- La reducere!
- -30%
- ISBN
- 978-630-344-411-6
- An apariție
- 2026
- Lună apariție
- 5
- Număr pagini
- 208
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 130x200
- Colecție
- EGO. PROZĂ
- Domenii
„Rareori se întâmplă ca un volum de povestiri să fie atât de omogen, de inteligent și de atent construit în jurul a trei mari teme, tratate uneori foarte subtil: exilul, familia, timpul. Scrise cu multă maturitate, de o prozatoare venită târziu în literatură, aceste povestiri spun câteva istorii memorabile ale primei generații de emigranți de după Revoluție, prinși între două lumi imposibile: România comunistă și America de azi. Umorul și tragicul, suspansul și domesticul, familiarul și diferitul, inocența și cruzimea, dragostea și boala, alienarea și nostalgia se împletesc fermecător în căutarea deopotrivă a unui trecut promis și a unui prezent compromis. Placebo de Adriana Neagoe este unul dintre foarte puținele volume de proză scurtă cu adevărat inedite apărute la noi în ultimul deceniu.” (Marius Chivu)
„Fără a supralicita pericolele legate de încălcarea confidențialității, autoarea își convertește cu suplețe asociativă experiența din culisele vieții medicale într-un evantai de ficțiuni de foarte bună calitate. Fie că este vorba despre povestea unei boli, despre un somnifer al cărui efect secundar alunecă neliniștitor în somnambulism, despre figura arhaică a unei moașe americane, despre inocența fetiței care se joacă să trateze cancerul sau despre impasul moral al unui chirurg, volumul este un veritabil tur de forță care depășește promisiunile de la debut.” (Dan C. Mihăilescu)
- An apariție
- 2026
- Lună apariție
- 5
- Număr pagini
- 208
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 130x200
Adriana Neagoe, medic psihiatru stabilit în SUA, construiește o colecție de povestiri care gravitează în jurul a trei teme majore – exilul, familia și trecerea timpului – transformând experiențe aparent obișnuite în istorii profunde despre identitate, fragilitate și alegerile care ne schimbă viața. Experiența sa medicală se simte în autenticitatea personajelor și în felul în care explorează boala, memoria și relațiile umane, fără să cadă în clișee.
Stilul este elegant, matur și atent la detalii, iar fiecare povestire lasă impresia că ascunde mai mult decât spune la prima lectură. Nu este o carte pe care o citești pentru răsturnări spectaculoase de situație, ci pentru emoția discretă, atmosfera și felul în care autoarea surprinde contradicțiile vieții dintre două lumi: România și America, trecutul și prezentul, speranța și dezamăgirea.
Placebo este o alegere excelentă pentru cititorii care apreciază proza scurtă contemporană, cu personaje credibile, teme psihologice și un stil rafinat, capabil să transforme întâmplările cotidiene în literatură memorabilă.
Despre autori
Adriana NEAGOE (n. 1956, București) a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”. A plecat din țară în 1990, după prima mineriadă, și s-a stabilit în Statele Unite, unde a devenit medic psihiatru. A urmat cursuri online de scriere creativă cu Florin Iaru și cu Marin Mălaicu-Hondrari. În 2021 a debutat cu volumul de povestiri Trompa lui Eustachio (Editura Casa de Pariuri Literare). A publicat în revistele Dilema Veche, Observator Cultural și Viața Medicală, precum și în mediul online. Este prezentă în edițiile Trecuturi (2023) și Relații (2024) ale antologiei KIWI (editor Marius Chivu), precum și în volumul colectiv II Lucruri Mărunte. Copilăria în Comunism (coord. Florin Lăzărescu, Editura Muzeului Național al Literaturii Române Iași, 2024). În prezent locuiește cu familia în Boston.
Foto: © Cristian Vasile
Un volum care nu se ferește de polifonie tematică pentru că titlul joacă un rol hotărâtor: arată principiul unificator. Deși greu de identificat în timpul lecturii, firul roșu care străbate toate povestirile se referă la iluzie.
Placebo: medicament fals, folosit pentru a da iluzia vindecării - fiecare poveste "tratează" o iluzie: de la psihoza legată de extratereștri la nevoia de inventare a unei situații excepționale pentru a mai avea sens în lumea sa, de la recuperarea imposibilă a copilăriei la gestul superfluu, poate, de a lua un fois gras expirat - toate sunt niște iluzii ale omului și ale vieții.
Se detașează tonul și atmosfera din fiecare poveste. Este o căldură și o gingașie a scrierii care străbate fiecare instantaneu. Sunt bucăți narative care refuză stigmatizarea, procedeul moralizant sau moralizator și încorsetarea Bine-Rău. Episoadele surprinse relevă o lume a ambiguității și a dorinței de a fi observat.
Arhitectura volumului pare difuză tematic și, chiar dacă uneori personajele se repetă, poate da senzația unei varietăți tematice căreia îi lipsește omogenitatea. Element paratextual, titlul, este principiul organizatoric și cel care ordonează, retrospectiv, poveștile, transformându-le dintr-o succesiune de experiențe, într-un discurs despre diferitele forme ale iluziei.
"Placebo" rămâne pentru mine cu volum de proză scurtă căruia nu îi lipsește forța și acțiunea bine controlată.