Traducere din limba japoneză şi note de Magda Ciubăncan
Romanul a fost ecranizat imediat după apariţia sa, în 1962, în regia lui Keigo Kimura, avîndu-l în rolul bătrînului Utsugi pe actorul japonez Sō Yamamura.
Apărut iniţial în foileton, Jurnalul unui bătrîn nebun este una dintre scrierile tîrzii ale lui Junichiro Tanizaki. Conceput sub forma unui caiet de însemnări al bătrînului Utsugi, în care acesta îşi înregistrează minuţios gîndurile şi trăirile, dar şi lucrurile mărunte din viaţa de zi cu zi, romanul este străbătut în acelaşi timp de un fior de erotism născut din obsesia ciudatului personaj pentru nora sa, Satsuko, o fostă dansatoare cu trecut îndoielnic. Umbra de tristeţe şi nostalgie care pluteşte deasupra întregii scriituri se împleteşte cu umorul fin, construind o operă în care citim atît transformarea inevitabilă a fiinţei umane odată cu scurgerea timpului, cît şi schimbările sociale prin care trece Japonia acelor vremuri.
„Junichiro Tanizaki, cel mai mare romancier modern al Japoniei, alege să construiască aici o nesfîrşită serie de variaţiuni pe aceeaşi temă dramatică: puterea iubirii de a crea, dar şi de a distruge viaţa.” (Chicago Tribune)
„Dacă nu se petrecea într-un bordel, cîndva, adulterul era pedepsit cu moartea, astfel încît dorinţa de a muri era un test al loialităţii. În proza lui Tanizaki, adulterul este şi cea mai rafinată formă a plăcerii senzuale.” (The New York Times)
„Diaristul Utsugi este o foarte simpatică şi cu totul convingătoare creaţie ficţională.” (The Atlantic)
Volum recomandat de: Bookhub.ro
Junichiro Tanizaki (1886-1965) a fost unul dintre cei mai populari scriitori ai literaturii japoneze. Obsesiile erotice distructive, un univers sexual adesea şocant, dar şi modul în care schimbările rapide din sînul societăţii japoneze în secolul XX afectează viaţa de familie se regăsesc în multe dintre cărţile sale: Moartea lui O-Tsuya (1915), Naomi (1924), Labirintul destinului (1928-1930), Istoria secretă a seniorului din Musashi (1935), O pisică, un bărbat şi două femei (1936), Surorile Makioka (1943-1948), Cheia (1956), Jurnalul unui bătrân nebun (1961). Majoritatea romanelor sale au fost adaptate pentru cinematografie, iar în 1964 numele lui Junichiro Tanizaki s-a aflat pe lista scurtă a Premiului Nobel.
