pe cartifilmepasiuni.ro
Povestea din roman se bazează pe o documentare necesară cu privire la reapariţia pericolului neonazist în societăţile civilizate. Sjon îmbină informaţiile din istoria postbelică (de la arhive la trimiteri din articole din presa extremistă) cu analiza unui psihic acaparat de admiraţia pentru unul dintre cei mai distructivi dictatori din istorie. Sjon știe cum să redea prin observaţia psihologică sentimentele contradictorii și parcursul unui adult radicalizat. Însă transformă descoperirile obţinute prin această observaţie psihologică într-o proză enigmatică.
Citeste mai multîn Cațavencii
În romanul lui biografic despre Marin Preda, Bogdan Răileanu găsește cheia potrivită pentru a pătrunde în intimitatea romancierului, în sanctuar, cum ar fi zis Constantin Țoiu, fără să pice în hagiografie idolatră sau în pamflet, ca tânărul Eugen Ionescu, despre Hugo. Răileanu își scrie cartea din perspectiva personajului său, sucit, ciufut, dar și vulnerabil, amestec unic de complexitate și de primitivism, care are la bază o școală de învățători neterminată și, în tinerețe, convingerea că va izbândi ca scriitor, în timp ce face foamea la București și redescoperă lumea prin lentilele groase ale primei sale perechi de ochelari. (…) Cu Bogdan Răileanu, Marin Preda și-a găsit un biograf pe măsură, iar cu acest roman despre autorul Moromeților, tânărul prozator și-a luat cu succes examenul de maturitate artistică.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1126
O carte scrisă la mai multe mâini și gândită/așezată în forma ei de doar trei capete luminate se dovedește a fi Alegeri morale. Teme actuale de etică aplicată (Editura Polirom, 2021, volum coordonat de Alexandru Volacu, Daniela Cutaș și Adrian Miroiu). O carte ultra-serioasă, necesară aș zice, care ar merita o lectură mult mai atentă și aplicată decât simplele mele observații, fugare și superficiale, de lectură. Pentru că subiectul e unul de maximă importanță. Și actualitate.
Citeste mai multîn Dilema Veche, nr. 962
Cel mai recent roman tradus în limba română al lui Jón Kalman Stefánsson, Povestea Ástei, urmărește nu doar traseul unei vieți trăite cu voluptate și de-a lungul căruia se întrețes împliniri, melancolii, dragostea, durerea și doliul, ci Stefánsson aproape preschimbă călătoriile și întreaga viață a Ástei într-o mitologie scandinavă plină de melancolie.
Citeste mai multpe citestema.ro
Colecționară de momente, oameni și întâmplări, Anca Vieru dovedește, cu succes, că proza scurtă se poate scrie la un nivel mult mai înalt. Ceea ce îi reușește prin acest nou volum este, fără îndoială, remarcabil, iar cei care așteptau un nou roman trebuie să știe că nu vor fi dezamăgiți de volumul de povestiri Fără poză de profil. Peisajul urban e în armonie cu personaje din cele mai diverse, cu voci pe care Anca Vieru le stăpânește perfect, pe care le modifică de la un text la altul, de la un personaj la altul, cu o măiestrie de acrobat.
Citeste mai multpe booknation.ro
Hirsi Ali s-a născut în Somalia într-o familie musulmană, fiica unui revoluționar habotnic implicat în politică din cauza căruia au fost nevoiți să părăsească țara natală și să trăiască o perioada în Arabia Saudită, în Etiopia și, mai târziu, să se stabilească în Kenya. Hirsi Ali a refuzat să se supună deciziilor tatălui său și să accepte o căsătorie aranjată. A ales fuga chiar dacă asta presupunea că va trăi tot timpul cu pericolul de a fi prinsă și pedepsită. Obține azil politic în Olanda și aici face primii pași către emancipare, educându-se și lărgindu-și perspectivele asupra lumii. Ajunge să activeze în Parlamentul Olandez, obține cetățenie olandeză, se integrează perfect în această societate liberă și se vede nevoită s-o abandoneze pentru a nu fi ucisă de cei pe care Allah i i-a ales drept familie și pentru care a devenit Necredincioasa. În 2005 a fost desemnată de TIME în topul celor mai influente 100 de persoane ale lumii.
Citeste mai multpe Romania-actualitati.ro
Cartea Un pic mai rău propune cititorilor români o selecție reprezentativă de articole, interviuri și eseuri ale lui Michel Houellebecq, cunoscut în România mai ales prin romanele sale de succes precum Supunere, Serotonină sau Posibilitatea unei insule. Temele sunt diverse, de la cazul Vincent Lambert, care a resuscitat controversele franceze privind eutanasia, la rolul Statelor Unite în politica internațională; de la statutul revigorat al Bisericii Catolice în societatea franceză la semnificația cărților lui Emmanuel Carrère; de la interpretarea conservatorismului modern, sub multiplele lui aspecte, la comentarea cronicilor la propria sa carte, Supunere. Cele douăsprezece „piese” care alcătuiesc volumul dezvăluie un intelectual cu atitudini anti-UE destul de clare, cu poziții ceva mai nuanțate anti-americane, un susținător articulat al unei afirmări.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 783
Bărbatul fără cap ar fi trebuit să fie o povestire scrisă pentru un curs de creative writing și atât. (…) O carte pe care probabil nu aș fi scris-o niciodată dacă nu aș fi devenit mamă și nu aș fi fost forțată de context să mă împac cu copilul din mine, să îl cunosc mai bine, să îi dau voie să existe cu tot ce a trăit el mai frumos și mai puțin frumos.
Citeste mai multpe omiedesemne.ro
Cartea asta merită să fie scoasă în luminile rampei. Alina Nelega a făcut o treabă extraordinară. Se văd efortul, acribia, dorința de a investiga, curiozitatea, elanul, ambiția, nevoia de a duce la capăt onorabil un lucru cât se poate de greu de realizat. Și a făcut-o mai mult decât onorabil. Sunt un cititor fericit, fiindcă pasiunea mea pentru teatru nu s-a stins cu totul și pentru că acum știu mult mai multe lucruri despre Marioara Voiculescu decât știam înainte.
Citeste mai multpe cartifilmepasiuni.ro
Cele zece proze scurte din Fericire ar putea fi la fel de bine încăperile dintr-un muzeu al farselor. Sunt farsele jucate celor ce și-au reglat certitudinile după o listă făcută de alţii. Personajele sunt tipice pentru mediul urban educat, cu scopuri stabilite mereu pe termen lung, scopuri confundate cu traseul bine definit al carierei. (…) Problemele personajelor din prozele scrise de George C. Dumitru sunt cât se poate de serioase. Ar putea alcătui un manual al patologiilor camuflate absurd în cotidian.
Citeste mai mult