Traducere din limba japoneză şi note de Magdalena Ciubăncan
Terukatsu, fiul unui nobil japonez, trăieşte în izolare şi învaţă vechea artă a războiului. Într-o zi, face o descoperire care îi stîrneşte o pasiune inexplicabilă: feţele fără nas ale războinicilor japonezi. Mulţi ani mai tîrziu, îl reîntîlnim pe Terukatsu matur, aliat al unei femei frumoase, la care rîvneşte pe ascuns. Complotînd cu ea, visînd la graţiile nobilei doamne, el este mînat de un singur gînd: dorinţa tainică de a-şi vedea stăpînul, un puternic daimyō, cu nasul retezat, în faţa frumoasei lui soţii chinuite de obsesia unei răzbunări stranii.
„Junichiro Tanizaki ar putea fi cel mai mare romancier japonez al acestui secol.” (Edmund White)
„Tanizaki a creat o serie nesfîrşită de variaţiuni pornind de la o temă dominantă: puterea dragostei de a da viaţă şi de a distruge.”(Chicago Tribune)
„Un maestru al morţii şi al erosului. Inimaginabilul devine realitate care-ţi taie răsuflarea prin ochiul atent pînă la obsesie al lui Tanizaki.” (L.A. Weekly)
„Proza elegantă şi delicată a lui Tanizaki ne atrage în sînul unei societăţi exotice.” (New York Magazine)
Junichiro Tanizaki (1886-1965) a fost unul dintre cei mai populari scriitori ai literaturii japoneze. Obsesiile erotice distructive, un univers sexual adesea şocant, dar şi modul în care schimbările rapide din sînul societăţii japoneze în secolul XX afectează viaţa de familie se regăsesc în multe dintre cărţile sale: Moartea lui O-Tsuya (1915), Naomi (1924), Labirintul destinului (1928-1930), Istoria secretă a seniorului din Musashi (1935), O pisică, un bărbat şi două femei (1936), Surorile Makioka (1943-1948), Cheia (1956), Jurnalul unui bătrân nebun (1961). Majoritatea romanelor sale au fost adaptate pentru cinematografie, iar în 1964 numele lui Junichiro Tanizaki s-a aflat pe lista scurtă a Premiului Nobel.
