Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
- ISBN
- 978-630-344-407-9
- An apariție
- 2026
- Lună apariție
- 5
- Număr pagini
- 536
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 130x200
- Colecție
- EGO. PROZĂ
- Domenii
Conținut audio
Saga de familie și fumul se ridica la cer traversează aproape un secol de istorie frântă și tăceri apăsătoare. De la frontul de răsărit și umbrele Holocaustului la povestea de dragoste a unui cuplu de intelectuali în comunism și până la războaiele prezentului, o familie își poartă trecutul ca pe o rană deschisă. Amintirile nu se pierd – se transmit, se deformează, otrăvesc prin mecanismul unei memorii fragmentate, al cărei obiect este caietul cu amintiri de război ale bunicului.
Un roman despre istoria care bântuie prezentul, despre vină și iubire, despre ce rămâne nespus – și despre căutarea disperată a unui sens dincolo de ruină.
- An apariție
- 2026
- Lună apariție
- 5
- Număr pagini
- 536
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 130x200
2 Comentarii
Un roman despre oameni, memorie și istorie…
Romanul reunește poveștile de viață a patru generații, aparținând aceleiași familii: a bunicului fără nume, sublocotent pe frontul de Răsărit, apoi prizonier, a jurnalistului, cadrului didactic universitar, Paul Zlot și a soției sale, Irina, profesoară într-un sat din Dobrogea, a lui Iancu Zlot, reporter de război, și a Dianei Zlot/Uncescu, pictoriță, urmașii cuplului de intelectuali. A patra generație, „își ițește cornițele”, cum spune autorul, e formată din copiii celor din urmă.
Un roman despre oameni, memorie și istorie…
nume, sublocotent pe frontul de Răsărit, apoi prizonier, a jurnalistului, cadrului didactic universitar, Paul Zlot și a soției sale, Irina, profesoară într-un sat din Dobrogea, a lui Iancu Zlot, reporter de război, și a Dianei Zlot/Uncescu, pictoriță, urmașii cuplului de intelectuali. A patra generație, „își ițește cornițele”, cum spune autorul, e formată din copiii celor din urmă.
Romanul este construit polifonic, fiecare personaj devine centrul de interes al unui plan narativ, cu perspectiva proprie asupra existenței, completând imaginea de ansamblu a familiei. Narațiunea trece cu naturalețe de la un personaj la altul, romanul neavând un singur protagonist. Fiecare erou ficțional are vocea proprie și acaparează democratic scena construcției epice. Impresia de continuitate și de curgere neîntreruptă a Poveștii este dată și de faptul că volumul nu este structurat pe capitole, simplele spații grafice trasând o graniță între episoade narative. Caracterul narativ al operei literare, titlul scris cu literă mică, verbul la imperfect „se ridica”, întregesc impresia unei istorii în desfășurare, niciodată încheiate.
Cartea se deschide cu un fragment din „memoriile despre război și despre prizonierat” ale bunicului, scrise la persoana a II-a, procedeu care presupune o distanțare față de materia narată, o obiectivare și o respingere a propriei biografii, ca și cum viața trăită ar aparține altcuiva. Acest jurnal de campanie ordonează epic romanul, marchează tematic volumul, creează punți între generații și epoci istorice, între personaje. Transmis ca o moștenire de familie, de la bunic, la Paul și apoi la Iancu, jurnalul devine un simbol al memoriei. Se creează o legătură între experiența bunicului pe frontul Celui de-Al Doilea Război Mondial și destinul lui Iancu, reporter în zone de conflict, voluntar în războiul din Ucraina, captiv, la începutul romanului, într-un depozit subteran de armament. Astfel, se sugerează că istoria se repetă, iar traumele se transmit de la o generație la alta.
Jurnalul de război al bunicului conține simbolistica titlului romanului lui Bogdan Crețu, legându-l de tema credinței: „Ai ars ani la rând, puțin câte puțin, Biblia. La fiecare sărbătoare ți-ai răsucit țigări din ea până ai ajuns la Noul Testament. Ai deschis la întâmplare, ai citit cu voce tare, ai rupt câte-o foaie, ai făcut câte-o țigară. De Crăciun, de Paști, l-ai fumat pe Dumnezeu cel rău. Și-ai privit cum fumul se ridica spre cerul gol.” De altfel, autorul a mărturisit că imaginea în jurul căreia a construit o ficțiune de 531 de pagini este aceea povestită de o prietenă, a Bibliilor, din foițele cărora, în timpul războiului, din cauza sărăciei, membrii familiei sale își rulau țigări. Problematica religioasă, a confruntării cu divinitatea este ceea ce conferă profunzime, dimensiune reflexivă romanului, aceasta regăsindu-se în existența tuturor personajelor.
Imaginea „fumului care se ridică la cer” este recurentă, plurisemnificantă, revelată diferit, în funcție de contextul în care este evocată: poate trimite la rugăciune și la tămâie, la ritualul comemorării, la fumul trupurilor arse în război: „Lasă, bă, uite că se duc în cer, la Dumnezeu. Că-i tămâie, că-i mahoarcă, ce mai contează?”. Este și o metaforă a divinității inaccesibile, opuse tangibilului uman: „Dumnezeu nu are carne, el e un nume secret, un stâlp de foc, un fum care se ridică la cer.și fumul se ridica la cer reactualizează un intertext biblic, prin intermediul căruia tematica religioasă se îmbogățește cu imaginea familiei, evidențiind tensiunile dintre generații și complexitatea relației dintre părinți și copii. Prin forța de seducție a poveștilor, naturalețea dialogurilor, umorul inteligent, realismul descrierilor, Bogdan Crețu construiește o amplă cronică de familie în care destinele individuale se împletesc cu marile evenimente ale istoriei. și fumul se ridica la cer este o frescă a unui secol de istorie, recuperând evenimente dramatice ale Celui de-Al Doilea Război Mondial, atmosfera comunismului și a anilor tranziției, prin numeroase referințe sociale, politice, culturale, integrate firesc în țesătura narativă.
