu personaje, e o carte cu o atmosfera speciala de realism, dar si de magie... sudamericana. Asemeni ploii nesfirsite din Macondo, ritualul cafelei e un prilej de uitare, iar clasorul de timbre inlocuieste un album de familie cu chipuri uitate, o istorie stampilata a familiei impras tiate in toata lumea. Sint intruniri la ceas de taina in cavoul lui Seferian, oglinzi cu care trebuie sa te lupti si carti care se recunosc dupa miros, fumuri ridicindu-se cu greutate peste curti si raspunzind doar la tuba lui Mantu, un timp mai aproximativ, al lui «treci mai pe seara pe la noi». Si, mai ales, soapte rostite cu bagare de seama pentru toate intelesurile lumii. Deasupra tuturor, precum Ursula din Macondo, e bunicul Garabet din Focsani. El e martorul si actorul unui prezent complicat si schimbator, are un trecut teribil, dar are mai ales relatii speciale cu culorile, cu oglinzile, cu notele muzicale, cu fotografiile, cu toate fructele, cu aerul, cu lumina, cu lucrurile eterice in general. E pastratorul plinsului unora si al scurtelor bucurii ale altora, e cel care sopteste cel mai tare.