în Cațavencii
Benoni e un roman al pricopsirii, dar și al decăderii, puse în oglindă. (…) Poveștile din roman istorisite rapid, în fraze scurte, se întrepătrund treptat, într-un fir unic care se îngroașă insesizabil. Hamsun schimbă planurile și perspectiva cu lejeritatea romancierilor din primele decenii ale secolului al XIX-lea. E omniscient ca Balzac, pe urmele căruia construiește și el tipuri, dar fără să se lungească în portretizarea pe larg a personajelor și fără, mai ales, descrierile minuțioase de tot felul cu care realiștii clasici își plimbă oglinda de-a lungul drumului.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1125
E posibil să nu pot empatiza sau înțelege cu totul substraturile celui mai recent roman scris de Mihai Radu, Repetiție pentru o lume mai bună. Dificultatea cea mai mare e dată de faptul că romanul tratează crizele, de diverse feluri, ale unui personaj trecut de vârsta mijlocie, deci cu cel puțin o generație mai mare decât mine. Nu e vorba, însă, doar de diferența propriu-zisă de vârstă, ci, mai mult, de lumea, dispărută acum, pe care o rememorează protagonistul romanului și la care nu am avut în mod nemediat acces.
Citeste mai multpe bookblog.ro
Citește periculos este o bijuterie de carte, într-un mod diferit și totuși asemănător cu bestseller-ul autoarei. Azar Nafisi, scriitoare iraniană care trăiește în Statele Unite, scrie despre cărți, reușind să realizeze o minunată pledoarie pentru lectură în vremurile tulburi pe care le trăim. (…) Azar Nafisi scrie Citește periculos în timpul președinției lui Donald Trump și a pandemiei de coronavirus.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1125
Preda. Adevărul ca o pradă de Bogdan Răileanu pică numai bine în anul în care marcăm 100 de ani de la nașterea scriitorului. (…) Marin al lui pare un personaj care și-ar fi găsit foarte bine locul în romanele lui Preda. E prima calitate a cărții – efect, fără dubii, al unor îndelungi calcule de strategie narativă: faptul că e scrisă à la manière de Marin Preda. De cele mai multe ori, e vorba de stil indirect liber, care permite o mobilitate narativă, un joc al vocilor, puse când pe seama protagonistului, când asumate de un narator distinct, care evaluează totul de la distanță.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 783
Pentru volumul Călători și pacienți români la Karlsbad. O istorie culturală a mersului la băi pe la 1900 autorul a adunat un număr impresionant de vederi și ilustrații, fără acestea textul ar fi fost searbăd și redus la o singură dimensiune. Karlsbad, actualul Karlovy Vary, este un studiu de caz excelent elaborat și articulat în jurul ideii de călătorie. (…) Radu Mârza este un bun povestitor. Cu alte cuvinte, tot efortul de a aduna date cu privire la cine și în ce perioadă a ajuns la băi la Karsbad putea să fie prea puțin atractiv pentru cititorul obișnuit și, astfel, să rămână un studiu istoric (folositor și util celor preocupați de studii interdisciplinare sau de studiul unei perioade istorice ca atare).
Citeste mai multpe platforma omiedesemne.ro
Bogdan Răileanu l-a reînviat pe Moromete, i-a dat un contur credibil și atașant. Ni l-a pus în față, dar nu pe o peliculă, ci ca pe o hologramă incredibil de reușită, cu puterea de a înșela orice simț al perceperii realității. Iar Marin Preda nu stă pe o scenă sau pe un piedestal, ci se plimbă nestingherit printre noi, uneori tăcut, alteori volubil, nu un personaj, ci un om viu, real, pe care ai tendința irezistibilă de a-l atinge, de a-i da o formă nu doar cu simțul înșelător al văzului, ci și cu acela al pipăitului.
Citeste mai multîn revista 22
Cartea în discuție este un strălucit studiu de caz al direcției pe care o ilustrează, cu discursuri istoriografice care țintesc superlativul, ceea ce face, în aproape toate operele sale, istoricul american. Subtitlul de la Marii comandanți e, de altfel, explicit: Alexandru, Hannibal, Cezar și arta conducerii. A fost ușor să îi aleagă, spune B. Strauss cu subiect și predicat în multe rânduri în care vorbește despre cartea sa, când e, previzibil, provocat să explice aceste alegeri, cum să le spunem, stelare pentru istoria (inclusiv pentru istoria militară din Antichitate).
Citeste mai multîn revista 22
Alina Nelega este regizoare de teatru, autoare dramatică și romancieră. Nici nu se putea cineva mai potrivit pentru a reînvia personalitatea atât de carismatică a Marioarei Voiculescu, rămasă totuși de mult în umbră, în pofida faptului că a trăit până la 90 de ani (1976). A fost atât de înzestrată, încât a învățat, cu dispensă, la Conservatorul de Artă Dramatică de la vârsta de 14 ani, apoi a jucat la Teatrul Național, a fost adorată de public, a înființat o companie privată de teatru, a încercat să facă și filme artistice în anii de început ai cinematografiei, a fost apropiată de Regina Maria a României, nu a făcut compromisuri politice și astfel, după Al Doilea Război, a refuzat să mai joace și a trăit în sărăcie până târziu, alături de fiul ei, Paul, singurul care nu a părăsit-o niciodată.
Citeste mai multpe citestema.ro
Sjón (Sigurjón Birgir Sigurðsson) își pornește romanul Păr auriu ca porumbul, ochi cenușii de la o serie de întâmplări reale din locul său natal: Reykjavík, în Islanda. Un grup de neonaziști îi va oferi acestuia protagonistul: tânărul Gunnar Kampen, de doar 24 de ani, crescut în apropierea ideologiei naziste și a culturii ariene. (…) Lui Sjón îi reușește, ca de fiecare dată, exercițiul concentrării unor mesaje pline de forță în romane de scurtă întindere.
Citeste mai multpe citestema.ro
Citind Lumina de veghe, cred că Michael Ondaatje, scriitorul născut în Sri Lanka, nu ar trebui să rămână în memoria publicului doar pentru Pacientul englez. Inutil să spun că potențialul cinematografic al Luminii de veghe este cel puțin egal cu cel al celuilalt roman, ajuns deja film. Plasat în 1945, în vremurile cețoase de după cel de-Al Doilea Război Mondial, romanul debutează abrupt, cu relatarea necesității abandonării de către părinți a celor doi adolescenți londonezi, Nathaniel și Rachel, în numele unei tulburi promovări profesionale a tatălui ce necesita prezența părinților în Asia timp de un an.
Citeste mai mult