Romanul este construit polifonic, fiecare personaj devine centrul de interes al unui plan narativ, cu perspectiva proprie asupra existenței, completând imaginea de ansamblu a familiei. Narațiunea trece cu naturalețe de la un personaj la altul, romanul neavând un singur protagonist. Fiecare erou ficțional are vocea proprie și acaparează democratic scena construcției epice. Impresia de continuitate și de curgere neîntreruptă a Poveștii este dată și de faptul că volumul nu este structurat pe capitole, simplele spații grafice trasând o graniță între episoade narative. Caracterul narativ al operei literare, titlul scris cu literă mică, verbul la imperfect „se ridica”, întregesc impresia unei istorii în desfășurare, niciodată încheiate.
Cartea se deschide cu un fragment din „memoriile despre război și despre prizonierat” ale bunicului, scrise la persoana a II-a, procedeu care presupune o distanțare față de materia narată, o obiectivare și o respingere a propriei biografii, ca și cum viața trăită ar aparține altcuiva. Acest jurnal de campanie ordonează epic romanul, marchează tematic volumul, creează punți între generații și epoci istorice, între personaje. Transmis ca o moștenire de familie, de la bunic, la Paul și apoi la Iancu, jurnalul devine un simbol al memoriei. Se creează o legătură între experiența bunicului pe frontul Celui de-Al Doilea Război Mondial și destinul lui Iancu, reporter în zone de conflict, voluntar în războiul din Ucraina, captiv, la începutul romanului, într-un depozit subteran de armament. Astfel, se sugerează că istoria se repetă, iar traumele se transmit de la o generație la alta.
Jurnalul de război al bunicului conține simbolistica titlului romanului lui Bogdan Crețu, legându-l de tema credinței: „Ai ars ani la rând, puțin câte puțin, Biblia. La fiecare sărbătoare ți-ai răsucit țigări din ea până ai ajuns la Noul Testament. Ai deschis la întâmplare, ai citit cu voce tare, ai rupt câte-o foaie, ai făcut câte-o țigară. De Crăciun, de Paști, l-ai fumat pe Dumnezeu cel rău. Și-ai privit cum fumul se ridica spre cerul gol.” De altfel, autorul a mărturisit că imaginea în jurul căreia a construit o ficțiune de 531 de pagini este aceea povestită de o prietenă, a Bibliilor, din foițele cărora, în timpul războiului, din cauza sărăciei, membrii familiei sale își rulau țigări. Problematica religioasă, a confruntării cu divinitatea este ceea ce conferă profunzime, dimensiune reflexivă romanului, aceasta regăsindu-se în existența tuturor personajelor.
Imaginea „fumului care se ridică la cer” este recurentă, plurisemnificantă, revelată diferit, în funcție de contextul în care este evocată: poate trimite la rugăciune și la tămâie, la ritualul comemorării, la fumul trupurilor arse în război: „Lasă, bă, uite că se duc în cer, la Dumnezeu. Că-i tămâie, că-i mahoarcă, ce mai contează?”. Este și o metaforă a divinității inaccesibile, opuse tangibilului uman: „Dumnezeu nu are carne, el e un nume secret, un stâlp de foc, un fum care se ridică la cer.și fumul se ridica la cer reactualizează un intertext biblic, prin intermediul căruia tematica religioasă se îmbogățește cu imaginea familiei, evidențiind tensiunile dintre generații și complexitatea relației dintre părinți și copii. Prin forța de seducție a poveștilor, naturalețea dialogurilor, umorul inteligent, realismul descrierilor, Bogdan Crețu construiește o amplă cronică de familie în care destinele individuale se împletesc cu marile evenimente ale istoriei. și fumul se ridica la cer este o frescă a unui secol de istorie, recuperând evenimente dramatice ale Celui de-Al Doilea Război Mondial, atmosfera comunismului și a anilor tranziției, prin numeroase referințe sociale, politice, culturale, integrate firesc în țesătura narativă.
Despre autori
Bogdan Creţu (autor)
Bogdan CREȚU (n. 1978) este profesor doctor la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Între 2013 și 2022 a fost director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iași. A fost redactor-șef al revistei Timpul. Membru PEN România. A publicat opt volume de critică literară, dintre care cel mai important este Inorogul la Porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir (ediția a II-a, Editura Cartier, 2021). Lucrările sale au fost distinse cu mai multe premii (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Academiei Române). A contribuit cu numeroase studii la volume academice din țară și din străinătate, a editat, a îngrijit și a prefațat multiple antologii. La Editura Polirom a mai publicat romanele Cornul inorogului (2021) și Nichita. Poetul ca și soldatul (2022, tradus în sârbă). Romanul Mai puțin decât dragostea (Polirom, 2023, 2026) a obținut Premiul PEN România, ediția 2024, și s-a aflat pe lista scurtă a nominalizărilor la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, ediția 2025.
Foto: © Marina Bugs
Recomandări
Ultimele produse in stoc
Ultimele produse in stoc
Ultimele produse in stoc
- La reducere!
- -30%
Ultimele produse in stoc
Ultimele produse in stoc
Ultimele produse in stoc
Ultimele produse in stoc
- La reducere!
- -30%
Ultimele produse in stoc
Tap to zoom
