Premiul „Ion Creanga” al Academiei Romane pe anul 2009
Premiul "Cartea anului 2009", acordat de revista Romania literara, cu sprijinul Fundatiei Anonimul
Premiul revistei Convorbiri literare la sectiunea Proza pe anul 2009
Marele Premiu pentru Proză - Trofeul Mihail Sebastian
Premiul revistei Observator cultural pe anul 2009, la sectiunea Proza
Roman nominalizat la Premiile USR pe anul 2009, sectiunea ProzaCititi un interviu cu autorul despre aceasta carte in Adevarul literar si artistic.
Cartea soaptelor incepe intr-un registru pitoresc, pe o straduta armeneasca din Focsaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspat prajite si miresmele din camara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele si fotografiile bunicului Garabet. „Batrinii armeni ai copilariei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit intimplari delectabile, ci fapte de-a dreptul nelinistitoare. Povestind, ei incearca sa se despovareze de o trauma – a lor si a predecesorilor. Istoria genocidului din 1915 impotriva armenilor, istoria convoaielor interminabile de surghiuniti in Cercurile Mortii, in desertul Deir-ez-Zor, istoria armenilor care au luat drumul exilului isi afla in paginile de fata o ilustrare cu adevarat ravasitoare.
„Poetul, teoreticianul si excelentul povestitor Varujan Vosganian debuteaza cu un roman amplu, populat cu caractere dense, vii, memorabile, propunind o interesanta constructie narativa: istoria dramatica a peregrinarilor si suferintelor armenilor este intretesuta cu trama propriei familii. In tonuri de o dulce-amara nostalgie, fatalitatea ce-si casca lacom gurile este cel mai adesea invinsa de o vie bucurie si vigoare a existentei. O mina de mester de prim rang – daca va vrea sa se consacre genului! – se intrevede cu fermitate de pe acum.” (Nicolae Breban)
„Iata o carte iesita din comun, nici numai memorialistica, nici numai fictiune, cu cite ceva din amindoua, si deopotriva extraordinara prin modul in care tese pe canavaua istoriei numeroase destine individuale. Am intilnit rareori intr-un roman, cum este in definitiv cartea lui Varujan Vosganian, o atit de mare densitate de viata umana si de evenimente cruciale in existenta unei comunitati. Bogata, variata, palpitanta, cartea nu se poate lasa din mina, pentru arta de povestitor pe care autorul o dovedeste ca si pentru interesul documentar al reconstituirii unei istorii tragice.” (Nicolae Manolescu)
„Cititorii acestei carti – care se deschide cu o evocare cuminte si calda a comunitatii armenilor din Focsani vazuti prin ochii unui copil – vor constata cu uimire ca, de la o pagina la alta, ea isi largeste cimpul vizual si, populindu-se cu sute de personaje memorabile, se transforma intr-o extraordinara fresca bintuita de sentimentul tragic al istoriei. Poetul Varujan Vosganian (putin cunoscut ca atare) o va invalui in piclele timpului, o va infiora liric si ii va darui miscare si maretie epica. Incit nu e exclus ca aceasta Carte a soaptelor, care isi incepe acum drumul spre glorie, sa fie asezata, intr-un viitor nu prea indepartat, printre textele identitare ale poporului armean.” (Eugen Negrici)
„Pe la inceputul anilor ’60, un copil ii asculta, nu oriunde, ci in cimitirul armenesc din Focsani, pe citiva armeni vorbind. Oameni care, ca sa vorbeasca liber, se ascund intr-un cavou. Povestile lor sint fabuloase si adevarate in acelasi timp. Asta e inceputul unui roman extraordinar despre primul genocid al secolului XX, dar si despre armenii din Romania, precum si despre romanii din Romania, toti aflati sub comunism. Scriind acest roman, Varujan Vosganian a cistigat un pariu pe care l-a pus cu el insusi. Si, sint sigur, va cistiga si pariul cu viitorii lui cititori.” (Stefan Agopian)
Varujan Vosganian s‑a născut la 25 iulie 1958, în Craiova. Copilăria şi adolescenţa şi le‑a petrecut la Focşani. A absolvit Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focşani, apoi Facultatea de Comerţ a Academiei de Studii Economice şi Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti. Este preşedintele Uniunii Armenilor din România şi prim‑vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Timp de trei decenii (1990‑2020) a fost membru al Parlamentului României, între decembrie 2006 şi decembrie 2008 a fost ministru al Economiei şi al Finanţelor, iar între decembrie 2012 şi octombrie 2013, ministru al Economiei şi Comerţului. Lucrările sale includ cinci volume de poezie: Şamanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu o mie de braţe (2005), pentru care a primit premiul „Nichita Stănescu” la Chişinău, Cartea poemelor mele nescrise (2015) şi Ei spun că mă cheamă Varujan (2019). La Editura Polirom a mai publicat romanele Cartea şoaptelor (2009; ediţia a II‑a, 2012; ediţia a III‑a, 2017), Copiii războiului (2016) şi Patimile după Gödel (2020), precum şi volumele de nuvele Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri (2013), apărut în germană şi bulgară, şi Statuia comandorului (2018; ediţia I, Ararat, 1994). Romanul Cartea şoaptelor a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (2009), Premiul „Cartea anului 2009” acordat de revista România literară, Premiul revistei Convorbiri literare, secţiunea proză (2009), Marele Premiu pentru Proză – Trofeul „Mihail Sebastian” (NIR AM ART, Spania), Premiul revistei Observator cultural, secţiunea proză (2009), Premiul Generaţiei ’80, „Gheorghe Crăciun” (2010), Marele Premiu de Literatură al Europei Centrale ANGELUS, Premiul Cititorilor „Natalia Gorbanevskaia” şi Premiul pentru cea mai bună traducere în cadrul Galei Premiului Literar al Europei Centrale „Angelus”, ediţia 2016. Cartea şoaptelor a fost, de asemenea, nominalizată pentru cea mai bună traducere a anului în Statele Unite, Spania şi Germania. Romanul a fost tradus în spaniolă, italiană, armeană, ebraică, franceză, germană, suedeză, neerlandeză, cehă, poloneză, portugheză, maghiară, bulgară, persană, norvegiană, engleză, croată şi sârbă. Romanul Cartea şoaptelor a fost desemnat în anul 2015, prin proiectul Worldwide Reading, cartea‑simbol pentru condamnarea crimei de genocid.
